Sănătatea Coloanei Vertebrale

Soluții corecte pentru toate afecțiunile coloanei vertebrale:

La Hisar Sănătatea Coloanei, curburile congenitale și dobândite ale coloanei vertebrale și cifozele (scolioză, cifoză), alunecarea vertebrală (spondilolisteza), fracturile și luxațiile coloanei, precum și infecțiile și tumorile coloanei vertebrale sunt tratate cu succes în centrul nostru.

Tratamentul tumorilor coloanei vertebrale

Tumorile coloanei vertebrale includ tumorile care provin din țesutul osos, nervos și din țesuturile moi.

Operații sigure ale coloanei lombare

Prin experiență, cunoștințe și tehnologie modernă (monitorizarea măduvei spinării), oferim intervenții chirurgicale sigure. În timpul operației, măduva spinării și nervii sunt monitorizați cu un dispozitiv special, iar riscul de paralizie în timpul intervenției este redus la zero.

Alunecarea vertebrelor lombare la tineri și îngustarea degenerativă a canalelor prin care trec măduva spinării și nervii (stenoza spinală) la vârstnici pot provoca dureri severe și leziuni neurologice. Tratamentul chirurgical este inevitabil la pacienții a căror durere nu răspunde la metodele conservatoare și la cei care dezvoltă tulburări neurologice precum amorțeala și pierderea forței. Nu trebuie uitat că durerea lombară poate fi cauzată și de tumori și infecții ale coloanei vertebrale. Toate aceste afecțiuni care provoacă dureri lombare sunt tratate cu succes în centrul nostru.

Vertebroplastie și cifoplastie cu balon în fracturile cauzate de osteoporoză (fracturi osteoporotice)

Vertebroplastia și cifoplastia cu balon, introduse în ultimii ani pentru eliminarea durerii în osteoporoza postmenopauză și senilă și mai ales în anumite tumori ale coloanei vertebrale, sunt efectuate în centrul nostru sub anestezie locală, în regim de chirurgie de o zi.

Traumatologie

Traumatologia poate fi definită drept subspecialitatea care tratează afecțiunile sistemului musculo-scheletic apărute după lovituri, impacturi, căderi și accidente rutiere, foarte frecvente mai ales în condițiile țării noastre. Deși primul lucru care vine în minte sunt fracturile, fracturile din zona capului sunt tratate de alte specialități. De fracturile oaselor feței se ocupă secția de Chirurgie Plastică, Reconstructivă și Estetică și secția de Chirurgie ORL. De fracturile celorlalte oase ale craniului se ocupă secția de Neurochirurgie. Fracturile costale, deși se numără printre cele mai frecvente fracturi, țin în primul rând de secția de Chirurgie Toracică. Traumatismele nu duc întotdeauna la fracturi. Leziunile structurilor precum mușchii, tendoanele și ligamentele, numite în general leziuni ale țesuturilor moi, fac de asemenea parte din domeniul traumatologiei. În plus, fiind o specialitate chirurgicală, în situațiile care necesită operație, intervențiile chirurgicale sunt efectuate cu succes de echipa noastră.

Chirurgie artroscopică

Chirurgia artroscopică poate fi definită pe scurt drept confirmarea diagnosticului și tratarea afecțiunilor articulare printr-o metodă chirurgicală închisă (minim invazivă). Prin chirurgie închisă se înțelege introducerea în articulație a unei camere în formă de creion și efectuarea procedurii, printr-un alt punct de acces, cu instrumente tot în formă de creion. Cel mai mare avantaj este faptul că nu se face o incizie chirurgicală mare. Pacientul se poate întoarce la muncă mai devreme decât după o operație deschisă. Un alt avantaj este posibilitatea evaluării detaliate și funcționale a structurilor articulației, în primul rând a membranei sinoviale, dar și a ligamentelor, cartilajelor, tendoanelor și oaselor din zonă. Deși cel mai frecvent se intervine asupra articulațiilor genunchiului și umărului, intervenții artroscopice se pot efectua și la nivelul cotului, încheieturii mâinii, șoldului și gleznei. În clinica noastră, toate intervențiile artroscopice sunt efectuate cu succes.

