Ce este șalazionul? Care sunt simptomele? Cum se face diagnosticul și tratamentul?

Șalazionul este o afecțiune care apare ca urmare a obstrucției glandelor sebacee de pe pleoapă, fiind cel mai frecvent tip de chist de pe pleoapă. Aceasta este o problemă care apare mai des la adulții cu vârste între 30 și 50 de ani. În acest articol, veți găsi răspunsuri la întrebările despre cum se formează șalazionul, care sunt simptomele acestuia și de ce apare. De asemenea, oferim informații detaliate despre tratamentul și procedurile chirurgicale pentru șalazion.

Ce este șalazionul (chistul pleoapei)?

Când observați o masă rotundă și fermă pe pleoapa dumneavoastră, este foarte probabil să aveți un șalazion. Aceasta apare din cauza obstrucției, umflării sau inflamației canalelor glandelor sebacee meibomiene situate la rădăcina genelor, formând astfel această masă pe pleoape. Șalazionul este cunoscut și sub denumirea de chist al pleoapei sau chist meibomian.

Această afecțiune se desfășoară de obicei fără durere. Poate provoca roșeață și umflare pe pleoapă. Deoarece glandele meibomiene sunt mai numeroase pe pleoapele superioare, șalazionul afectează mai frecvent pleoapele superioare decât pe cele inferioare. Prin urmare, este mai probabil să observați această problemă pe pleoapa superioară.

Este întâlnit cu aceeași frecvență atât la femei, cât și la bărbați. Cu toate acestea, este mai frecvent întâlnit la adulți decât la copii. După tratament, există riscul de recidivă.

Diferențele dintre șalazion și orjelet

Șalazionul este adesea confundat cu orjeletul. Orjeletul, cunoscut și sub numele de hordeolum, se referă la umflături mici, roșii și dureroase care cresc la baza genelor sau pe partea inferioară a pleoapei. De obicei, apare din cauza unei infecții bacteriene a ochiului.

Cea mai fundamentală diferență între orjelet și șalazion este durerea. Orjeletele sunt de obicei umflături dureroase, în timp ce șalazionul este o masă asemănătoare unei glande sebacee care nu provoacă durere. Chisturile de șalazion nu sunt o infecție bacteriană.

Diferențele fundamentale dintre cele două situații sunt următoarele:

• Starea durerii: De obicei, nu există durere în cazul șalazionului. În schimb, orjeletul provoacă durere și umflare în ochi.
• Locația: Șalazionul este observat mai adânc pe pleoapă. Orjeletul apare de obicei pe marginea pleoapei.
• Cauza formării: Șalazionul provine dintr-o glandă sebacee obstrucționată pe pleoapă. Orjeletul apare din infecția rădăcinii genelor.
• Zona afectată: Umflarea întregii pleoape este rar întâlnită în cazul șalazionului. Orjeletul poate afecta întreaga pleoapă.

Cum se formează șalazionul în ochi?

Pleoapele inferioare și superioare conțin glande meibomiene care ajută la menținerea umidității și protecției ochilor. Aceste glande produc un ulei care se amestecă cu lacrimile. Glandele meibomiene ajută la menținerea ochilor umedi și hidratați.

Acest ulei poate deveni uneori vâscos sau inflamat, provocând obstrucția. Uleiul produs se acumulează pe pleoapă, formând un chist din cauza obstrucției canalelor glandei. Aceste umflături din ochi sunt de obicei umplute cu acumulări de ulei care nu au putut fi eliminate din cauza obstrucției sau cu inflamații rămase din infecții.

Structurile șalazionului pot apărea pe partea interioară sau exterioară a pleoapei. Cele mai multe cazuri de șalazion nu durează mai mult de câteva săptămâni și se vindecă de la sine fără a necesita tratament.

Care sunt simptomele șalazionului?

Simptomele se dezvoltă de obicei lent și apar într-o anumită zonă. Această afecțiune nu începe brusc, ci devine vizibilă în timp. Veți începe să observați mici modificări pe pleoapa dumneavoastră.

Umflături și roșeață pe pleoapă

O umflătură mică, rotundă și fermă pe pleoapa dumneavoastră este cel mai evident simptom. Aceasta se prezintă sub forma unui chist de dimensiunea unui năut. Poate fi simțită ca o bulă pe partea interioară sau pe marginea pleoapei.

Poate apărea o ușoară roșeață. Roșeața poate fi absentă sau foarte ușoară. Puteți observa o ușoară schimbare de culoare în jurul pleoapei. Totuși, această roșeață nu este la fel de pronunțată ca în cazul orjeletului.

Se poate simți o ușoară sensibilitate sau disconfort. De obicei, nu există durere. Este o umflătură nedureroasă. Puteți simți un ușor disconfort la atingere. Uneori, poate apărea o senzație de greutate pe pleoapă.

