Luxația de rotulă: ce este, care sunt simptomele, cum se stabilește diagnosticul și cum se tratează?

Printre simptomele luxației de rotulă se numără umflarea bruscă a genunchiului, deformarea acestuia și durerea intensă. Când rotula iese din locul ei, mișcările sunt limitate și mersul devine dificil. De fapt, 45% dintre persoanele care au avut o luxație de rotulă pot întâmpina din nou această problemă. În acest articol vom aborda ce este luxația de rotulă, simptomele și diagnosticul acesteia. Mai mult, vom analiza în detaliu opțiunile de tratament al luxației de rotulă și procesul de recuperare.

Ce este luxația de rotulă?

Anatomia rotulei

Rotula este o structură de formă triunghiulară situată între femur și tibie. În mod normal, fața sa posterioară alunecă în șanțul femurului. Această structură osoasă, poziționată în fața articulației genunchiului, are rol de protecție.

Fixarea rotulei de articulația genunchiului prin mai multe ligamente îi asigură stabilitatea. Această structură, inclusă în tendonul format de grupul muscular, reduce frecarea în timpul mișcării articulației datorită cartilajului. De asemenea, acționează ca o pârghie, crescând forța mușchiului și permițând o mișcare eficientă cu mai puțină energie.

Pentru ca rotula să rămână la locul ei, este necesar ca țesuturile ligamentare din jur să fie puternice. Structuri ligamentare precum ligamentul patelofemural medial (MPFL) împiedică alunecarea laterală a rotulei și reduc riscul de leziuni. Slăbirea sau ruperea acestor ligamente poate duce la luxația rotulei.

Definiția luxației de rotulă

Luxația de rotulă este situația în care rotula alunecă în afara poziției sale naturale. Ieșirea rotulei din traiectul pe care se mișcă se numește luxație de rotulă. Aceasta se produce, de obicei, spre partea laterală (externă) a genunchiului.

Pentru ca rotula să se luxeze, ligamentele care o mențin la locul ei trebuie să se rupă. Aceste luxații apar cu o frecvență de 6 la 100.000 de persoane în populație. Sunt mai frecvente la fete și la tinerii sub 17 ani. În cazul a 15% dintre persoanele cu luxație de rotulă, o altă persoană din familie a avut, de asemenea, o luxație.

După o luxație de rotulă la un genunchi, riscul de luxație și la celălalt genunchi este destul de mare. Din acest motiv, diagnosticul precoce și abordarea terapeutică corectă sunt importante.

Tipurile de luxație de rotulă

Luxația acută de rotulă apare în context traumatic. Se produce în urma unei lovituri laterale la genunchi sau a unei solicitări anormale în timpul unei rotiri. În acest tip de luxații există ruptură de ligamente și ieșirea bruscă a articulației din poziția sa.

Luxațiile recurente de rotulă apar atunci când structurile genunchiului lezate la prima luxație nu se vindecă complet. Luxațiile de rotulă întâlnite la adulți au tendința de a se repeta continuu. Deși la prima luxație este necesară o solicitare severă, în luxațiile netratate țesuturile moi se vindecă prin întindere, astfel că luxațiile recurente pot apărea după mișcări mult mai simple.

Luxația congenitală de rotulă este forma cea mai rar întâlnită. La unii copii, rotula este deja pe jumătate luxată din naștere sau ca urmare a dezvoltării. La acești copii, o simplă mișcare de rotire poate duce la o luxație completă. În cazul cel mai rar, osul rotulian nu se află în fața genunchiului, ci pe partea laterală a acestuia, iar readucerea lui la locul normal nu este posibilă fără intervenție chirurgicală.

Simptomele luxației de rotulă

În momentul în care rotula iese din locul ei, corpul dumneavoastră își dă imediat seama. Simțiți o durere intensă și puteți auzi un zgomot de tip „pop” din genunchi. Aceste simptome sunt, de obicei, bruște și foarte evidente.

Durere bruscă și umflare

Primul simptom al luxației de rotulă este o durere intensă, bruscă, de tip înjunghiere. Împreună cu deformarea apărută la nivelul genunchiului, această durere este o constatare tipică. În special în luxațiile de cauză traumatică, probabilitatea leziunilor cartilajului este mai mare, astfel că durerea și umflarea pot fi mai pronunțate.