Artroplastie

Artroplastia poate fi definită pe scurt drept chirurgia protezării articulare. Cuvântul proteză poate fi înțeles asemenea protezelor folosite în stomatologie. Protezele dentare aplicate persoanelor fără dinți sau cu dinți grav deteriorați înlocuiesc dinții și le preiau funcția. În mod similar, protezele sunt folosite în degradarea cartilajului care începe în medie după vârsta de 40 de ani sau apare ca urmare a unor traumatisme anterioare. Protezele pe care le folosim înlocuiesc articulațiile deteriorate. Deși cel mai des se efectuează protezări de genunchi și șold, există și proteze de umăr, cot, gleznă, încheietura mâinii și degete. Acestea nu trebuie confundate cu protezele folosite după pierderea unui membru (amputație) pentru a reda aspectul și funcția. De exemplu, după amputarea piciorului, dispozitivele externe folosite pentru a permite mersul se numesc tot proteze. După artroplastie, pacientul scapă de durerile articulare, iar mobilitatea sa crește. Durata de viață a protezelor poate ajunge la 15-20 de ani. În spitalul nostru, aceste operații sunt efectuate cu succes.

Tumorile sistemului musculo-scheletic

Diagnosticul, tratamentul și monitorizarea tumorilor sistemului musculo-scheletic sunt realizate de asemenea cu succes în clinica noastră. Cuvântul tumoră desemnează orice creștere a celulelor din organism. Termenii benign și malign, în schimb, sunt folosiți în funcție de capacitatea tumorii de a se răspândi și de a distruge structura afectată. În principal, tumorile sistemului musculo-scheletic pot fi împărțite în două grupe: tumori ale țesuturilor moi și tumori osoase. Pe lângă tratamentul chirurgical, uneori se adaugă și tratamentul medicamentos și radioterapia.

Ortopedie pediatrică

Subspecialitatea numită ortopedie pediatrică sau ortopedia copilului se ocupă, după cum îi spune și numele, în principal de afecțiunile sistemului musculo-scheletic la copii. Totuși, nu trebuie uitat că copiii nu sunt adulți în miniatură. Diagnosticul, tratamentul și monitorizarea lor diferă foarte mult de cele ale adulților. Desigur, există și domenii comune pe care ortopedia pediatrică le gestionează împreună cu traumatologia, chirurgia coloanei vertebrale și alte subspecialități. Totuși, ortopedia pediatrică evocă mai ales, în special în țara noastră, malformațiile congenitale ale aparatului locomotor, precum luxația de șold. Chiar dacă incidența luxației de șold a scăzut treptat în ultimii ani, ea continuă să fie o problemă. Ecografia de șold a revoluționat acest domeniu. Printr-un diagnostic precoce, tratamentele nechirurgicale pot oferi rezultate foarte bune. În spitalul nostru, ecografia de șold se efectuează standard, ca screening, la toți nou-născuții.

Chirurgia mâinii - Microchirurgie

Deși chirurgia mâinii și microchirurgia evocă în primul rând reimplantarea membrelor amputate prin metode microchirurgicale, se poate spune că domeniul chirurgiei mâinii cuprinde zona de la vârful degetelor până la umăr. Prin microchirurgie se înțelege suturarea, sub microscop, cu fire foarte fine și instrumente speciale foarte fine, a vaselor de sânge și a nervilor imposibil de suturat cu ochiul liber. Deși acest domeniu a devenit mai popular în ultimii ani și este foarte mediatizat, contrar opiniei generale, nu este o metodă aplicabilă oricărei amputații de membru. Rezultate bune pot fi obținute numai la pacienții potriviți. La pacienții cu vase și nervi grav distruși, obținerea unor rezultate bune este destul de dificilă. Chirurgia mâinii nu trebuie înțeleasă doar ca reimplantarea membrelor amputate. Toate leziunile sistemului musculo-scheletic din zona dintre mână și umăr fac parte din domeniul său. Pot fi date numeroase exemple, de la fracturile osoase din această zonă la compresiile nervoase și rupturile de tendoane și mușchi. În secția noastră se pot folosi cu succes toate posibilitățile chirurgiei mâinii și microchirurgiei.

Medicină sportivă

Medicina sportivă, după cum îi spune și numele, poate fi definită drept subspecialitatea care se ocupă de leziunile sistemului musculo-scheletic ale sportivilor. Sportivii pot reveni la sport numai printr-un diagnostic corect, un tratament adecvat și un program de recuperare rapid. Problema cea mai critică este aici scurtarea perioadei de revenire la sport. Unele afecțiuni musculo-scheletice necesită tratament chirurgical doar la sportivi. Doar astfel poate fi asigurată revenirea la sport.

