Boala gâtului strâmb

Boala gâtului strâmb, cunoscută în literatura medicală sub numele de torticolis, este o problemă de sănătate caracterizată prin înclinarea gâtului pe o parte, întâlnită în special în copilărie. Boala gâtului strâmb este o afecțiune care apare ca urmare a unei leziuni, din orice cauză, a unuia dintre mușchii aflați pe părțile laterale ale gâtului sau a ambilor mușchi în același timp. Boala gâtului strâmb poate fi congenitală, dar poate apărea și ulterior. Pe lângă înclinarea capului spre o parte, pot fi considerate printre simptomele bolii gâtului strâmb și umflarea mușchilor gâtului, asimetria feței etc.

Torticolisul este cel mai adesea o problemă care apare ca urmare a afectării mușchilor, însă în unele cazuri probleme de sănătate mai grave, precum tulburările neurologice, pot de asemenea să cauzeze boala gâtului strâmb. Boala gâtului strâmb poate fi diagnosticată cu ușurință în urma examenului fizic efectuat de un medic specialist în domeniu. În plus, metodele imagistice, precum radiografia gâtului sau tomografia computerizată (CT) a capului și gâtului, sunt de asemenea utilizate pe scară largă pentru stabilirea diagnosticului precis al bolii. Tratamentul începe în primul rând cu fizioterapia, iar întrebările legate de boala gâtului strâmb sunt tratate detaliat în continuarea textului.

Ce este boala gâtului strâmb (torticolis)?

Boala gâtului strâmb (torticolis), care se manifestă prin spasm și rigiditate ale mușchilor gâtului, poate fi congenitală sau poate apărea ulterior. Persoanele cu boala gâtului strâmb au de regulă capul înclinat pe o parte, iar bărbia întoarsă spre cealaltă parte. Boala gâtului strâmb se poate vindeca uneori spontan, însă, deoarece există risc de recidivă, este important ca procesul de tratament să fie efectuat sub supravegherea unui medic specialist.

Boala gâtului strâmb poate fi congenitală, dar poate apărea și ulterior (dobândită). Cauza nu este cunoscută cu exactitate (torticolis idiopatic), însă după nașterile dificile există un risc de apariție a bolii gâtului strâmb la nou-născuți. În plus, poziția bebelușului în uterul mamei înainte de naștere poate de asemenea să provoace boala gâtului strâmb. Boala gâtului strâmb observată la naștere se numește torticolis congenital. Analizând toate cazurile de torticolis, se constată că cel mai frecvent tip întâlnit este torticolisul congenital. Există studii care arată că boala gâtului strâmb, o deformare a gâtului larg răspândită la nivel mondial, apare la aproximativ 0,3 până la 1,9 din fiecare 100 de nașteri. Totodată, boala gâtului strâmb poate apărea la oricine are leziuni ale mușchilor și nervilor. Cu alte cuvinte, boala gâtului strâmb, o problemă de sănătate care apare în general odată cu nașterea, poate apărea la orice grupă de vârstă. Unele studii arată că aproximativ 90% dintre oameni prezintă un risc de a întâlni boala gâtului strâmb într-o perioadă a vieții.

Care sunt cauzele și factorii de risc ai bolii gâtului strâmb?

Majoritatea cazurilor de boală a gâtului strâmb sunt idiopatice, adică au o cauză necunoscută cu exactitate. Unele studii arată că factorii genetici ar putea avea un rol în boala gâtului strâmb, însă nu există suficiente dovezi în acest sens. Torticolisul poate fi cauzat de un traumatism suferit în timpul nașterii, dar poate apărea și în urma unei leziuni cerebrale. De aceea, în momentul în care se observă o curbură a gâtului la bebeluși, este important să se programeze fără întârziere o consultație la un medic specialist și să se efectueze controalele necesare.