Lacrimație și iritație oculară

Lacrimația este un simptom al șalazionului. Chistul de pe pleoapă poate afecta producția de lacrimi. Din acest motiv, puteți observa o lacrimare excesivă.

Puteți experimenta o senzație de iritație în ochi. Pot apărea senzații de presiune și înțepături în globul ocular. Sensibilitatea la lumină se poate dezvolta. Puteți simți disconfort în medii luminoase.

Pe pleoapă pot apărea cruste. Puteți simți disconfort la clipire. De fiecare dată când clipiți, puteți observa o ușoară frecare.

Viziune încețoșată

Rareori se poate experimenta viziune încețoșată. Aceasta apare în cazul șalazionului mare. Chisturile mici de obicei nu afectează vederea. Prin urmare, dimensiunea chistului joacă un rol determinant în calitatea vederii.

Dacă umflătura persistă o perioadă lungă și ați început să aveți pierderi de vedere sau vedere încețoșată, trebuie să fiți atenți. Aceasta poate indica faptul că chistul apasă pe globul ocular. De asemenea, chistul poate exercita presiune asupra corneei, reducând claritatea vederii.

Simptomele în caz de infecție

În caz de infecție, poate apărea durerea. De obicei, șalazionul nu provoacă durere, dar când devine infectat, durerea începe. Dacă există durere excesivă în ochi, secreții sau roșeață generalizată, infecția poate fi dezvoltată.

Pleoapa devine umflată și sensibilă la atingere. Poate apărea inflamație la vârful chistului. Aspectul de cap galben este un semn al infecției. Nu toate umflăturile de pe pleoapă sunt infecții, dar ar trebui să solicitați evaluări atunci când observați aceste simptome.

De ce apare șalazionul și la cine se manifestă?

Răspunsul la întrebarea de ce apare șalazionul este direct legat de funcționarea glandelor sebacee de pe pleoapă. Diverși factori pot perturba funcționarea normală a acestor glande.

Obstrucția glandelor sebacee

Obstrucțiile din glandele de secreție din ochi sunt cea mai frecventă cauză a șalazionului. Uleiul produs se acumulează pe pleoapă din cauza obstrucției canalelor glandei, formând un chist. Aceasta apare din cauza obstrucției glandelor sebacee sau a îngroșării excesive a uleiului.

Tipul de piele grasă pregătește terenul pentru obstrucții. Când glandele dumneavoastră produc exces de ulei, canalele se pot obstrucționa ușor. De asemenea, igiena oculară insuficientă poate duce la obstrucții.

Atingerea pleoapelor cu mâini murdare reprezintă un risc. Obiceiurile precum utilizarea de produse cosmetice vechi sau nesănătoase, necurățarea machiajului de ochi pot provoca obstrucția. Cei care poartă lentile de contact trebuie să fie deosebit de atenți la curățenie.

Bolile care cauzează șalazionul

Bolile inflamatorii ale ochilor sau afecțiunile care afectează pielea sau ochii pot cauza dezvoltarea șalazionului. Problemele de sănătate precum dermatita seboreică, acneea rozacee, blefarita cronică pot provoca șalazionuri recurente sau de lungă durată.

Boala lui Rosacea este o afecțiune cutanată care apare pe față. Deși provoacă multe inflamații pe față, efectele acestei boli pot afecta și pleoapele. Este mai frecvent întâlnită la persoanele cu ten deschis.

Dermatita seboreică este o afecțiune care apare pe scalp. Aceasta poate provoca obstrucții în aceste zone, inclusiv pe față, pleoape și urechi. Se manifestă prin mătreață și descuamare.

Infecțiile virale pot slăbi foarte mult sistemul imunitar. În această situație, multe părți ale corpului dumneavoastră pot fi afectate negativ. Scăderea imunității facilitează inflamația pleoapei și formarea chistului. Conjunctivitele virale cresc riscul de șalazion.

Tuberculoza este o infecție bacteriană care afectează plămânii. Aceasta poate provoca diverse afecțiuni în organism, inclusiv pe pleoapă. Diabetul și alte boli cronice pot pregăti terenul pentru dezvoltarea șalazionului.

Factori de risc și grupuri de risc

Șalazionul poate apărea indiferent de sex. Este întâlnit cu aceeași frecvență atât la femei, cât și la bărbați. Cu toate acestea, factorul vârstă joacă un rol determinant.

De obicei, frecvența de apariție este mai mare la adulții cu vârste între 30 și 50 de ani. Este mai frecvent întâlnit la adulți decât la copii. La vârste înaintate, funcțiile glandelor scad.