Alunecarea vertebrelor lombare

Coloana vertebrală este alcătuită dintr-o serie de oase legate între ele, numite vertebre. La aproximativ 5% dintre adulți poate apărea o fractură de dezvoltare în porțiunea osoasă care unește articulațiile superioare și inferioare ale celor mai de jos vertebre lombare. Această fractură poate apărea pe una sau pe ambele părți ale vertebrei. De obicei, acestea sunt „fracturi de stres” cauzate de suprasolicitarea vertebrelor inferioare ale regiunii lombare, foarte mobile. Aceste fracturi se numesc „spondiloliză”. Din cauza mobilității mari a acestei regiuni, aceste fracturi adesea nu se vindecă. Totuși, deși provoacă de obicei durere în adolescență, la vârsta adultă pot să nu creeze probleme serioase. La unii pacienți, din cauza fracturii, vertebra de deasupra poate aluneca înainte față de cea de dedesubt. Această situație se numește „alunecare vertebrală” sau „spondilolisteză”. În funcție de gradul alunecării, spondilolisteza poate cauza probleme mai grave. Alunecările vertebrale cauzate de acest tip de fractură se numesc în limbaj medical „spondilolisteză istmică” și se manifestă de obicei prin alunecarea vertebrei L5 peste vertebra S1. S-a constatat că 5-10% dintre pacienții care se adresează medicului pentru dureri lombare au alunecare vertebrală.

Îngustarea canalului spinal

Stenoza (îngustarea) spinală (a coloanei vertebrale) este îngustarea într-o anumită măsură a diametrului sagital al canalului spinal, a recesurilor laterale și a foramenelor (canalele rădăcinilor nervoase), pe toată lungimea canalului spinal sau la nivelul uneia sau a două vertebre. Poate fi congenitală sau dobândită.

Diametrul sagital normal al canalului spinal lombar este de 15-25 mm. Problema de bază în stenoza spinală este diametrul insuficient al canalului. Dacă diametrul sagital este sub 10 mm, se vorbește despre stenoză absolută; dacă este între 10 și 13 mm, despre stenoză relativă. O zonă specială numită recesul lateral este delimitată anterior de fața posterioară a corpului vertebral, lateral de pedicul și posterior de fațeta articulară superioară și se deschide medial în canalul spinal. În regiunea lombară inferioară, distanța de la fața posterioară a corpului vertebral până la partea cea mai ventrală a fațetei articulare superioare nu trebuie să fie mai mică de 3-4 mm. O înălțime a recesului lateral sub 3 mm sugerează stenoza recesului lateral, iar sub 2 mm este diagnostică.

Stenoza poate rămâne asimptomatică atât timp cât modificările structurale precum vârsta, traumatismele, îngroșarea ligamentelor, modificările articulare și formarea barelor spondilotice nu comprimă elementele nervoase sub un nivel critic.
Stenoza poate afecta simultan atât regiunea cervicală, cât și cea lombară. Totuși, nu este frecvent ca stenoza ambelor regiuni să fie simptomatică în același timp. Simptomele care apar la persoanele mai în vârstă se datorează mielopatiei.

Deși stenoza spinală poate apărea la orice vârstă, de cele mai multe ori începe să se manifeste după vârsta de 50 de ani. Este mai frecventă la bărbați. Nivelurile L3, L4 și L5 sunt afectate mai des. Pacienții se plâng adesea de dureri insidioase de spate, șold, picior și gambă. Iradierea durerii spre picioare și brațe variază în funcție de nivelul îngustării. De obicei, iradierea este bilaterală. Mersul și statul în picioare timp îndelungat declanșează durerea. Pacienții au tendința de a merge aplecați înainte. Durerea se ameliorează când stau jos. Acest tablou este o situație specială numită claudicație neurogenă. Astfel, claudicația neurogenă se deosebește de durerea discală, care nu se ameliorează la șezut. Pe măsură ce boala avansează, nici șezutul, nici statul culcat nu mai ameliorează durerea. În cazurile avansate pot apărea dureri permanente și probleme urinare. De aceea, în cazurile în care se suspectează îngustarea canalului spinal, nevoia urgentă și frecventă de a urina este considerată un semn important pentru operație, iar acestor pacienți li se recomandă intervenția chirurgicală de urgență. Pacienții cu stenoză spinală relatează un istoric foarte lung de durere și se pot descurca o vreme cu tratament medicamentos. Pe măsură ce stenoza avansează, durerile pacientului aproape că nu mai răspund la niciun tratament. Pentru acești pacienți se recomandă operația.