Mușchii gâtului se împart în două grupe principale: superficiali și profunzi. Mușchiul sternocleidomastoidian (SCM), situat pe partea anterioară a gâtului și care poate fi palpat cu mâna, are rolul de a întoarce capul spre partea opusă și de a-l înclina în aceeași direcție. Boala gâtului strâmb poate apărea ca urmare a contracturii acestui mușchi din diverse motive. Cauzele bolii gâtului strâmb pot varia în funcție de tipul acesteia. Principalele tipuri și cauze ale bolii gâtului strâmb sunt următoarele:

Torticolis congenital: Deformarea mușchilor gâtului, din orice motiv, înainte și/sau în timpul nașterii, este una dintre cauzele principale ale torticolisului congenital. Poziția bebelușului înainte de naștere, cum ar fi comprimarea în uter, anomalia mușchiului SCM, nașterea dificilă, sângerarea sau acumularea de sânge în mușchii gâtului bebelușului (hematom), sclerozarea țesutului muscular numită fibroză, sindromul Klippel-Feil, o anomalie congenitală caracterizată prin fuziunea a două sau mai multor vertebre ale bebelușului, sunt printre cauzele principale ale torticolisului congenital.

Traumatisme: Traumatismele din zona gâtului, precum arsurile sau rănile, pot duce la lezarea mușchilor gâtului și, în consecință, la boala gâtului strâmb.

Torticolis ocular: Lezarea unor mușchi oculari din diverse cauze poate avea ca rezultat boala gâtului strâmb.

Probleme neurologice: Probleme de sănătate neurologice, precum paralizia, pot de asemenea să ducă la boala gâtului strâmb.

Torticolis spasmodic (distonie): Stresul emoțional, efortul fizic excesiv sau mișcările bruște pot constitui cauze ale bolii gâtului strâmb.

Pe lângă cele enumerate mai sus, una dintre cauzele cele mai frecvente ale torticolisului dobândit, adică apărut ulterior, la copii este umflarea gâtului din cauza unei infecții sau a unei leziuni de altă natură. Umflarea din gât poate determina relaxarea țesutului de deasupra coloanei vertebrale, deplasarea vertebrelor din poziția lor și contractarea mușchilor gâtului. În plus, afecțiunile aparatului digestiv, precum refluxul, sau poziția incorectă în timpul somnului pot fi considerate factori de risc pentru boala gâtului strâmb.

Care sunt simptomele bolii gâtului strâmb?

Spasmul și rigiditatea mușchilor gâtului, precum și înclinarea sau întoarcerea capului pe o parte sunt printre cele mai importante simptome ale bolii. În cazul torticolisului congenital la nou-născuți, părinții pot să nu observe problema până când bebelușul împlinește câteva săptămâni. Torticolisul dobândit după naștere este de regulă observat după ce bebelușul împlinește vârsta de 4–6 săptămâni. Totuși, medicii specialiști pot diagnostica boala gâtului strâmb la bebeluși printr-un examen fizic. De aceea, este important ca, de la naștere, bebelușii să fie controlați periodic, la intervalele recomandate de medici. Totodată, simptomele pot varia în funcție de tipul bolii. Principalele simptome ale torticolisului congenital pot fi enumerate astfel:

Limitarea mișcărilor capului și/sau spatelui bebelușului,

Înclinarea capului bebelușului spre o parte, cu bărbia îndreptată spre cealaltă parte,

Unul dintre umerii bebelușului se află mai sus decât celălalt,

Umflătură sau nodul palpabil la nivelul mușchiului gâtului,

Asimetrie facială, precum o parte a feței mai mică decât cealaltă.

Majoritatea simptomelor enumerate mai sus apar și în cazul torticolisului dobândit. În plus, în cazurile de torticolis dobândit pot apărea și dureri de cap, dureri intense de gât, tremur mai ales la nivelul capului.

Dacă observați la copilul dumneavoastră una sau mai multe dintre simptomele bolii gâtului strâmb enumerate mai sus, precum umflătura, nodulul sau rigiditatea palpabile la nivelul gâtului, nu omiteți să programați o consultație la un medic pediatru specialist.