Cei cu blefarită se află într-un grup de risc ridicat. Cei care au avut orjelet anterior trebuie să fie atenți. Persoanele cu boli de piele, cum ar fi dermatita seboreică, sunt în situații mai riscante în ceea ce privește șalazionul. Cei cu diabet și alte probleme medicale sunt, de asemenea, expuși riscului.

Cei care au suferit infecții oculare recurente pot dezvolta șalazion. Cei care suferă de inflamații cronice ale pleoapelor trebuie să fie deosebit de atenți. Schimbările hormonale, în special la femei, pot fi un factor declanșator. Stresul și oboseala pot afecta negativ funcționarea glandelor.

După tratamentul șalazionului, există riscul de recidivă. Prin urmare, este important să abordați cauzele subiacente.

Cum se face diagnosticul pentru șalazion?

Când observați o umflătură pe pleoapă, trebuie să consultați un medic oftalmolog. Diagnosticul de șalazion poate fi de obicei stabilit prin evaluare clinică. Procesul de diagnosticare este destul de simplu și, în cele mai multe cazuri, un examen vizual este suficient.

Examinare clinică și evaluare

Medicul dumneavoastră va pune mai întâi întrebări despre istoricul medical și simptomele dumneavoastră. În această etapă de evaluare, simptomele pe care le experimentați sunt ascultate cu atenție. Se va afla dacă ați avut infecții oculare în trecut.

Determinarea cât timp a existat umflătura actuală este foarte importantă pentru abordarea tratamentului. Se va solicita informații și despre dacă a provocat durere sau probleme de vedere. Medicul dumneavoastră poate întreba despre simptomele dumneavoastră, afecțiunile oculare anterioare, alergiile, medicamentele pe care le luați și alte probleme de sănătate.

În timpul examinării fizice, se va verifica locul umflăturii și al chistului. Diagnosticul se face prin examinarea oculară și prin semne clinice. Medicul care examinează ochiul sub o lumină puternică poate determina cu ușurință dacă această masă este un orjelet cauzat de o infecție sau un șalazion.

Examinarea pleoapei

În timpul examinării, pleoapele sunt inspectate cu atenție. Când medicii oftalmologi examinează umflătura sub lumină, diagnosticul de șalazion poate fi stabilit cu ușurință. Se examinează pleoapa și suprafața oculară.

Se evaluează dimensiunea, fermitatea și localizarea chistului. De asemenea, se verifică dacă există roșeață, sensibilitate sau semne de inflamație pe pielea pleoapei. Examinarea fizică a ochiului ajută la diferențierea șalazionului de orjelet.

Folosind un instrument special numit oftalmoscop, medicul poate examina structura interioară a pleoapei și suprafața oculară. Această examinare poate fi utilă pentru a evalua impactul chistului asupra interiorului pleoapei și pentru a verifica dacă există vreo modificare în alte structuri ale ochiului.

Pentru chisturi mari sau neobișnuite, se poate aplica ecografie. În cazuri rare, în special atunci când este necesară mai multe informații despre structura chistului sau în cazul chisturilor care nu răspund la tratament, medicul poate apela la metode avansate de imagistică. Tehnicile de imagistică, cum ar fi ecografia sau RMN-ul, arată mai detaliat structura chistului și relația acestuia cu țesuturile din jur.

Teste efectuate în cazul șalazionului recurent

În cazul în care șalazionul apare de mai multe ori, se continuă investigațiile pentru bolile oculare. Ca rezultat al diagnosticului, tratarea afecțiunilor oculare subiacente, cum ar fi blefarita și disfuncția glandei meibomiene, poate preveni formarea recurentă a șalazionului.

În cazuri rare, se poate efectua o biopsie pentru a determina dacă chistul este un semn al unei tumori canceroase sau al unei alte afecțiuni grave. Dimensiunea șalazionului poate fi, de asemenea, suficient de mare pentru a necesita o intervenție imediată. Prin urmare, este necesară o evaluare cuprinzătoare.

Cum se face tratamentul pentru șalazion?

Abordarea tratamentului variază în funcție de dimensiunea chistului și severitatea simptomelor dumneavoastră. În cele mai multe cazuri, metodele simple aplicate acasă sunt suficiente. Șalazionul este de obicei o problemă de sănătate oculară care se poate rezolva de la sine. Probabilitatea de vindecare este de aproximativ 60-70%.

Metode de tratament aplicate acasă

În unele cazuri, poate trece de la sine fără a necesita tratament. Este important să se acorde atenție igienei oculare.

Ar trebui să evitați machiajul pentru ochi. Nu folosiți machiaj pentru ochi sau lentile de contact până când nu vă vindecați. Evitați să atingeți ochii cu mâini murdare. Puteți utiliza produse de curățare a pleoapelor pentru igiena zilnică.