Spondiloliză și spondilolisteză

Coloana vertebrală este alcătuită dintr-o serie de oase legate între ele, numite vertebre. La aproximativ 5% dintre adulți poate apărea o fractură de dezvoltare în porțiunea osoasă care unește articulațiile superioare și inferioare ale celor mai de jos vertebre lombare. Această fractură poate apărea pe una sau pe ambele părți ale vertebrei. De obicei, acestea sunt „fracturi de stres” cauzate de suprasolicitarea vertebrelor inferioare ale regiunii lombare, foarte mobile. Aceste fracturi se numesc „spondiloliză”. Din cauza mobilității mari a acestei regiuni, aceste fracturi adesea nu se vindecă. Totuși, deși provoacă de obicei durere în adolescență, la vârsta adultă pot să nu creeze probleme serioase. La unii pacienți, din cauza fracturii, vertebra de deasupra poate aluneca înainte față de cea de dedesubt. Această situație se numește „alunecare vertebrală” sau „spondilolisteză”. În funcție de gradul alunecării, spondilolisteza poate cauza probleme mai grave. Alunecările vertebrale cauzate de acest tip de fractură se numesc în limbaj medical „spondilolisteză istmică” și se manifestă de obicei prin alunecarea vertebrei L5 peste vertebra S1. S-a constatat că 5-10% dintre pacienții care se adresează medicului pentru dureri lombare au alunecare vertebrală.

Un alt tip de alunecare vertebrală este cea observată de obicei după vârsta de 40 de ani, ca urmare a uzurii coloanei vertebrale și a țesuturilor conjunctive din jur, cauzate de îmbătrânire. Această problemă se numește în limbaj medical „spondilolisteză degenerativă”. Alunecarea apărută prin îmbătrânire și uzură este de obicei o alunecare înainte a vertebrei L4 peste L5. Alunecarea vertebrală este adesea însoțită de un „canal îngust”.

Care sunt simptomele?

Fracturile de stres (spondiloliza) nu dau întotdeauna simptome clinice. Uneori sunt descoperite întâmplător pe radiografiile lombare efectuate din alte motive. Dacă există semne clinice, acestea se pot manifesta prin dureri lombare, dureri în fese, tensiune în mușchii lombari și, mai rar, amorțeală și durere în picioare (sciatică) și pierderea forței în picioare. Durerile cresc de obicei la statul în picioare, la mers și la alte activități și scad în repaus.

Cum se pune diagnosticul?

Dacă, după ce vă ascultă acuzele și vă examinează, medicul suspectează spondiloliză sau spondilolisteză istmică, vă va solicita radiografii. Totuși, fractura de stres (spondiloliza) poate să nu fie vizibilă pe radiografiile simple. În acest caz, dacă medicul încă suspectează o fractură, poate solicita scintigrafie și/sau CT. Dacă prin aceste investigații se depistează o fractură, poate fi considerat necesar un RMN pentru planificarea tratamentului. De asemenea, la pacienții cu alunecare și durere și/sau amorțeală în picioare, RMN-ul poate fi necesar pentru evaluarea măduvei spinării și a nervilor. Dacă aveți spondilolisteză istmică, gravitatea acesteia va fi stabilită, în funcție de gradul alunecării, de la gradul 1 până la gradul 4.

Pentru diagnosticul spondilolistezei degenerative, evaluarea se va face de asemenea prin radiografii simple și RMN. În acest tip de alunecare vertebrală, de obicei nu sunt necesare scintigrafia și CT-ul.

Care sunt metodele de tratament?

Dacă singura dumneavoastră acuză este durerea lombară, gradul alunecării nu este sever, iar medicul nu a constatat la examinare și investigații o compresie sau o afectare nervoasă serioasă, primele metode de tratament alese sunt cele nechirurgicale. Acestea pot include una sau mai multe dintre următoarele: repaus, analgezice și antiinflamatoare, purtarea temporară a unui corset și fizioterapie.
Dacă durerile persistă, o altă opțiune poate fi reprezentată de injecțiile cu steroizi și anestezice locale în zona fracturii și în articulațiile care leagă vertebrele (articulațiile fațetare). Dacă durerea lombară este însoțită de durere și amorțeală în picior din cauza compresiei nervoase, se pot adăuga injecții epidurale sau foraminale.
Durerile cauzate de fracturile de stres (spondiloliza) se ameliorează de obicei cu aceste tratamente. Totuși, la acești pacienți fractura nu se consolidează întotdeauna complet. După dispariția durerii, neconsolidarea fracturii nu reprezintă un pericol. De obicei, la acești pacienți nu se așteaptă o alunecare severă la vârste înaintate. Cu toate acestea, ei pot necesita din când în când monitorizare prin investigații radiologice.

