EEF – Ablație: ce este și în ce situații se aplică?
Un studiu electrofiziologic (EEF) este o procedură specială care permite medicului să examineze în detaliu semnalele electrice ale inimii și să identifice exact sursa oricărui ritm anormal (aritmie). Dacă există un ritm cardiac anormal, poate fi util să se investigheze mai detaliat ce anume reprezintă ritmul anormal și, dacă este posibil, să se trateze. Procedurile standard de ablație se efectuează, de obicei, imediat după un studiu EEF. Pentru aplicarea ambelor proceduri există condiții necesare. Înainte de efectuarea acestor proceduri, medicul analizează istoricul medical al persoanei. Pentru a afla mai multe informații despre studiul electrofiziologic și ablație, puteți urmări articolul nostru.
Ce este studiul electrofiziologic (EEF)?
Un studiu electrofiziologic (studiu EEF) este un test utilizat pentru a evalua sistemul electric al inimii și pentru a controla ritmurile cardiace anormale. În timpul studiului EEF, medicul introduce în una dintre venele din zona inghinală (sau, în unele cazuri, din zona gâtului) cateteri mici și subțiri, sub formă de fire. După ce ajung în inimă, cateterele măsoară semnalele electrice ale inimii. Un studiu EEF poate provoca și diagnostica ritmurile cardiace anormale. Uneori, medicul continuă tratarea problemei prin efectuarea unei ablații cu cateter. Acest tratament folosește căldura (ablație prin radiofrecvență) sau congelarea pentru a distruge zonele din interiorul inimii care cauzează ritmul anormal. Riscurile posibile ale studiului EEF sunt sângerarea și vânătăile în zona în care cateterul este introdus într-o venă. Pentru unele persoane, se administrează sedare pe durata procedurii, deoarece ar fi dificil să stea nemișcate pe toată durata studiului.
În ce situații se efectuează?
Înainte de EEF, poate fi solicitată măsurarea activității electrice a inimii prin EKG. EKG poate detecta ritmul cardiac, dar sunt necesare teste suplimentare pentru a găsi sursa aritmiei și a putea interveni, deoarece aritmia poate apărea în orice zonă a rețelei electrice a inimii. Un studiu EEF oferă informații despre modul în care semnalele electrice se deplasează prin inimă. Aceste informații pot fi necesare în următoarele situații:
Aritmie (tulburare de ritm)
Fibrilație atrială (bătăi rapide ale camerelor superioare ale inimii)
Fibrilație ventriculară (bătăi rapide ale camerelor inferioare ale inimii)
Risc de moarte cardiacă
Tahicardie (ritm cardiac rapid)
Bradicardie (ritm cardiac lent)
Amețeală
Leșin
Slăbiciune
Palpitații
Ce este ablația?
Ablația este o procedură de tratare a fibrilației atriale, adică a tulburărilor de ritm cardiac. Utilizează mici arsuri și congelări în interiorul inimii pentru a întrerupe semnalele electrice care cauzează bătăi neregulate ale inimii. În mod normal, un grup special de celule generează semnalul care declanșează bătaia inimii. Atriul nu se poate contracta în mod normal pentru a transporta sângele către ventricule. În procedura de cauterizare, un tip de energie numit energie de radiofrecvență folosește căldura pentru a leziona țesutul. Uneori, medicii folosesc în schimb o abordare chirurgicală.
Ablația cardiacă este o procedură care lezionează țesutul din inimă pentru a bloca semnalele electrice neregulate. Este utilizată pentru tratarea problemelor de ritm cardiac (aritmii). Tuburi lungi și flexibile (cateteri) sunt introduse prin vasele de sânge spre inimă. Senzorii de la vârful cateterelor transmit energie caldă sau rece pentru a distruge (a tăia) țesutul. Mai rar, ablația se efectuează în timpul intervenției chirurgicale cardiace. Ablația cardiacă este o procedură utilizată pentru corectarea problemelor de ritm cardiac. Când inima bate, semnalele electrice care cauzează contracția inimii trebuie să urmeze un traseu specific în inimă. În funcție de tipul problemei de ritm cardiac, ablația cardiacă poate fi unul dintre primele tratamente. În alte cazuri, se efectuează atunci când alte medicamente și tratamente nu au dat rezultate.
Unele persoane au simptome deranjante din cauza fibrilației atriale, cum ar fi dificultăți de respirație și palpitații. Fibrilația atrială crește, de asemenea, considerabil riscul de accident vascular cerebral. Medicamentele anticoagulante folosite pentru prevenirea accidentului vascular cerebral au și ele propriile riscuri, iar persoanele care le utilizează trebuie să consulte un specialist înainte de procedură și trebuie monitorizate după procedură. Dacă există simptome cauzate de fibrilația atrială, ablația poate fi o opțiune bună.
În funcție de situația medicală specifică a persoanei, pot exista și alte riscuri. Înainte de ablație, trebuie discutate cu cadrul medical toate aspectele care pot genera îngrijorare. Deși rar, există risc de deces. Un alt risc este ca procedura să nu poată elimina definitiv fibrilația atrială. Riscul de apariție a acestei probleme poate fi mai mare dacă persoana este în vârstă, are alte probleme cardiace sau fibrilația atrială durează de mai mult timp.
