Neurologia Copilului

Ce este neurologia pediatrică?

Neurologia pediatrică este o ramură a medicinei care urmărește să prevină, să amelioreze, să diagnosticheze și, pe cât posibil, să trateze problemele neurologice ale copiilor, precum și să îmbunătățească calitatea vieții copiilor cu afecțiuni neurologice.

Ce este neurologia pediatrică?

Neurologia pediatrică este o specialitate medicală care evaluează și tratează problemele de sănătate legate de sistemul nervos al copiilor. Neurologii verifică prezența diverselor boli ale creierului, nervilor și măduvei spinării la copii. În urma evaluărilor pot fi utilizate diferite tratamente, precum tratamentul medicamentos, fizioterapia, terapia logopedică și programele de educație specială.

Alte boli ale copilului pot influența dezvoltarea și funcționarea sistemului nervos. De exemplu, disfuncția congenitală a glandei tiroide poate duce la dizabilitate intelectuală, iar la un bebeluș cu o boală de inimă poate apărea un accident vascular cerebral. Urgențele neurologice sunt, de asemenea, frecvente la copii. Coma, accidentul vascular cerebral și crizele convulsive se numără printre cele mai frecvente urgențe. Aceste probleme neurologice pot lăsa sechele permanente și pot fi chiar fatale. Bolile neurologice nu îi afectează doar pe copiii care suferă de ele. Deoarece necesită tratament, reabilitare și îngrijire, aceste afecțiuni îi afectează indirect și pe membrii familiei și pe cei apropiați. În plus, faptul că acești copii nu pot participa la viața productivă și că o parte importantă a resurselor este alocată permanent îngrijirii și tratamentului lor face din bolile neurologice o problemă socială.

Care sunt bolile neurologice la copii?

Bolile neurologice pediatrice sunt foarte variate și pot avea cauze genetice, congenitale, de dezvoltare, infecțioase, inflamatorii, traumatice sau metabolice. Bolile neurologice care pot apărea la copii sunt următoarele:

• Tulburarea din spectrul autist,

• Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD),

• Dispraxia,

• Tulburările de învățare,

• Epilepsia,

• Convulsiile febrile,

• Sindromul Lennox-Gastaut,

• Paralizia cerebrală,

• Distonia,

• Boala Huntington,

• Meningita,

• Encefalita,

• Scleroza multiplă (SM),

• Sindromul Tourette,

• Sindromul Rett,

• Sindromul Angelman.

Care sunt bolile neurologice la copii?

Bolile neurologice pediatrice sunt foarte variate și pot avea cauze genetice, congenitale, de dezvoltare, infecțioase, inflamatorii, traumatice sau metabolice. Bolile neurologice care pot apărea la copii sunt următoarele:

• Tulburarea din spectrul autist,

• Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD),

• Dispraxia,

• Tulburările de învățare,

• Epilepsia,

• Convulsiile febrile,

• Sindromul Lennox-Gastaut,

• Paralizia cerebrală,

• Distonia,

• Boala Huntington,

• Meningita,

• Encefalita,

• Scleroza multiplă (SM),

• Sindromul Tourette,

• Sindromul Rett,

• Sindromul Angelman.

Care sunt simptomele bolilor neurologice la copii?

Există numeroase boli neurologice care pot apărea la copii. Fiecare dintre acestea poate avea simptome foarte diferite sau asemănătoare. De asemenea, intensitatea simptomelor poate crește sau scădea în funcție de stadiul bolii. De exemplu, simptomul principal al epilepsiei este criza. Semnele unei crize epileptice la copii pot fi următoarele:

• Leșin,

• Respirație rapidă,

• Bătăi rapide ale inimii (tahicardie),

• Mișcări musculare necontrolate,

• Mișcări repetitive,

• Incapacitatea de a vorbi.

Deoarece crizele diferă de la un pacient la altul, unele simptome pot lipsi la anumiți pacienți. De asemenea, după o criză copilul se poate simți obosit sau confuz, deoarece nu și-a dat seama că a avut o criză. În paralizia cerebrală, o altă afecțiune frecventă, pot fi observate simptome precum dimensiunea anormal de mare sau de mică a capului, iritabilitatea, întârzierea în dezvoltare și dificultățile de comunicare. Convulsiile febrile sunt o afecțiune frecventă la copii. În acest caz, tot corpul copilului tremură și acesta își pierde cunoștința.

