Afecțiuni ale coloanei vertebrale (Spondiloliză și Spondilolisteză)

Coloana vertebrală este formată dintr-o serie de oase interconectate, numite vertebre. La aproximativ 5%' dintre adulți, în porțiunea osoasă care unește articulațiile superioare și inferioare ale vertebrelor din zona lombară cea mai de jos, poate exista o fractură de dezvoltare. Această fractură poate fi pe una sau pe ambele margini ale vertebrei. Sunt, în general, „fracturi de stres” ale vertebrelor lombare inferioare, care sunt foarte mobile, apărute din cauza suprasolicitării. Aceste fracturi se numesc „spondiloliză”. Din cauza mobilității mari a acestei zone, aceste fracturi adesea nu se vindecă. Totuși, aceste fracturi cauzează, în general, durere în adolescență, în timp ce la vârsta adultă pot să nu creeze probleme serioase. La unii pacienți, din cauza fracturii, vertebrele de deasupra pot aluneca înainte în raport cu cele de dedesubt. Această stare se numește „alunecare lombară” sau „spondilolisteză”. Spondilolisteza poate cauza probleme mai serioase în funcție de mărimea alunecării. Alunecările lombare cauzate de acest tip de fractură se numesc, în terminologie medicală, „spondilolisteză istmică” și apar, de obicei, sub forma alunecării vertebrei L5 peste vertebra S1. S-a constatat că la 5-10%' dintre pacienții care se prezintă la medic pentru durere lombară există o alunecare lombară.

Un alt tip de alunecare lombară este „alunecarea lombară” care apare, de obicei, după 40 de ani, din cauza uzurii coloanei vertebrale și a țesuturilor conjunctive din jur, cauzată de îmbătrânire. Această problemă se numește, în terminologie medicală, „spondilolisteză degenerativă”. Alunecarea lombară apărută prin îmbătrânire și uzură este, de obicei, alunecarea înainte a vertebrei L4 peste L5. Alunecării lombare i se asociază adesea un canal îngust.

Care sunt simptomele?

Fracturile de stres (spondiloliză) nu produc întotdeauna simptome clinice. Uneori pot fi descoperite întâmplător pe radiografiile lombare efectuate din alte motive. Dacă există semne clinice, acestea pot apărea sub formă de durere lombară, durere în fese, încordare a mușchilor lombari și, mai rar, amorțeală și durere în picioare (durere sciatică) și pierdere de forță la nivelul picioarelor. Durerile cresc, de obicei, în timpul staționării în picioare, mersului și al altor activități, și scad în repaus.

Cum se pune diagnosticul?

Dacă medicul dumneavoastră, după ce v-a ascultat plângerile și v-a examinat, suspectează spondiloliză sau spondilolisteză istmică, vă va cere radiografiile. Totuși, pe radiografiile simple, fractura de stres (spondiloliza) poate să nu fie vizibilă. În acest caz, dacă medicul încă suspectează o fractură, poate solicita scintigrafie și/sau tomografie computerizată (CT). Dacă fractura a fost identificată prin aceste investigații, RMN-ul poate fi considerat necesar pentru planificarea tratamentului. De asemenea, la pacienții cu alunecare și cu durere și/sau amorțeală la picior, RMN-ul poate fi necesar pentru evaluarea măduvei spinării și a nervilor. Dacă aveți spondilolisteză istmică, gradul de severitate va fi stabilit de la gradul 1 până la gradul 4, în funcție de mărimea alunecării. Pentru diagnosticul spondilolistezei degenerative, evaluarea se va face prin radiografii simple și RMN. La acest tip de alunecare lombară, de obicei, scintigrafia și CT-ul pot să nu fie necesare.

Care sunt metodele de tratament?

Dacă plângerile dumneavoastră sunt doar durerea lombară, alunecarea nu este severă, iar medicul, în urma examinării și a investigațiilor, nu suspectează o compresiune nervoasă serioasă și o afectare semnificativă, prima metodă de tratament aleasă este tratamentul nechirurgical. Aceste metode pot consta în repaus, analgezice și antiinflamatoare, purtarea temporară a unui corset și una sau mai multe metode de kinetoterapie. Dacă durerile persistă, o altă metodă ce poate fi aleasă sunt injecțiile cu steroizi și analgezice locale în zona fracturii și în articulațiile care leagă vertebrele (articulațiile facetare). Dacă durerea lombară se asociază cu durere la picior și amorțeală din cauza compresiei nervoase, se pot adăuga injecții epidurale sau foraminale. Durerile asociate fracturii de stres (spondiloliză) se ameliorează, de obicei, cu aceste tratamente. Totuși, la acești pacienți fractura nu se consolidează întotdeauna complet. Dacă durerea dispare, nevindecarea fracturii nu prezintă pericol. De regulă, la acești pacienți nu se așteaptă alunecare severă la vârste înaintate. Totuși, aceștia pot necesita, din când în când, monitorizare radiologică.

Când poate fi necesar tratamentul chirurgical?

Tratamentul chirurgical poate fi necesar la pacienții ale căror simptome nu dispar prin metodele de tratament nechirurgical. De asemenea, dacă alunecarea cauzează compresiunea măduvei spinării și aceasta provoacă tulburări neurologice severe (picior căzut, incontinență urinară), poate fi necesară o intervenție chirurgicală timpurie. În cazul spondilolizei se pot aplica două tipuri de tratament chirurgical. Primul este repararea zonei fracturate. Cealaltă metodă este efectuarea unei fuziuni spinale. În cazul spondilolistezei istmice, metoda chirurgicală preferată este fuziunea spinală. Dacă există compresiune a măduvei spinării, pentru a o decomprima se înlătură structurile care o comprimă. Intervenția chirurgicală se poate efectua din față, din spate sau din ambele părți. Pot fi utilizate materiale de fixare. După operație, vindecarea are loc printr-un program bun de recuperare.