La scurt timp, apare umflarea genunchiului din cauza sângerării intraarticulare. Această situație se numește hemartroză și determină o tumefiere mare a genunchiului. Umflătura poate fi sensibilă la atingere. Puteți simți durere și în spatele genunchiului sau în jurul acestuia.

Deformare vizibilă

Cel mai evident și mai impresionant simptom al luxației de rotulă este aspectul anormal care apare în zona genunchiului. De obicei, rotula alunecă spre exteriorul genunchiului. Prin urmare, pe partea externă a genunchiului apare un aspect de umflătură și deformare.

După o mișcare bruscă de rotire a genunchiului, persoanele simt că rotula a alunecat spre exteriorul genunchiului. Aveți o senzație clară că rotula a ieșit din loc. Puteți observa rotula apărând ca o umflătură pe partea externă a genunchiului.

Limitarea mișcărilor și dificultatea de a merge

Mobilitatea genunchiului este limitată în mod semnificativ. Stabilitatea normală a genunchiului scade. Este posibil să nu puteți îndrepta și flexa complet piciorul. De obicei, genunchiul rămâne blocat într-o poziție flectată.

Nu puteți călca pe piciorul afectat și nu puteți merge. Capacitatea genunchiului de a susține greutatea se pierde. Pacientul cu luxație de rotulă nu poate sprijini greutatea pe partea afectată și simte teamă. În plus, durerea și umflarea împiedică o evaluare pasivă.

Senzația de instabilitate a genunchiului

Genunchiul poate ceda brusc și apare o senzație de nesiguranță. Aveți senzația de alunecare sau de rotire în genunchi. De asemenea, puteți simți slăbiciune în genunchi. Pacienții spun că genunchiul „cedează” și că simt o senzație de „pocnet”.

În luxațiile recurente, cel mai important și mai supărător simptom este senzația de nesiguranță. Mai ales în timpul unor mișcări precum coborârea scărilor, schimbările bruște de direcție sau ghemuitul, vă temeți că rotula va ieși din nou din loc în orice moment. De obicei, aveți senzația că genunchiul cedează sau este slab. Această teamă duce la limitarea mișcărilor dumneavoastră.

Cauzele și factorii de risc ai luxației de rotulă

Luxația de rotulă are mai multe cauze diferite. Cea mai frecventă cauză o reprezintă traumatismele directe sau indirecte. Rotula poate ieși din locul ei în timpul sportului, într-un accident sau printr-o mișcare bruscă.

Mișcări bruște și traumatisme

Traumatismul este cea mai frecventă cauză a luxației de rotulă. Schimbările bruște de direcție din timpul sportului pot declanșa această problemă. În sporturi precum fotbalul, baschetul și voleiul, riscul este destul de ridicat.

Accidentele nedorite, cum ar fi căderea pe genunchi, pot duce, de asemenea, la luxație. Răsucirea sau entorsa genunchiului poate scoate rotula din loc. Loviturile directe laterale la nivelul genunchiului determină împingerea rotulei în afara șanțului.

Cea mai frecventă cauză este ruptura ligamentului care menține rotula la locul ei, numit MPFL. Această situație se dezvoltă, de obicei, în urma unui traumatism. Apare prin rotirea trunchiului în timp ce piciorul rămâne fix.

Slăbiciunea musculară și ligamentară

Slăbiciunea ligamentelor care mențin rotula la locul ei se numără printre cauzele frecvente ale luxației. Dezechilibrele care apar la nivelul mușchilor îngreunează, de asemenea, menținerea rotulei în poziția normală.

Atunci când mușchii din partea anterioară a coapsei sunt slabi, rotula tinde să alunece spre exterior. Acest risc crește în special la persoanele care stau mult timp așezate, nu fac exerciții fizice sau au un dezechilibru muscular. Dezechilibrele dintre mușchii de pe partea internă și cea externă a coapsei pot duce la probleme de mișcare la nivelul rotulei.

Anomalii ale structurii anatomice

Factorii anatomici și genetici joacă, de asemenea, un rol important. Poziționarea rotulei mai sus decât normal este unul dintre acești factori de risc. Șanțul superficial de pe femur facilitează alunecarea laterală a rotulei.

