Alunecarea Lombară

Coloana vertebrală este formată dintr-o serie de oase interconectate numite vertebre. La aproximativ 5% dintre adulți, pe partea osoasă care unește articulațiile superioare și inferioare ale vertebrelor de la baza regiunii lombare, poate exista o fractură de dezvoltare. Această fractură poate fi prezentă pe una sau pe ambele laturi ale vertebrei. Sunt fracturi de stres, cauzate de suprasolicitarea vertebrelor inferioare ale regiunii lombare, care este în general foarte mobilă. Aceste fracturi se numesc „spondilolizis”. Din cauza mobilității accentuate a acestei regiuni, aceste fracturi pot adesea să nu se vindece. Totuși, aceste fracturi cauzează în general durere în adolescență, în timp ce la vârsta adultă pot să nu creeze probleme serioase. La unii pacienți, din cauza fracturii, vertebrele de deasupra pot aluneca înainte față de coloana de dedesubt. Această afecțiune se numește și „alunecare lombară” sau „spondilolistezis”. Spondilolistezisul poate cauza probleme mai grave în funcție de amplitudinea alunecării. Alunecările lombare cauzate de acest tip de fractură se numesc în terminologie medicală „spondilolistezis istmic” și apar de obicei sub forma alunecării vertebrei L5 peste S1. S-a constatat că la 5-10% dintre pacienții care se prezintă la medic cu durere lombară există o alunecare lombară.

Un alt tip de alunecare lombară este cel care apare, de obicei după vârsta de 40 de ani, din cauza uzurii provocate de îmbătrânirea țesuturilor conjunctive ale coloanei vertebrale și ale zonelor înconjurătoare. Această problemă se numește în terminologie medicală „spondilolistezis degenerativ”. Alunecarea lombară apărută odată cu îmbătrânirea și uzura este în general alunecarea înainte a vertebrei L4 peste L5. Alunecarea lombară este adesea însoțită și de „canal îngust.

Care sunt simptomele?

Fracturile de stres (spondilolizis) nu produc întotdeauna simptome clinice. Uneori pot fi descoperite întâmplător pe radiografiile lombare efectuate din alte motive. Dacă există semne clinice, acestea pot apărea sub formă de durere lombară, durere la nivelul fesierilor, tensiune în mușchii lombari și, mai rar, amorțeală și durere la nivelul picioarelor (durere sciatică) și pierdere de forță la nivelul picioarelor. Durerile cresc în general la statul în picioare, la mers și în alte activități, în timp ce se ameliorează în repaus.

Cum se stabilește diagnosticul?

După ce vă ascultă plângerile și vă examinează, dacă medicul dumneavoastră suspectează spondilolizis sau spondilolistezis istmic, vă va solicita radiografiile. Totuși, pe radiografiile simple fractura de stres (spondilolizis) poate să nu fie vizibilă. În acest caz, dacă medicul dumneavoastră încă suspectează o fractură, poate solicita scintigrafie și/sau tomografie computerizată (CT). Dacă fractura a fost depistată prin aceste examinări, poate considera necesară imagistica prin RMN pentru planificarea tratamentului. De asemenea, la pacienții cu alunecare și cu durere și/sau amorțeală la nivelul picioarelor, RMN-ul poate fi necesar pentru evaluarea măduvei spinării și a nervilor. Dacă aveți spondilolistezis istmic, severitatea va fi stabilită între gradul 1 și gradul 4, în funcție de amplitudinea alunecării. Pentru diagnosticul spondilolistezisului degenerativ, evaluarea se va face prin radiografii simple și RMN. La acest tip de alunecare lombară, de obicei scintigrafia și CT-ul pot să nu fie necesare.

Care sunt metodele de tratament?

Dacă plângerile dumneavoastră se limitează doar la durerea lombară, amplitudinea alunecării nu este severă, iar medicul dumneavoastră, la examinare și în urma investigațiilor, nu suspectează o compresiune nervoasă gravă și afectarea acesteia, prima metodă de tratament aleasă este tratamentul nechirurgical. Aceste metode pot consta în repaus, medicamente analgezice și antiinflamatoare, purtarea temporară a corsetului și una sau mai multe metode de kinetoterapie. Dacă durerile persistă, o altă metodă ce poate fi aleasă este administrarea de injecții cu steroizi și analgezice locale în zona fracturii și în articulațiile care leagă vertebrele (articulațiile faciale). Dacă durerii lombare i se asociază durere la picior și amorțeală datorate compresiunii nervoase, pot fi adăugate injecții epidurale sau foraminale. Durerile din fractura de stres (spondilolizis) se ameliorează în general prin aceste tratamente. Totuși, la acești pacienți, fractura nu se vindecă întotdeauna complet. După dispariția durerii, nevindecarea fracturii nu prezintă pericol. În general, la acești pacienți nu se așteaptă o alunecare severă la vârste înaintate. Totuși, acești pacienți pot necesita din când în când monitorizare prin investigații radiografice.

Când poate fi necesar tratamentul chirurgical?

Tratamentul chirurgical poate fi necesar la pacienții ai căror simptome nu se ameliorează prin metodele de tratament nechirurgical. De asemenea, dacă din cauza alunecării există compresiune a măduvei spinării, care provoacă tulburări neurologice grave (cădere a piciorului, incontinență urinară), poate fi necesară și intervenția chirurgicală timpurie. În cazul spondilolizisului pot fi aplicate două tipuri de tratament chirurgical. Primul este repararea zonei fracturate. Cealaltă metodă este efectuarea unei fuziuni spinale. În cazul spondilolistezisului istmic, metoda chirurgicală preferată este fuziunea spinală. Dacă există și compresiune a măduvei spinării, pentru a o decomprima se înlătură zonele care cauzează compresiunea. Intervenția chirurgicală poate fi efectuată din față, din spate sau din ambele părți. Pot fi utilizate materiale de fixare. După intervenție, vindecarea se realizează printr-un program bun de recuperare.