Autismul face parte din tulburările neurologice, iar semnele sale pot apărea încă din perioada de sugar. Semnele autismului la copil pot fi următoarele:

• Copilul poate să nu se uite atunci când este strigat pe nume,

• La 6 luni, bebelușul nu zâmbește și nu manifestă alte expresii de bucurie,

• La 9 luni, bebelușul nu le zâmbește părinților sau altor persoane,

• La 12 luni, bebelușul nu folosește cuvinte precum „ba-ba” sau „de-de”,

• La 12 luni, bebelușul nu face gesturi precum fluturatul mâinii,

• La 16 luni, copilul nu spune niciun cuvânt.

Pe lângă aceste semne din procesul de dezvoltare, și comportamentul copilului cu autism este diferit. În timpul jocului, își pot așeza jucăriile în șir și se pot juca mereu în același fel cu o jucărie, fără a varia. Neplăcerea față de zgomotele puternice, selectivitatea foarte mare în privința mâncării și obiceiul de a linge obiecte care nu ar trebui linse se numără printre caracteristicile copilului cu autism.

Cum se diagnostichează bolile neurologice la copii?

Bolile neurologice la copii pot fi diagnosticate cu ajutorul multor metode. Atunci când mergeți cu copilul la un medic specialist din cauza simptomelor, mai întâi se efectuează un examen fizic. Ulterior pot fi necesare următoarele investigații:

• RMN: Permite evaluarea modificărilor de la nivelul creierului. Fiecare boală afectează creierul într-un mod caracteristic.

• Analize de sânge: Pot fi efectuate pentru ca simptomele copilului să nu fie confundate cu cele ale altor boli.

• EEG: Se măsoară activitatea electrică a creierului.

• Examenul neurologic: Acest examen permite evaluarea unor factori precum forța musculară a copilului, modul în care reacționează la stimulii externi și atenția sa.

• Puncția lombară: Poate fi utilizată în diagnosticul meningitei.

Investigațiile se aleg în funcție de boală. Prin urmare, este posibil ca nu toate investigațiile de mai sus să fie necesare sau să fie efectuată o altă investigație. Medicul dumneavoastră se va asigura că sunt efectuate investigațiile potrivite pentru copilul dumneavoastră.

Cum se tratează bolile neurologice la copii?

Unele boli neurologice ale copiilor pot fi vindecate, în timp ce în cazul altora se urmărește doar ameliorarea simptomelor. De exemplu, paralizia cerebrală și autismul nu au un tratament curativ. Totuși, frecvența simptomelor poate fi redusă cu ajutorul medicamentelor, terapiei și intervențiilor chirurgicale. Pot fi prescrise medicamente pentru prevenirea crizelor. Intervențiile chirurgicale din paralizia cerebrală au rolul de a preveni spasmele musculare. Terapia este o metodă de tratament utilizată la copiii care au dificultăți de comunicare. În alte boli neurologice pot fi utilizate fizioterapia, suportul cu oxigen și medicamentele antipiretice.

Întrebări frecvente despre neurologia pediatrică

Domeniile de interes ale neurologiei pediatrice

• Monitorizarea neurologică a bebelușilor cu risc (toți bebelușii prematuri și bebelușii care au avut la naștere sau în perioada neonatală diverse probleme care pot afecta creierul)

• Întârzierea etapelor de dezvoltare (motricitate fină și grosieră, limbaj și domeniul personal-social)

• Sugarul hipoton (hipotonie)

• Cefalee (de tip migrenos, de tip tensional, de tip mixt etc.), variante de migrenă

• Amețeală (vertij)

• Convulsii febrile, crize de apnee afectivă (de oprire a respirației), convulsii afebrile, afecțiuni care imită crizele

• Epilepsie

• Paralizie cerebrală

• Dizabilități intelectuale și afecțiuni asociate

• Autism – spectrul tulburărilor pervazive de dezvoltare

• Tulburări de vorbire și de limbaj

• Tulburări de somn (insomnie, parasomnie)

• Copii cu anomalii cerebrale congenitale sau dobândite

• Boli care afectează mușchii și joncțiunea neuromusculară

• Boli care afectează sistemul nervos periferic (neuropatii ereditare și dobândite)

• Tulburări de mișcare (tremor, ticuri, coree, atetoză, balism)

• Boli neurometabolice (în țara noastră bolile metabolice sunt frecvente din cauza căsătoriilor între rude; cea mai frecventă este fenilcetonuria)

• Boli neurodegenerative progresive cu pierderea abilităților dobândite

• Boli neurogenetice cu trăsături dismorfice

• Boli mitocondriale

• Boli neurocutanate (scleroză tuberoasă, neurofibromatoză, sindrom Sturge-Weber etc.)