Laxitatea ligamentelor din jurul genunchiului reduce stabilitatea. Genunchiul valg (picior în X) exercită o presiune asupra rotulei spre exterior și dezechilibrează distribuția sarcinii. Astfel de probleme structurale cresc riscul de luxație, în special la tinerii cu vârste între 10 și 17 ani.

La unele persoane, diferențele structurale pot declanșa luxația de rotulă. Situațiile precum deformările axului piciorului cresc riscul de luxație de rotulă. Articulațiile cu mobilitate excesivă și ligamentele slabe din punct de vedere anatomic pot fi, de asemenea, printre cauzele luxației de rotulă.

Predispoziția genetică și factorii congenitali

Unele caracteristici genetice pot crește predispoziția la luxația de rotulă. În 15% dintre cazuri, un alt membru al familiei are istoric de luxație. În cazul a 15% dintre persoanele cu luxație de rotulă, o altă persoană din familie a avut o luxație.

După prima luxație, riscul de apariție a unei noi luxații este de 40-70%. După apariția celei de-a doua luxații, riscul de recidivă se apropie de 100%. Motivul este că țesuturile moi, care sunt deja elastice, devin și mai laxe după fiecare luxație.

La persoanele cu o anomalie structurală subiacentă, riscul de recidivă este mai mare. O luxație de rotulă anterioară facilitează, de asemenea, repetarea acesteia. Aceasta deoarece, după prima luxație, ligamentele se relaxează și stabilitatea articulară scade.

Diagnosticul luxației de rotulă

Pentru stabilirea unui diagnostic corect al luxației de rotulă se evaluează împreună istoricul pacientului, rezultatele examenului fizic și metodele imagistice. Medicul ortoped sau medicul specialist de urgență vă va adresa întrebări detaliate despre modul în care s-a produs accidentarea și despre simptomele luxației de rotulă. În special la copii, deoarece aceștia nu pot descrie bine evenimentul, pot apărea dificultăți de diagnostic, iar leziunea poate fi evaluată în mod eronat ca leziune de menisc sau de ligament.

Examenul fizic

În primul rând, medicul dumneavoastră vă examinează cu atenție genunchiul, verificând prezența umflăturii, a echimozelor și a atrofiei musculare. Sensibilitatea pe partea externă a genunchiului și durerea la nivelul marginii mediale a rotulei și al condilului femural lateral sunt adesea prezente. Atunci când există sângerare în articulație, această zonă devine în mod special sensibilă.

De asemenea, se testează amplitudinea de mișcare, flexibilitatea și stabilitatea genunchiului. Medicul dumneavoastră vă poate cere să îndreptați și să flectați genunchiul. Pentru a vedea cum se așază rotula în șanț, aceasta este palpată cu atenție și se verifică alinierea oaselor.

Unul dintre cele mai importante teste aplicate în timpul diagnosticului luxației de rotulă este testul de aprehensiune, adică testul de anxietate. În timpul acestui test, faptul că vă neliniștiți, vă speriați sau încercați să împiedicați mișcarea contractându-vă involuntar mușchii atunci când rotula este împinsă ușor spre exterior reprezintă un semn puternic de instabilitate. De asemenea, pot fi aplicate teste care arată dacă genunchiul urmează o traiectorie anormală în timpul mișcării, cum este semnul J.

Metode imagistice

Ulterior, pentru a susține examenul fizic, se recurge la investigații imagistice. Diagnosticul de luxație de rotulă se confirmă prin evaluarea radiografică a genunchiului în două incidențe. Radiografiile arată poziția rotulei, adâncimea șanțului osos, înălțimea rotulei și eventualele fracturi osoase. Radiografiile speciale efectuate din unghiuri diferite evidențiază problemele structurale subiacente, precum displazia patelofemurală.

Imagistica prin rezonanță magnetică este standardul de aur în diagnosticul luxației de rotulă. RMN-ul arată țesuturile moi și cartilajul cu un detaliu remarcabil. Dacă ligamentul MPFL este rupt, unde se află ruptura și cât de gravă este, se înțelege cel mai clar prin RMN. De asemenea, se stabilește dacă există o leziune a cartilajului articular și prezența fragmentelor libere din articulație.