Ablație cu cateter: Dacă se efectuează ablație cu cateter, se introduce un cateter intravenos (IV) în braț pentru administrarea anesteziei. Din cauza duratei procedurii, de obicei se efectuează sub anestezie generală. Cardiologul introduce un tub mic printr-o venă, prin piele și de obicei din zona inghinală. Apoi, introduc cateterele cu electrozi (tuburi subțiri cu fire) în teacă și le conduc spre inimă folosind raze X ca ghid. Cateterul eliberează energie caldă sau rece pentru a elimina ritmurile neregulate sau anormale.
Ablație chirurgicală: Dacă se efectuează ablație chirurgicală, se administrează anestezie generală. Chirurgul cardiac poate efectua ablația în timpul unei intervenții pe cord deschis. Sau medicul va efectua o intervenție hibridă, mai puțin invazivă, și va face incizii mici în torace pentru a ajunge la inimă.
Ablația este periculoasă?
La fel ca în orice procedură, există diverse riscuri și în cazul ablației. Totuși, riscurile pot fi mai mari dacă procedura de tratament nu se efectuează. De aceea, înainte de procedură, medicul evaluează beneficiile ablației pentru persoana respectivă, iar în funcție de acestea se recomandă ablația. Aceste riscuri posibile, care pot apărea rar, sunt:
Aritmie
Cheag de sânge
Leziune vasculară
Leziune valvulară
Infecție
Sângerare
Cum se efectuează ablația?
În primul rând, înainte de începerea procedurii, se verifică dacă persoana are alergii la vreun medicament, la latex sau la o altă substanță. Înainte de test, trebuie să fie nemâncată o anumită perioadă de timp. Înainte de test se administrează, de obicei, un agent sedativ. O ablație nu funcționează, de obicei, imediat, iar după procedură pot persista unele simptome, cum ar fi palpitațiile. În acest caz, persoana trebuie monitorizată o perioadă după procedură. Aproximativ 8 – 10 săptămâni mai târziu se stabilește dacă procedura a funcționat. Dacă a fost un succes, medicul poate lua în considerare oprirea unei părți din medicamente. Dacă ablația nu funcționează din prima încercare și simptomele nu se ameliorează sau revin, poate fi necesară o altă ablație sau se pot lua în considerare alte tratamente.
Medicul care va efectua procedura poate solicita mai multe teste pentru a obține informații suplimentare despre starea inimii înainte de ablația cardiacă. Trebuie să nu mâncați și să nu beți în noaptea dinaintea procedurii. Este important să se decidă și cum trebuie continuat tratamentul cu orice medicament înainte de ablația cardiacă. Ablația cardiacă se efectuează în spital. Un specialist introduce un IV în braț sau în mână și administrează un medicament sedativ pentru a ajuta persoana să se relaxeze. Cantitatea de sedare necesară pentru procedură depinde de aritmia specifică și de alte afecțiuni de sănătate. Persoana poate fi complet trează sau poate fi sub anestezie generală.
În timpul ablației cardiace, un tub lung și flexibil (cateter) este introdus printr-un vas de sânge pentru a ajunge la inimă. Senzorii de la vârful cateterului transmit impulsuri electrice și înregistrează activitatea electrică a inimii. Specialistul folosește aceste informații pentru a identifica zona care provoacă aritmia și pentru a decide unde se aplică ablația. Această parte a procedurii se numește studiu electrofiziologic (EEF). Dacă există durere intensă și dificultăți de respirație, trebuie anunțat cadrul medical.
Cât durează ablația?
Ablația cardiacă durează, de obicei, între trei și șase ore, dar poate varia considerabil în funcție de tipul tulburării de ritm. După procedură, medicul scoate cateterul și teaca din vena dumneavoastră. Apoi, persoana este dusă într-o sală de recuperare, unde va fi monitorizată atent câteva ore. Durata șederii depinde de cât de invazivă a fost intervenția. După procedură, este mai sigur ca o altă persoană să vă ducă acasă. Unii oameni simt puțină durere după procedură. Durerea nu ar trebui să dureze mai mult de o săptămână. Este, de asemenea, important să evitați ridicarea de greutăți timp de aproximativ o săptămână. Medicul poate prescrie anticoagulante pentru câteva luni.
Există limită de vârstă?
Cu excepția riscurilor generale legate de sănătate, nu există prea multe lucruri care să împiedice o persoană tânără să efectueze ablația. Beneficiul ablației devine și mai semnificativ, deoarece poate reduce efectele secundare ale tratamentelor medicamentoase pe termen lung, riscul de boală cardiovasculară și, mai ales, riscul de insuficiență cardiacă în etapele mai avansate ale vieții. Medicii tratează în mod curent pacienți tineri și sănătoși. În același timp, medicii efectuează și ablație cu cateter la pacienți vârstnici (până la 90 de ani), care pot obține rezultate similare cu cele ale pacienților tineri. Totuși, pe măsură ce vârsta înaintează, selecția pacienților devine mai critică. În natura procedurii de ablație cu cateter nu există nimic care să prezinte un risc excesiv pentru o persoană în vârstă. Pacienții ideali sunt cei care nu au reușit cu unul sau mai multe medicamente antiaritmice, care tolerează slab efectele secundare ale tratamentului medicamentos sau care au sau prezintă risc de insuficiență cardiacă.
Persoanele cu probleme de aritmie care se gândesc la ablație sunt sfătuite să solicite neapărat sprijinul unui specialist. Deoarece procedurile efectuate au și aspecte chirurgicale, trebuie efectuate în mod obligatoriu de persoane specializate în domeniu. În caz contrar, trebuie să se țină cont că pot apărea complicații nedorite. Dacă doriți să aflați mai multe informații despre studiul electrofiziologic și ablație, vă rugăm să vă adresați unei instituții medicale.
