Ce este cancerul glandei timus? Simptome, cauze, metode de diagnostic și tratament

Cancerul glandei timus este un tip rar de cancer care se dezvoltă în glanda timus, situată în spatele cutiei toracice și fiind o parte importantă a sistemului imunitar. Cunoscută prin subtipurile sale, precum timomul și carcinomul timic, această boală are adesea o evoluție insidioasă și nu prezintă simptome în stadiile incipiente, însă poate duce la simptome grave și probleme sistemice în perioadele avansate.

Ce este cancerul glandei timus?

Glanda timus este un organ mic situat chiar în spatele sternului, în fața inimii. Rolul glandei timus este de a asigura dezvoltarea și maturizarea celulelor T, care sunt celulele de apărare de bază ale sistemului imunitar în timpul copilăriei și adolescenței. Odată cu vârsta, această glandă se micșorează și este înlocuită cu țesut adipos. Cancerul glandei timus apare atunci când celulele din acest organ se divid și se multiplică necontrolat. Cele mai frecvente două tipuri de acest cancer sunt timomul și carcinomul timic:

Cancerul de tip timom crește, de regulă, mai lent, este bine delimitat și poate fi îndepărtat complet prin intervenție chirurgicală dacă este detectat în stadiu incipient.

Carcinomul timic este mai rar și are o evoluție mai agresivă. Diagnosticarea și tratarea acestuia în stadiu incipient pot fi dificile.

Ambele tipuri sunt denumite mase mediastinale deoarece sunt localizate în partea centrală a cavității toracice, numită mediastin. Acest tip de cancer reprezintă aproximativ 0,2-1,5% din toate cazurile de cancer și apare la 1-5 persoane dintr-un milion pe an. Cel mai frecvent este diagnosticat în intervalul de vârstă 40-60 de ani, iar raportul dintre femei și bărbați este aproximativ egal. Deși cauza exactă a cancerului glandei timus nu este cunoscută, se consideră că există o legătură cu bolile sistemului imunitar.

Care sunt simptomele cancerului glandei timus?

Simptomele cancerului glandei timus sunt legate de dimensiunea tumorii și de presiunea exercitată asupra organelor din jur. De asemenea, deoarece această glandă este situată adânc în cavitatea toracică, este posibil să nu prezinte simptome în stadiile incipiente, motiv pentru care diagnosticul este adesea pus târziu. Simptomele cancerului, care prezintă similitudini cu simptomele afecțiunilor glandei timus, pot fi enumerate după cum urmează:

Simptome ale sistemului respirator: Dispnee (dificultăți de respirație), tuse persistentă, senzație de constricție toracică, dificultăți de respirație în poziție culcată

Durere toracică: Durere în peretele anterior al toracelui, care poate fi continuă sau intermitentă și care se poate agrava la efort

Dificultăți la înghițire: Dificultate la înghițirea alimentelor solide sau lichide, senzație de blocaj în gât

Simptome de miastenia gravis: Ptoză palpebrală (căderea pleoapei), vedere dublă, tulburări de vorbire, dificultăți de mestecare, slăbiciune musculară generală (care se agravează pe parcursul zilei)

Sindromul de venă cavă superioară: Umflarea feței, gâtului și brațelor, modificări de culoare albastru-violet, dureri de cap

Simptome generale de cancer: Oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate inexplicabilă, transpirații nocturne

Simptome ale bolilor autoimune: Anemie, infecții recurente, tendință de învinețire a pielii

Modificări ale vocii: Răgușeală, dificultăți de vorbire

Edem: Umflarea picioarelor și a gambelor

Cum apare cancerul glandei timus?

Cauza exactă a cancerului glandei timus nu este încă pe deplin înțeleasă. Cercetările arată că există o legătură între factorii genetici, factorii de mediu și tulburările sistemului imunitar.

Din punct de vedere genetic, au fost identificate diverse anomalii cromozomiale și mutații genice în cancerul glandei timus. Modificările genelor TP53, RB1 și MYC sunt frecvente în acest tip de cancer. De asemenea, au fost raportate unele cazuri de transmitere familială, însă transmiterea ereditară este foarte rară. Printre factorii de risc de mediu, expunerea la radiații ocupă un loc important. În special la persoanele care au fost supuse radioterapiei în zona toracică în timpul copilăriei, riscul de a dezvolta cancer al glandei timus crește după ani de zile. Se consideră că și unele infecții virale, cum ar fi virusul Epstein-Barr, pot fi un factor de risc.

Există o legătură puternică între bolile sistemului imunitar și cancerul glandei timus. Afecțiuni autoimune precum miastenia gravis, aplazia eritrocitară pură și hipogamaglobulinemia pot apărea împreună cu cancerul timic. Această situație poate fi explicată prin rolul glandei timus în sistemul imunitar. Factorul de vârstă este, de asemenea, important; cancerul glandei timus apare cel mai frecvent la vârsta mijlocie. Nu există o diferență semnificativă între sexul masculin și cel feminin, însă unele subtipuri pot apărea în funcție de sex.

Cum se pune diagnosticul de cancer al glandei timus?

Diagnosticul cancerului glandei timus este, de obicei, un proces în mai multe etape, iar pentru un diagnostic cert sunt necesare diverse metode imagistice și prelevarea de țesut.

Examenul fizic: Primul pas este anamneza detaliată și examenul fizic. Medicul ascultă plângerile pacientului, investigând în special simptomele de miastenia gravis. În timpul examenului fizic, se ascultă cutia toracică și se verifică simptomele sindromului de venă cavă superioară.

