Ce este chirurgia de reparare a tendonului? Cui și în ce situații se aplică?

Tendoanele sunt țesuturi dure, fibroase, care vă conectează mușchii de oase, permițând mișcarea articulațiilor. Cu toate acestea, tendoanele pot fi deteriorate din cauza leziunilor sportive, accidentelor sau bolilor cronice. Chirurgia de reparare a tendonului este o metodă de tratament care implică repararea sau înlocuirea tendoanelor deteriorate. În acest articol, vom examina în detaliu ce este chirurgia de reparare a tendonului, cui și în ce situații se aplică, procesul operator și durata spitalizării după chirurgia de reparare a tendonului.

Ce este chirurgia de reparare a tendonului?

Atunci când țesuturile fibroase care vă conectează mușchii de oase din corp sunt rănite sau rupte, intervine chirurgia de reparare a tendonului. Această intervenție chirurgicală vizează restabilirea funcției tendoanelor deteriorate.

Structura și funcțiile tendoanelor

Tendoanele sunt țesuturi conjunctive puternice, compuse în principal din colagen, care îndeplinesc roluri critice în corpul dumneavoastră. Datorită structurii lor fibroase, ele transmit forța produsă de mușchi către os, permițând mișcări coordonate și controlate.

Tendoanele mâinii sunt împărțite în două grupuri principale:

• Tendoane flexoare: Sunt tendoanele care flexează degetele și încheietura mâinii
• Tendoane extensoare: Sunt tendoanele care permit extensia degetelor și a încheieturii mâinii

Tendoanele îndeplinesc trei funcții de bază în mecanica corpului. Asigură transferul de forță, transmițând energia generată în timpul contracției musculare către os și făcând posibilă inițierea mișcării. De asemenea, ajută la menținerea articulațiilor în aliniamentul corect. Protejează oasele prin absorbția unei părți din sarcinile bruște care apar în timpul mișcării.

Scopul chirurgiei de reparare a tendonului

Chirurgia de reparare a tendonului este procedura de reparare chirurgicală a unui tendon care și-a pierdut funcția din cauza unei leziuni, rupturi sau secțiuni. Scopul principal al intervenției chirurgicale este restabilirea continuității tendonului.

În timpul operației, capetele tendonului rupt sau deteriorat sunt unite folosind tehnici speciale de sutură. Această procedură vizează restabilirea mișcării normale pe cât posibil și reducerea pierderii funcționale pe termen lung.

Tendoanele tăiate sau rupte nu se vindecă de la sine. Din acest motiv, este necesară intervenția chirurgicală. În timpul operației, capetele tendonului tăiat sunt localizate și suturate, având ca scop repararea tendonului și redobândirea funcțiilor mâinii.

În funcție de starea tendonului, pot fi planificate abordări diferite. Se pot aplica sutura directă, reatașarea la os sau curățarea porțiunii deteriorate. În unele cazuri, pot fi necesare opțiuni de reparare avansată, cum ar fi reconstrucția.

Diferența dintre repararea tendonului și chirurgia generală a tendonului

Chirurgia tendonului cuprinde o serie de proceduri care implică repararea sau înlocuirea tendoanelor deteriorate. Cu alte cuvinte, repararea tendonului este o abordare specifică inclusă în această categorie largă.

Repararea tendonului implică suturarea capetelor rupte de către chirurg în cazurile de rupturi parțiale. În cazurile de ruptură completă sau deteriorare severă, se poate utiliza o grefă. Grefa poate fi prelevată din propriul țesut sau dintr-o sursă donatoare.

Chirurgia generală a tendonului poate fi aplicată în moduri diferite. Chirurgia tendonului lui Ahile se efectuează în caz de ruptură a tendonului lui Ahile, care asigură stabilitatea piciorului. Chirurgia de alungire a tendonului este preferată în cazurile de disfuncție cauzată de scurtarea musculară. În transferurile de tendoane, o structură funcțională este oferită în locul tendonului deteriorat cu o piesă prelevată de la un alt tendon sănătos.

În timpul reparării, tendonul este fixat folosind suturi, șuruburi, ancore sau alte dispozitive de fixare. În funcție de dimensiunea leziunii, pot fi preferate chirurgia deschisă sau metodele minim invazive.

Cui i se aplică chirurgia de reparare a tendonului?

Chirurgia de reparare a tendonului nu este un tratament specific doar pentru sportivii profesioniști. Persoane de toate vârstele și din toate categoriile sociale pot suferi leziuni ale tendoanelor și pot necesita intervenție chirurgicală.