Tomografia computerizată este utilizată în special atunci când sunt necesare măsurători precise privind alinierea osoasă. Măsurarea distanței TT-TG și a rotațiilor femurului și tibiei se realizează prin CT. Aceste măsurători au o importanță critică pentru estimarea riscului de recidivă a luxației și pentru ghidarea planificării chirurgicale.

Depistarea leziunilor asociate

În timpul luxației de rotulă, fața inferioară a acesteia lovește partea externă a femurului, iar această lovitură poate duce la fracturi ale cartilajului și ale osului. Fractura osteocondrală se observă în 42% dintre cazuri. Prezența picăturilor de grăsime în sângele acumulat în articulație indică existența unei fracturi osteocondrale.

Prin urmare, fragmentele libere din articulație pot provoca, după ce durerea s-a calmat, simptome de agățare și blocare în timpul mișcărilor genunchiului. Aceste fragmente libere sunt depistate prin metode imagistice, iar planul de tratament se stabilește în consecință.

Tratamentul luxației de rotulă și procesul de recuperare

Tratamentul luxației de rotulă se stabilește în funcție de gravitatea luxației și de leziunile structurilor genunchiului. Tratamentul începe, de obicei, cu repunerea rotulei la locul ei. Dacă ligamentele și țesuturile musculare din jurul genunchiului sunt intacte, se preferă metodele fără intervenție chirurgicală.

Repunerea luxației

Dacă rotula nu a revenit la locul ei în momentul luxației, medicul dumneavoastră efectuează o reducere manuală. Prin această procedură, rotula este readusă cu atenție în poziția sa normală. La unii pacienți, genunchiul se poate repune de la sine atunci când piciorul este întins.

După această procedură, de obicei simțiți o ușurare imediată. Ulterior, prin imagistică se verifică starea luxației și dacă există leziuni asociate. După repunerea luxației, genunchiul este menținut imobilizat timp de câteva săptămâni.

Durata imobilizării variază, de obicei, între 2 și 4 săptămâni. În acest scop se utilizează genunchieră, atelă sau dispozitive speciale de fixare. În această perioadă, genunchiul nu trebuie suprasolicitat.

Tratamentul medicamentos și aplicarea de gheață

Pentru reducerea umflăturii și a durerii se poate aplica gheață. Se recomandă aplicarea de gheață de câteva ori pe zi, timp de 15-20 de minute. Aplicarea de rece ajută la reducerea edemului și a inflamației prin îngustarea vaselor de sânge din țesuturile inflamate.

Analgezicele sunt eficiente în special în primele zile pentru controlul durerii și al inflamației. Medicamentele antiinflamatoare se utilizează conform recomandării medicului dumneavoastră. Se poate aplica protocolul RICE (repaus, gheață, compresie și elevație).

Fizioterapia și exercițiile

Unul dintre cele mai importante etape ale procesului de recuperare este fizioterapia. Se urmărește întărirea mușchilor care stabilizează genunchiul, în special a mușchiului cvadriceps. Exercițiile de întărire musculară cresc stabilitatea genunchiului.

De asemenea, se aplică exerciții de creștere a flexibilității, exerciții de echilibru și antrenament de coordonare. Acest proces contribuie la prevenirea luxațiilor recurente. În special exercițiile pentru zona șoldului și a trunchiului (core) sunt incluse în program.

Fizioterapia regulată crește șansele de succes. Procesul de recuperare durează aproximativ 1 lună, iar în această perioadă forța musculară și amplitudinea de mișcare a articulației sunt crescute treptat.

Necesitatea intervenției chirurgicale

Dacă luxația de rotulă se repetă, dacă există rupturi ale ligamentelor sau dacă structurile cartilaginoase sunt lezate, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Pacienții care au avut luxații recurente de rotulă sunt tratați chirurgical.

Printre intervențiile chirurgicale aplicate se numără repararea ligamentelor care mențin rotula la locul ei (reconstrucția MPFL). Se poate efectua reorganizarea alinierii rotulei sau repararea suprafețelor articulare. Dacă în articulație există fragmente libere de cartilaj, operația este obligatorie.