Metode imagistice: Metodele imagistice sunt de o importanță critică în diagnostic. Deși radiografia toracică este primul pas, aceasta este adesea insuficientă. Tomografia computerizată (CT) evaluează dimensiunea masei din regiunea timusului, relația acesteia cu organele vecine și stadiul de răspândire. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) arată mai bine relația cu structurile vasculare și nervoase. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT) măsoară activitatea metabolică a tumorii și investighează dacă aceasta s-a răspândit în alte părți ale corpului. Această investigație este valoroasă pentru planificarea tratamentului și monitorizare.

Biopsia: Pentru un diagnostic cert este necesară prelevarea de țesut. Aceasta se face de obicei prin biopsie. Opțiunile includ biopsia cu ac, mediastinoscopia sau biopsia chirurgicală deschisă. Proba de țesut prelevată este examinată la microscop și se efectuează colorații imunohistochimice.

Analize de sânge: Analizele de sânge fac, de asemenea, parte din procesul de diagnostic. Se investighează hemograma completă, parametrii biochimici, markerii tumorali și anticorpii specifici pentru miastenia gravis. Anticorpii receptorilor de acetilcolină sunt importanți în diagnosticul acestei boli.

Cum se tratează cancerul glandei timus?

Planul de tratament este stabilit în funcție de stadiul bolii, tipul tumorii și starea generală de sănătate a pacientului. În cancerul glandei timus, pot fi aplicate mai multe metode de tratament în mod combinat. Principalele metode de tratament sunt următoarele:

Timectomia (îndepărtarea glandei timus): Dacă tumora este în stadiu incipient, chirurgia este cea mai eficientă metodă. Riscul de recurență a bolii scade considerabil atunci când tumora poate fi îndepărtată complet.

Radioterapia: Se utilizează pentru a distruge celulele tumorale rămase după intervenția chirurgicală. În cazurile avansate, poate fi administrată și în scop paliativ (pentru reducerea tumorii).

Chimioterapia: Se utilizează în special în tumorile agresive, cum ar fi carcinomul timic.

Imunoterapia și terapiile țintite: Aceste metode, care au revoluționat tratamentul cancerului în ultimii ani, au început să dea rezultate promițătoare și în cancerul timic. Este posibil să nu fie potrivite pentru fiecare pacient, motiv pentru care se verifică eligibilitatea prin teste genetice.

Monitorizarea regulată a pacienților după tratamentul cancerului glandei timus este foarte importantă. O eventuală recidivă poate fi detectată precoce prin scanări CT de rutină, analize de sânge și examene fizice.

Întrebări frecvente

Cancerul glandei timus poate fi periculos, mai ales dacă nu este diagnosticat precoce. Pe măsură ce tumora crește, aceasta poate exercita presiune asupra organelor din jur sau poate exista riscul de metastazare, însă dacă diagnosticul este pus în stadiu incipient, răspunde foarte bine la tratament. Din acest motiv, simptome precum durerea toracică sau dificultățile de respirație trebuie luate în serios. Cancerul timic, în special în tipurile mai agresive precum carcinomul timic, poate metastaza la plămâni, ficat, ganglioni limfatici și, rareori, la oase. Atunci când există răspândire, tratamentul bolii devine mai complex. De aceea, stadializarea efectuată în stadiul incipient este de o importanță critică pentru a determina riscul de metastazare. Timomul este, din punct de vedere tehnic, o tumoră malignă, dar în majoritatea cazurilor crește lent și prezintă o răspândire limitată. Conform sistemului de stadializare Masaoka, timoamele în stadiul I-II sunt limitate la capsulă și se comportă relativ benign. Timoamele în stadiul III-IV prezintă răspândire la țesuturile înconjurătoare și au o evoluție mai agresivă. Timomul complet benign este foarte rar și, de regulă, toate timoamele sunt considerate maligne. Timomul nu este considerat o boală direct ereditară, dar poate apărea împreună cu unele sindroame genetice și boli autoimune. Antecedentele familiale de cancer timic pot crește riscul, deși rar. Chiar dacă nu există o predispoziție genetică, acesta poate fi asociat cu boli ale sistemului imunitar. Timomul netratat din torace poate crește în timp și poate exercita presiune asupra organelor vitale precum inima, plămânii și vasele mari de sânge. De asemenea, poate duce la probleme grave precum dificultăți de respirație și de înghițire. Unele timoame se pot transforma în maligne sau pot crește din nou. De aceea, nu trebuie lăsat netratat. Operația de timom durează, de obicei, între 2 și 4 ore. Dimensiunea tumorii, localizarea și răspândirea acesteia în jur pot cauza variații ale duratei. Cu tehnici chirurgicale minim invazive, acest timp poate fi și mai scurt. Este important ca planificarea chirurgicală să fie făcută cu imagistică detaliată înainte de operație. Diagnosticul de timom se pune în primul rând prin metode imagistice precum CT sau IRM efectuate în zona toracică. De obicei, se aplică o biopsie cu ac fin pe masa detectată la imagistică pentru a preleva o probă de țesut. Această probă este examinată patologic pentru a determina cu certitudine tipul și gradul tumorii. Dacă este necesar, se efectuează stadializarea cu PET-CT. Cancerul de tip timom nu este, de regulă, fatal, deoarece este o tumoră cu evoluție lentă și care răspunde bine la tratament, însă dacă diagnosticul este pus târziu, dacă s-a răspândit la organele înconjurătoare sau dacă nu a fost tratat, poate duce la consecințe grave. Din acest motiv, diagnosticul precoce și monitorizarea regulată reduc considerabil riscul de deces.

Dacă prezentați simptome de cancer al glandei timus sau credeți că sunteți expus riscului, nu pierdeți timpul pentru un diagnostic precoce. Oferim un plan de diagnostic și tratament personalizat cu echipele noastre de experți în Chirurgie Toracică de la Hisar Hospital Intercontinental.

Contactați-ne pentru a face o programare sau pentru informații detaliate.