Pacienți care au suferit leziuni sportive

Leziunile tendoanelor sunt o situație destul de frecventă la sportivi. Acest risc este mai mare în special la cei care practică sporturi active. În timpul alergării, săriturilor sau mișcărilor bruște de rotație, tendoanele dumneavoastră pot fi supraîncărcate.

Rupturile tendonului lui Ahile, rupturile coafei rotatorilor, rupturile tendonului bicepsului și leziunile tendoanelor degetelor sunt frecvente în rândul sportivilor. Mulți sportivi profesioniști, precum Kobe Bryant, Sergio Agüero și Cenk Tosun, au suferit leziuni ale tendoanelor în timpul carierei lor.

În sporturile care necesită un efort fizic ridicat, mișcările bruște și necontrolate provoacă leziuni ale tendoanelor. Tratamentul chirurgical este preferat la sportivii tineri și activi, precum și la pacienții cu așteptări funcționale ridicate. Operația reduce riscul de re-ruptură și oferă o mai bună recuperare a forței.

Cei care au suferit leziuni ale tendonului în urma unui accident sau traumatism

Accidentele de muncă și accidentele rutiere se numără printre cauzele frecvente ale leziunilor tendoanelor. Integritatea tendonului poate fi compromisă în urma leziunilor provocate de obiecte tăioase sau a efortului brusc.

Traumatismele prin tăiere-înțepare, strivirile și eforturile bruște duc la leziuni ale tendoanelor. Tendoanele flexoare și extensoare de la nivelul mâinii și încheieturii mâinii sunt expuse la leziuni din cauza localizării lor superficiale. Bolile tendoanelor sunt mai frecvente la tâmplari, casieri, muzicieni și persoanele care lucrează perioade lungi la computer din cauza mișcărilor repetitive.

Leziunile de tip strivire și tracțiune apar în urma traumatismelor cu energie mare. În situații precum prinderea într-o ușă sau rămânerea sub un obiect greu, tendonul nu este singurul afectat. Țesuturile moi din jur, oasele, nervii și vasele de sânge pot fi, de asemenea, deteriorate.

Nu există nicio altă opțiune de tratament în afară de repararea chirurgicală. Cazurile de tendoane tăiate sau rupte sunt de obicei operații în două etape.

Pacienți cu boli degenerative ale tendoanelor

Odată cu vârsta, tendoanele își pierd elasticitatea și vascularizația scade. Această situație crește riscul de ruptură sau inflamație chiar și în cazul unor eforturi mici.

Leziunile degenerative ale tendoanelor apar pe măsură ce țesutul tendonului slăbește structural în timp. Microtraumatismele repetitive, factorii metabolici și hormonali, precum și unele boli sistemice accelerează acest proces.

Chirurgia intră în discuție în cazurile avansate de tendinită sau ruptură care nu răspund la medicamente și fizioterapie. Dacă procesul degenerativ este avansat sau a apărut o ruptură completă, poate fi necesară o operație.

Nevoia de reparare a tendonului la copii

Chirurgia tendonului la copii trebuie abordată cu atenție din cauza creșterii și dezvoltării continue. O posibilă intervenție greșită poate afecta negativ procesul de creștere al copilului.

Chirurgia pediatrică a tendonului necesită abordări speciale. Structura tisulară a copiilor este diferită de cea a adulților, iar procesele lor de vindecare variază.

Repararea tendonului la pacienții vârstnici

Chirurgia tendonului la vârstnici poate fi mai dificilă din cauza unor factori precum scăderea elasticității țesuturilor și vindecarea lentă. Rupturile sau degenerarea tendoanelor legate de îmbătrânire sunt probleme comune care necesită operație.

Vârsta pacientului, nivelul de activitate și așteptările sunt factori determinanți în decizia de operare. Chirurgia este cea mai sigură cale pentru pacienții cu pierdere funcțională semnificativă.

În ce situații se aplică chirurgia de reparare a tendonului?

Tipul și severitatea leziunii tendoanelor dumneavoastră determină dacă este necesară intervenția chirurgicală. În timp ce leziunile ușoare se vindecă de obicei prin repaus și fizioterapie, în cazul leziunilor grave, operația este inevitabilă.

Ruptura completă a tendonului

În cazurile de ruptură completă sau deteriorare severă, se utilizează o grefă în locul tendonului deteriorat. Grefa poate fi prelevată din propriul țesut sau dintr-o sursă donatoare. Rupturile mari sau complete necesită de obicei intervenție chirurgicală.