Când poate fi necesar tratamentul chirurgical?

Tratamentul chirurgical poate fi necesar la pacienții ale căror acuze nu dispar cu metodele de tratament nechirurgicale. De asemenea, dacă alunecarea provoacă o compresie a măduvei spinării care duce la un deficit neurologic grav (picior căzut, incontinență urinară), poate fi necesară și o intervenție chirurgicală precoce.

În spondiloliză se pot aplica două tipuri de tratament chirurgical. Primul este repararea zonei fracturate. Cealaltă metodă este fuziunea spinală.
În spondilolisteza istmică, metoda chirurgicală preferată este fuziunea spinală. Dacă există și compresie a măduvei spinării, pentru a o elibera sunt îndepărtate structurile care comprimă. Operația poate fi efectuată pe cale anterioară, posterioară sau pe ambele căi. Pot fi folosite materiale de fixare. După operație, vindecarea se obține printr-un program bun de recuperare.

Artropatia fațetară

Articulațiile fațetare leagă între ele elementele posterioare ale corpurilor vertebrale. Ele au caracteristici asemănătoare cu articulațiile din alte zone ale corpului. Asemenea oaselor care formează celelalte articulații ale corpului, suprafața articulară a articulației fațetare este acoperită de un cartilaj neted, înconjurată de o capsulă formată din ligamente puternice și conține lichid sinovial, care asigură alunecarea. Asemenea articulațiilor șoldului și genunchiului, articulația fațetară poate deveni artritică și dureroasă și poate provoca dureri lombare. Durerea și disconfortul cauzate de degenerarea și artrita acestei zone a coloanei vertebrale se numesc artropatie fațetară.

Simptome

Majoritatea persoanelor cu artropatie fațetară se plâng de dureri lombare care apar la rotirea și aplecarea pe spate. Durerea din artropatia fațetară este de obicei localizată într-o anumită zonă a regiunii lombare și, spre deosebire de durerea și amorțeala cauzate de hernia de disc, nu iradiază spre picior. Totuși, dacă la nivelul articulației fațetare se dezvoltă artrită, se formează pinteni osoși (osteofite), care pot comprima rădăcinile nervoase. Acest lucru poate contribui la formarea unui canal îngust, care poate provoca amorțeală și durere iradiate în picior, precum și slăbiciune a piciorului.

Diagnostic

Artropatia fațetară nu este de obicei, de una singură, cauza unei dureri lombare importante; ea coexistă cu alte afecțiuni care contribuie la aceste simptome, precum boala degenerativă de disc, artrita altor regiuni ale coloanei vertebrale și, frecvent, canalul îngust. Chiar și la persoanele cu artrită ușoară sau moderată a coloanei lombare, tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) arată semne de degenerare a articulațiilor fațetare. Scintigrafia osoasă, care evidențiază inflamația activă, este un test ce poate fi folosit pentru a stabili dacă artropatia fațetară contribuie la durerea lombară. Dacă durerea scade semnificativ după injectarea în articulațiile fațetare a unui amestec de steroid și anestezic local, iar investigațiile efectuate (scintigrafie, CT, RMN) arată semne de artrită fațetară, diagnosticul de artropatie fațetară poate fi pus cu o anumită siguranță.

Tratament

Există numeroase opțiuni pentru tratarea durerii și a celorlalte simptome cauzate de artropatia fațetară. Tratamentul inițial al bolii articulațiilor fațetare include evitarea mișcărilor care provoacă durerea fațetară, administrarea de antiinflamatoare și efectuarea de exerciții de întindere și întărire.

Injecțiile pot fi folosite pentru a reduce durerea și disconfortul cauzate de inflamație și sinovită în artropatia fațetară. Din păcate, aceasta nu este o soluție permanentă, iar durerea poate reapărea după câteva luni. Într-o metodă de tratament dezvoltată recent, numită ablația nervului sinuvertebral, se introduce un ac prin piele, iar nervul care inervează articulația fațetară este distrus definitiv cu ajutorul curentului electric, obținându-se reducerea durerilor.

Dacă din cauza măririi articulațiilor fațetare s-a produs compresia rădăcinilor nervoase sau dacă există și afecțiuni precum boala degenerativă de disc, instabilitatea spinală sau canalul îngust (stenoza spinală), pentru eliminarea durerii este necesar tratamentul chirurgical.