Boli Ale Coloanei Vertebrale (Spondiloză Cervicală)

Spondiloza cervicală este o afecțiune cunoscută și sub denumirea de osteoartrită cervicală, care apare, de regulă, la persoanele cu vârsta peste 40 de ani, afectează articulațiile gâtului în urma unor traumatisme minore repetate, legate de vârstă, și progresează odată cu înaintarea în vârstă. Se întâlnește în special în zonele cele mai mobile ale coloanei vertebrale cervicale (gâtul) ( C4-C5, C5-C6, C6-C7 ). Deși afectează în egală măsură ambele sexe, bărbații o dezvoltă la o vârstă mai tânără decât femeile. Pe măsură ce omul îmbătrânește, oasele și cartilajele care alcătuiesc coloana vertebrală a spatelui și a gâtului suferă o degenerare progresivă și, uneori, din această cauză se formează proeminențe osoase neregulate numite osteofite. Deși această constatare apare la mulți oameni în investigațiile imagistice radiologice, uneori ea nu provoacă niciun simptom.

În spondiloza cervicală, compresiunea unuia sau a mai multor nervi care ies din măduva spinării cervicale determină apariția unei afecțiuni numite radiculopatie. Proeminențele osoase numite osteofite determină îngustarea canalului vertebral, expunând măduva spinării la compresiune. Ca urmare, poate apărea o leziune a măduvei spinării numită mielopatie. Traumatisme precum căderile de la înălțime și accidentele rutiere pot crește brusc riscul de leziune a măduvei spinării în cazurile de spondiloză cervicală care, până atunci, nu produseseră simptome.

Simptome:

• Gât încordat și dureros
• Durere la umăr și braț
• Amorțeală și furnicături în brațe, mâini, gambe și picioare
• Slăbiciune în brațe, mâini, gambe și picioare
• Pierderea coordonării
• Dificultăți la mers
• Reflexe tendinoase profunde anormale
• Incontinență sau retenție urinară și fecală

Factori de risc:

• Înaintarea în vârstă
• Traumatisme minore repetate
• Traumatisme majore suferite ( accident rutier, cădere de la înălțime )

Când trebuie să consultați medicul?

• Dacă nu există o ameliorare a durerii în ciuda tratamentelor analgezice utilizate
• Dacă durerea se agravează progresiv
• Dacă apar amorțeală și slăbiciune în brațe și picioare

Diagnostic: Diagnosticul bolii se stabilește după anamneza simptomelor și a istoricului, cu ajutorul examenului neurologic efectuat ulterior și al metodelor imagistice radiologice care se solicită în consecință. Pentru a se stabili dacă măduva spinării și rădăcinile nervoase sunt comprimate, este necesară examinarea reflexelor, a forței musculare a brațelor și picioarelor și a sensibilității. Spondiloza cervicală poate duce și la limitarea mișcărilor gâtului, ceea ce poate fi constatat la examinare. Dintre investigațiile imagistice, pot fi solicitate radiografia cervicală directă, tomografia computerizată (CT) cervicală și rezonanța magnetică nucleară (RMN) cervicală, iar prin identificarea proeminențelor osoase, a compresiunii măduvei spinării și a rădăcinilor nervoase sau a herniilor discurilor intervertebrale se poate ajunge la diagnostic.
Tratament: În funcție de gravitatea stării clinice a cazurilor, se preferă tratamentul non-chirurgical (medical-conservator) sau tratamentul chirurgical.

Tratament non-chirurgical:

• Purtarea unui guler cervical limitează mișcările gâtului și reduce iritația nervoasă
• Administrarea de medicamente analgezice (în special antiinflamatoare nesteroidiene)
• Exerciții de fortificare a musculaturii gâtului și kinetoterapie
• Administrarea de medicamente relaxante musculare
• Injectarea de corticosteroizi și anestezic local în articulațiile dintre vertebre (articulațiile fasetare)

Tratament chirurgical: Dacă tratamentele medicale conservatoare nu sunt eficiente, dacă durerea de gât nu trece sau dacă simptomele neurologice se agravează, se ia în considerare intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală care urmează a fi efectuată variază în funcție de patologia care stă la baza stării actuale a pacientului. Cele mai utilizate abordări chirurgicale sunt abordarea anterioară (pe față) și cea posterioară (pe spate).

Abordare anterioară: Printr-o incizie făcută pe partea anterioară a gâtului, esofagul și traheea sunt retrase lateral, pentru a se ajunge la vertebrele cervicale. În acest punct, chirurgul îndepărtează discul intervertebral herniat sau proeminențele osoase, în funcție de patologia de bază. Prin această abordare, pentru compresiunea măduvei spinării, se îndepărtează două discuri și vertebra aflată între ele (corpectomie). Spațiul rezultat poate fi susținut cu un implant (cușcă de corpectomie) sau cu os grefat, prelevat fie de la pacient, fie artificial.

Abordare posterioară: Această abordare se bazează pe îndepărtarea elementelor posterioare ale vertebrelor, pentru a decomprima canalul medular în cazul stenozelor canalului vertebral care se întind pe unul sau mai multe segmente (laminectomie).
Dacă este considerat necesar, după îndepărtarea elementelor posterioare, se efectuează stabilizarea posterioară cu șuruburi de titan, pentru a nu se afecta stabilitatea coloanei vertebrale.

Riscurile intervenției chirurgicale: După astfel de intervenții chirurgicale pot apărea probleme precum infecția, complicații legate de sângerarea din timpul operației și de după aceasta, scurgere de lichid cefalorahidian din cauza ruperii durei mater (dura) care înconjoară măduva spinării în timpul operației, tromboza venoasă profundă ce poate apărea din cauza imobilizării la pat și a lipsei de mișcare prelungite după operație, precum și complicațiile asociate acestora.