Rupturile complete sau secțiunile tendoanelor necesită operație. Rupturile care duc la pierderea funcției tendonului sunt tratate chirurgical. În astfel de leziuni, chirurgia de reparare a tendonului apare ca singura opțiune.

Operația se realizează de obicei prin repararea rupturii sau prin transferul unui alt tendon sau țesut în zona rupturii. Abordarea chirurgicală diferă în funcție de dimensiunea rupturii, locația acesteia și tendonul afectat.

Ruptura parțială a tendonului

Dacă tendonul este parțial rupt, chirurgul poate uni capetele rupte prin sutură. Cu toate acestea, atunci când există o leziune parțială a tendonului, dacă porțiunea sănătoasă a tendonului funcționează, pot fi aplicate tratamente non-chirurgicale.

Ruptura parțială apare prin deteriorarea unei părți a fibrelor tendonului. Deoarece tendonul nu este complet rupt, mișcarea există de obicei, dar este dureroasă, slabă și nesigură. Pacienții descriu dureri ascuțite în timpul unei anumite mișcări, slăbiciune, senzație de blocaj și plângeri care cresc în cazul eforturilor repetitive.

În rupturile parțiale, tratamentul este determinat în funcție de rata rupturii, de partea tendonului afectată și de nivelul pierderii funcționale. În rupturile mici și stabile, abordarea conservatoare cu repaus, imobilizare, controlul edemului și durerii și exerciții progresive poate avea succes. Cu toate acestea, în rupturile parțiale de grad înalt sau dacă există blocaj mecanic și pierdere progresivă a forței, poate fi necesară o evaluare chirurgicală.

Leziuni cronice ale tendoanelor

Leziunile cauzate de tulburările de nutriție a tendonului care se dezvoltă pe un teren degenerativ pot fi tratate non-chirurgical. Cu toate acestea, dacă procesul degenerativ este avansat sau a apărut o ruptură completă, pot fi luate în considerare opțiunile chirurgicale.

Leziunile degenerative ale tendoanelor apar pe măsură ce țesutul tendonului slăbește structural în timp și își pierde elasticitatea. Scăderea vascularizației tendonului odată cu vârsta, microtraumatismele repetitive, factorii metabolici și hormonali, unele boli sistemice și suprasolicitările incorecte pe termen lung pot accelera acest proces.

În astfel de situații, tendonul poate fi deteriorat sub forma unei rupturi la un efort mic, chiar și fără o traumă majoră, din cauza țesutului slăbit. Prin urmare, pacientul poate menționa uneori că a făcut o mișcare foarte simplă și că leziunea a apărut brusc.

Situații de ruptură a tendonului

Ruptura tendonului este separarea parțială sau completă a tendonului într-o clipă. De cele mai multe ori, este declanșată de situații precum efortul brusc, sărituri-alergare, cădere sau ridicarea de greutăți. Ruptura tendonului lui Ahile, rupturile coafei rotatorilor, rupturile tendonului bicepsului și rupturile tendoanelor mâinii-degetelor intră în acest grup.

Din punct de vedere clinic, sunetul sau senzația de „pocnitură”, durerea bruscă și severă, incapacitatea de a mișca sau pierderea semnificativă a forței sunt frecvente. În unele rupturi, durerea scade rapid, dar pierderea funcției persistă. De exemplu, în cazul rupturii tendonului lui Ahile, apar tulburări de mers și dureri severe.

Tratamentul rupturii variază în funcție de locația tendonului, vârsta pacientului, nivelul de activitate și tipul rupturii. Opțiunile chirurgicale sunt în prim-plan, în special în rupturile complete în care pierderea funcției este evidentă sau capetele tendonului sunt separate. Tratamentul leziunilor grave, cum ar fi ruptura tendonului, necesită de obicei intervenție chirurgicală.

Cum se realizează chirurgia de reparare a tendonului?

Înainte de a decide asupra operației, medicul dumneavoastră vă va efectua un examen detaliat. Acest proces este de o importanță critică pentru succesul chirurgiei de reparare a tendonului.

Pregătirea și evaluarea preoperatorie

În primul rând, se efectuează examenul fizic și se obțin informații despre istoricul dumneavoastră medical. Apoi, diagnosticul cert este stabilit prin diverse investigații imagistice. În timp ce se evaluează dacă sunteți potrivit pentru operație, sunt luate în considerare tulburările de coagulare a sângelui sau situațiile care prezintă risc de infecție.