De asemenea, se pot utiliza medicamente fără prescripție medicală. Puteți încerca unguente, soluții sau comprese medicamentate. Totuși, consultați întotdeauna medicul dumneavoastră înainte de a utiliza aceste produse.

Comprese calde și tehnici de masaj

Aplicarea de comprese calde este o metodă de îngrijire frecvent recomandată în tratamentul șalazionului. Aplicați comprese calde și umede pe ochi de 3 până la 6 ori pe zi. Aceasta ajută de obicei la o vindecare mai rapidă a șalazionului.

Se aplică prin înmuierea unei țesături curate în apă caldă și lăsând-o pe ochiul afectat timp de aproximativ 15 minute. Când este aplicată de câteva ori pe zi, această metodă oferă rezultate eficiente fără a provoca efecte secundare. Compresa poate ajuta la deschiderea glandei obstrucționate, permițând inflamației să scape și să înceapă procesul de vindecare.

Tehnica de masaj poate fi, de asemenea, recomandată de medic. Masajul trebuie efectuat ușor imediat după aplicarea compresei calde. Masajul șalazionului se face prin aplicarea unei ușoare presiuni cu degetele pe chist. Altfel, această aplicare poate dăuna corneei.

Tratament medicamentos și picături pentru ochi

În tratamentul șalazionului, unguentele, picăturile și medicamentele care conțin antibiotice pot să nu fie necesare. Aceste metode de tratament pot fi utilizate în cazul în care șalazionul devine infectat. Dacă nu se vindecă prin tratamentele la domiciliu, consultați medicul dumneavoastră. În acest caz, poate fi necesar să utilizați un unguent sau picături pentru ochi cu antibiotice prescrise.

În tratamentul medicamentos, se pot aplica injecții cu corticosteroizi. Tratamentul poate fi realizat prin injectarea de cortizon în chist. Aceste medicamente pot ajuta la reducerea dimensiunii șalazionului. Totuși, această metodă de tratament poate să nu fie eficientă pentru toți pacienții.

Ce este și cum se efectuează operația de șalazion?

În cazurile în care tratamentele medicamentoase și prin injecții sunt insuficiente, este necesară o intervenție chirurgicală. Operația de șalazion constă în evacuarea completă a conținutului și capsulei chistului printr-o mică incizie de 2-3 milimetri efectuată pe partea interioară a pleoapei. Deoarece nu se intervine asupra pielii exterioare, nu se aplică suturi, iar zona se vindecă rapid fără a lăsa cicatrici chirurgicale.

Operațiile efectuate sub anestezie locală nu necesită spitalizare. Intervenția în sine durează în medie între 15 și 20 de minute pentru un singur chist. Operația se efectuează de obicei sub anestezie locală, asigurându-se că pacientul nu simte durere în timpul procedurii.

Procesul de recuperare după operație

Procesul postoperator este destul de rapid. Primele 24 de ore, ochiul rămâne de obicei bandajat. După operație, poate apărea o ușoară roșeață și umflare pe pleoapă. Aceasta poate dura în medie aproximativ o săptămână.

Picăturile antibiotice prescrise de medic trebuie utilizate regulat pentru a preveni riscul de infecție. Compresele calde, care încep la 3 zile după operație, ajută la prevenirea obstrucției altor glande. Este interzis machiajul până când țesutul pleoapei nu se vindecă complet, ceea ce durează aproximativ o săptămână.

Incizia chirurgicală se vindecă de obicei în aproximativ 7 până la 10 zile. Procesul de vindecare completă durează, în general, între 1 și 2 săptămâni.

Întrebări frecvente despre șalazion

Când observați o umflătură pe pleoapă, vă pot veni în minte multe întrebări. Aici puteți găsi cele mai frecvente întrebări și răspunsurile acestora.

Pe scurt despre șalazion

Șalazionul nu este o problemă gravă care amenință sănătatea ochilor. Cele mai multe cazuri se vindecă de la sine în câteva săptămâni. Prin urmare, puteți rezolva problema prin aplicarea de comprese calde și menținerea unei igiene oculare regulate.

Cu toate acestea, dacă umflătura nu dispare sau aveți probleme de vedere, trebuie să consultați un medic oftalmolog. Medicul dumneavoastră va stabili metoda de tratament adecvată pentru situația dumneavoastră. Dacă este necesar, tratamentele medicamentoase sau o operație simplă pot asigura o recuperare rapidă.

Dacă aveți șalazion recurent, investigați cauzele subiacente. Curățarea regulată a pleoapelor și obiceiurile de viață sănătoase vă pot ajuta să preveniți recidivele.

Șalazionul este un chist care apare ca urmare a obstrucției glandelor sebacee de pe pleoapă. Citiți articolul nostru pentru informații detaliate despre simptome, diagnostic și metode de tratament.