Recuperarea după tratament și măsurile de precauție

La pacienții la care se aplică tratament fără intervenție chirurgicală, procesul de recuperare durează, de obicei, mai puțin. Vindecarea completă poate dura în medie 6 săptămâni. În cazurile în care s-a efectuat intervenție chirurgicală, durata recuperării variază între 3 și 6 luni.

După tratament, pacientul este chemat la controale la intervale stabilite. În acest proces se evaluează stabilitatea genunchiului, forța musculară și amplitudinea articulară. În special în primele 2-3 săptămâni, nu trebuie încărcat genunchiul.

La pacienții care respectă tratamentul în mod regulat, se obține, de obicei, vindecarea completă. Datorită unui program de reabilitare corect, puteți recăpăta complet funcțiile genunchiului.

Întrebări frecvente despre luxația de rotulă

Pacienții pun multe întrebări despre luxația de rotulă. Aceste întrebări se concentrează pe subiecte precum durata de vindecare, riscul de recidivă și revenirea la viața de zi cu zi. Mai jos puteți găsi răspunsuri la cele mai frecvente nelămuriri.

Durata de vindecare variază în funcție de situația dumneavoastră și de tratamentul aplicat. În cazurile de primă luxație, o ameliorare evidentă se observă în 2-4 săptămâni. Totuși, în luxațiile recurente, această perioadă se poate prelungi la 6-8 săptămâni.

La pacienții la care se aplică tratament fără intervenție chirurgicală, vindecarea completă durează aproximativ 6 săptămâni. În același timp, recuperarea după operație variază între 3 și 6 luni. În primele câteva săptămâni trebuie să mențineți genunchiul fix.

Începând cu a treia lună, vă puteți relua activitățile zilnice. În special sportivii trebuie să fie evaluați de un specialist înainte de a începe activitățile fizice. Puteți începe sporturi precum mersul pe jos, ciclismul și înotul după a 6-a săptămână. Totuși, sporturile cu impact, care implică alergare și ghemuit, trebuie începute după a 6-a lună.

După prima luxație, riscul de apariție a unei noi luxații este de 40-70%. Prin urmare, probabilitatea de recidivă este destul de mare. După apariția celei de-a doua luxații, riscul de recidivă se apropie de aproape 100%.

Motivul este că țesuturile moi devin mai laxe după fiecare luxație. La persoanele cu o anomalie structurală subiacentă, riscul de recidivă este mai mare. Dacă luxațiile recurente nu sunt tratate, pot duce la leziuni ireversibile ale cartilajului articulației genunchiului.

De asemenea, la vârste tinere pot apărea artroze dureroase. Efectuarea regulată a fizioterapiei în procesul de recuperare reduce riscul unei noi luxații.

De obicei, repunerea trebuie efectuată de un medic ortoped. Controlul structurilor cartilaginoase și ligamentare este important. La unii pacienți, rotula revine la locul ei atunci când piciorul este întins.

Vindecarea spontană există doar la grupa de vârstă pediatrică și dacă este vorba despre prima luxație de rotulă. În timpul transportului pacientului la urgență, rotula se poate repune. Totuși, luxațiile la adulți și luxațiile recurente nu se vindecă de la sine.

Pacientul cu luxație de rotulă nu poate sprijini greutatea pe partea afectată și nu poate merge. Simțiți teamă și durere intensă în genunchi. Capacitatea genunchiului de a susține greutatea se pierde. După repunerea luxației și după diminuarea durerii, puteți începe treptat să mergeți.

Pe scurt: luxația de rotulă

Deși luxația de rotulă este o accidentare serioasă, vindecarea completă este posibilă cu un diagnostic și un tratament corecte. În special după prima luxație, este foarte important să efectuați fizioterapie în mod regulat. În caz contrar, riscul de recidivă variază între 40 și 70%. Prin urmare, nu trebuie să neglijați exercițiile de întărire musculară.

Când observați durere bruscă, umflare sau deformare la nivelul genunchiului, solicitați imediat evaluarea unui specialist. Intervenția precoce previne leziunile permanente ale cartilajului și accelerează procesul de recuperare. Dacă respectați planul de tratament, vă puteți relua activitățile normale în siguranță.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!