Testele precum analizele de sânge, examenul fizic, EKG și radiografia pulmonară sunt efectuate de către medicul anestezist. Dacă aveți o boală însoțitoare, veți fi direcționat către medici specialiști precum cardiologie, medicină internă sau pneumologie.

Este suficient să vă informați medicul dacă aveți o boală cronică sau despre medicamentele pe care le utilizați în mod curent. Din ora 24:00 a zilei dinaintea operației, nu trebuie să mâncați sau să beți nimic. În această procedură efectuată sub anestezie generală, vi se cere să veniți cu cel puțin 8 ore de post pentru a reduce riscul ca medicamentele anestezice să provoace efecte secundare în corpul dumneavoastră.

Trebuie să întrerupeți consumul de alcool și medicamentele anticoagulante cu cel puțin zece zile înainte de operație. În caz contrar, riscul de sângerare în timpul procedurii sau riscul ca sângerarea apărută să nu poată fi oprită crește. În mod similar, trebuie să întrerupeți aspirina și medicamentele similare cu 1 săptămână înainte de operație.

Dacă fumați, trebuie să renunțați cu cel puțin 15 zile înainte de operație. Se așteaptă renunțarea la fumat în perioada pre și postoperatorie în ceea ce privește vindecarea plăgilor.

Opțiuni de anestezie

În funcție de regiunea și severitatea leziunii, se preferă anestezia locală, blocul regional sau anestezia generală. În chirurgia mâinii pot fi utilizate tehnici de anestezie locală, regională și generală.

Anestezia locală se realizează cu ajutorul medicamentelor administrate sub piele pentru amorțirea zonelor mici. Anestezia locală este posibilă în cazul tăieturilor mici ale tendoanelor de la degetele mâinii. Puteți părăsi spitalul imediat după operație și nu veți avea probleme cu mâncatul și băutul apei.

Anestezia regională se aplică prin identificarea locurilor de trecere a nervilor sub ghidaj ecografic sau cu ajutorul unui stimulator nervos. În zonele largi, cum ar fi umărul sau tendonul lui Ahile, anestezia generală sau regională este de obicei mai confortabilă. Această metodă, pe lângă amorțirea brațului în timpul operației, previne și durerile din perioada timpurie postoperatorie.

Operația se efectuează prin inducerea stării de somn cu anestezie generală. Este utilizată de obicei la copii, la pacienții cu o stare psihologică precară și la cei care vor fi operați în mai multe regiuni.

Tehnici chirurgicale și pașii de aplicare

Se efectuează o incizie de trei sau patru centimetri în zona procedurii. Incizia chirurgicală este efectuată pentru a ajunge la tendonul deteriorat. Dimensiunea și locația inciziei depind de tendonul utilizat și de tehnicile chirurgicale.

În timp ce glezna este menținută în poziție neutră, capetele neregulate ale rupturii sunt curățate. Capetele tendonului sunt unite cu sutură neresorbabilă folosind tehnica modificată Kessler, Bunnell sau Krackow. În funcție de severitatea leziunii, se aplică repararea tendonului sau grefa.

Tendonul reparat este fixat folosind suturi, șuruburi, ancore sau alte dispozitive de fixare. Operația se încheie cu ghipsarea regiunii. Incizia este închisă folosind suturi sau capse.

Operația durează aproape o oră, incluzând timpii de adormire și trezire din anestezie. Durata operației variază în funcție de regiune și dacă există o secțiune de vas, nerv sau tendon nedetectată, dar durează de obicei 2-4 ore.

Durata spitalizării după chirurgia de reparare a tendonului

După operație, tensiunea arterială, pulsul și oxigenarea sângelui sunt monitorizate timp de 30-60 de minute. După ce repararea tendonului este efectuată, veți rămâne în spital câteva zile, în funcție de necesitate. Procesul de îngrijire și monitorizare în spital începe imediat după operație.

Întrebări frecvente

Durata operației variază în funcție de tipul și complexitatea procedurii efectuate. Chirurgia tendoanelor se efectuează de obicei în câteva ore. Cu toate acestea, în cazurile mai complexe, durata poate fi mai lungă.

Operația tendonului degetului se finalizează de obicei între 1-2 ore. Durata poate fi prelungită în funcție de caz. Operația tendonului lui Ahile este o operație care durează aproximativ 30 de minute. După operație se aplică ghipsul, iar acest lucru durează aproximativ 5 minute.

În general, durata operației tendonului este între 1-3 ore. Durata poate varia în funcție de regiunea operației și dacă există o secțiune de vas, nerv sau tendon nedetectată.

Procesul de recuperare variază în funcție de mai mulți factori. Tipul și locația leziunii tendonului, procedura chirurgicală efectuată, starea generală de sănătate și conformitatea cu îngrijirea postoperatorie influențează rezultatul. În general, procesul inițial de recuperare poate dura câteva săptămâni, iar procesul complet de recuperare poate dura câteva luni.

Procesul complet de recuperare după operația tendonului mâinii durează de obicei 8-12 săptămâni. Timpul complet de recuperare după repararea tendonului mâinii variază de obicei între 3-6 luni. În primele 4-6 săptămâni se utilizează o atelă de protecție a mâinii.

După operația tendonului lui Ahile se aplică ghips timp de aproximativ 2 săptămâni, urmat de tratament cu cizmă ortopedică timp de aproximativ 4 săptămâni. În această perioadă se aplică și fizioterapie, iar revenirea la viața normală se poate face în jurul săptămânii a 6-a.

Procesul de recuperare al rupturilor mici poate varia de obicei între câteva săptămâni și câteva luni. Recuperarea completă a rupturilor mari poate dura mai mult. Procesul de recuperare postoperatorie poate dura 6 luni sau chiar un an.

Procesul de fizioterapie vizează redobândirea capacității de mișcare și a forței mâinii. Începerea fizioterapiei după operație este importantă pentru a preveni formarea aderențelor și pentru a contribui pozitiv la mișcare.

Fizioterapia după operația tendonului este obligatorie. Fizioterapia este absolut necesară pentru redobândirea capacității de mișcare. Un proces la fel de important ca operația este fizioterapia. În cazurile în care nu se efectuează fizioterapie suficientă după operație, tendoanele se lipesc între ele și apare limitarea mișcării.

Planul de fizioterapie variază în funcție de abordarea chirurgicală și de starea pacientului. Reabilitarea este de obicei planificată în mod controlat încă din perioada timpurie a vindecării și poate progresa gradual pe parcursul lunilor. Protejarea tendonului în perioada timpurie postoperatorie este esențială.

Operația tendonului implică riscuri, ca orice operație. Cu toate acestea, rata complicațiilor în mâini experte este scăzută. Cu chirurgia modernă și reabilitarea corectă, rata riscului este de aproximativ 2-5%.

Riscurile comune includ infecția, sângerarea, formarea cicatricilor, leziuni ale nervilor sau vaselor de sânge, re-ruptura tendonului, rigiditate și limitarea mișcării, reacții alergice, durere cronică, vindecare întârziată și tromboză venoasă profundă. Cele mai importante riscuri în operația tendonului lui Ahile sunt problemele la nivelul plăgii, infecția și riscurile legate de anestezie.

Problemele întâlnite după repararea tendonului mâinii includ aderențe tendinoase, limitarea mișcării, infecție și re-leziunea tendonului. Riscul de re-ruptură nu este complet zero. În special, sarcina necontrolată în perioada timpurie poate crește acest risc.

Timpul de revenire la activitățile normale variază în funcție de tipul operației și de procesul de recuperare. Revenirea la viața de zi cu zi se realizează în jurul săptămânii a 6-a după operația tendonului lui Ahile și reabilitarea acestuia.

Revenirea la sport variază în funcție de persoană și de tipul sportului. Deși revenirea la mers este mai timpurie, pentru activități precum alergarea, săriturile și schimbarea bruscă a direcției este necesară o recuperare la un nivel mai avansat. Timpul de revenire la sport a fost găsit în medie între 5 și 7 luni.

Pe scurt, chirurgia de reparare a tendonului

Chirurgia de reparare a tendonului este o soluție eficientă pentru repararea tendoanelor dumneavoastră deteriorate. Tendoanele deteriorate din cauza leziunilor sportive, accidentelor sau uzurii legate de vârstă necesită de obicei intervenție chirurgicală. Este important să aveți o discuție detaliată cu medicul dumneavoastră înainte de a decide asupra operației. În acest fel, poate fi stabilit planul de tratament cel mai potrivit pentru dumneavoastră.

Procesul de recuperare postoperatorie progresează cu succes prin fizioterapie regulată și control medical. Nu uitați că îngrijirea ulterioară este la fel de critică precum operația. Prin urmare, aplicarea completă a recomandărilor medicului dumneavoastră este esențială pentru o recuperare completă. Aveți răbdare și urmăriți cu atenție fiecare etapă a procesului.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!