Cum se stabilește diagnosticul bolii gâtului strâmb?

Diagnosticul bolii gâtului strâmb poate fi stabilit prin examenul fizic efectuat de un medic pediatru specialist. În timpul examinării, medicul poate adresa părinților întrebări despre modul în care s-a desfășurat nașterea, despre existența unor probleme înainte de naștere etc. După anamneză, medicul examinează mușchii gâtului bebelușului cu mâna și cu ochii. În condiții normale, umflătura, rigiditatea, limitarea mișcărilor gâtului sau înclinarea gâtului pe o parte pot fi ușor observate în timpul examenului fizic. Totuși, în unele cazuri, medicii pot dori să examineze regiunea capului și a gâtului cu ajutorul unor tehnici imagistice, precum radiografia gâtului, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN), pentru a confirma diagnosticul.

Cum se face tratamentul bolii gâtului strâmb?

După stabilirea diagnosticului bolii gâtului strâmb, medicii elaborează un plan de tratament în funcție de tipul și gravitatea bolii. Fizioterapia ocupă un loc important în tratamentul bolii. Scopul principal al tratamentului este readucerea la normal a mușchiului gâtului scurtat dintr-un motiv oarecare. În acest scop se utilizează exerciții de întindere și elongare. Începerea fizioterapiei în stadiile timpurii poate ajuta la obținerea unui rezultat pozitiv mai rapid decât prin tratament tardiv. După stabilirea diagnosticului, medicii informează părinții despre exercițiile de întindere și elongare. Exercițiile trebuie repetate de mai multe ori pe parcursul zilei. În timpul exercițiilor, poate fi necesar să împingeți ușor și atent capul bebelușului spre partea opusă, apoi să îl întindeți. Pe lângă exercițiile de întindere și elongare, schimbarea poziției bebelușului, de exemplu așezarea acestuia într-o poziție diferită, conform recomandării medicului, face de asemenea parte din tratament. În cazurile în care exercițiile efectuate acasă nu sunt suficiente, tratamentul poate necesita continuarea în mediul spitalicesc, sub supravegherea medicului. Tratamentul bolii gâtului strâmb poate continua, pe baza unei abordări multidisciplinare, cu un specialist în medicină fizică și recuperare, cu un ortoped și/sau cu un neurolog pediatru. În cazurile de torticolis de grad avansat, exercițiile de întindere și elongare pot fi insuficiente. În acest caz, mușchiul SCM afectat ar putea necesita o intervenție chirurgicală de alungire, realizată de un chirurg ortoped specialist.

Cum se realizează tratamentul pe termen lung și urmărirea bolii gâtului strâmb?

În cazul bolii gâtului strâmb, inițierea timpurie a tratamentului crește considerabil șansele de vindecare; de obicei, în decurs de câteva luni, la bebeluși începe să se observe o ameliorare. Totuși, mai ales după tratamentele începute tardiv și/sau în cazul torticolisului sever, boala poate recidiva pe termen lung. De aceea, chiar dacă tratamentul are succes, este important ca bebelușii să fie duși la control periodic, conform recomandărilor medicilor, iar exercițiile recomandate de medici să fie efectuate acasă.

Întrebări frecvente

Boala gâtului strâmb este o problemă de sănătate întâlnită frecvent, în special în perioada sugarului. Mai jos sunt abordate câteva dintre întrebările cel mai des adresate cu privire la boala gâtului strâmb. La bebelușii cu boala gâtului strâmb, capul este înclinat pe o parte. În plus, poate exista rigiditate, spasm și umflătură la nivelul mușchiului gâtului. În cazul bolii gâtului strâmb, dacă tratamentul este început în stadiile timpurii, în decurs de câteva luni pot fi obținute ameliorări vizibile la bebeluși. Printre opțiunile principale de tratament pentru pacienții cu boala gâtului strâmb se numără fizioterapia. Mai ales începerea fizioterapiei în stadiile timpurii este eficientă în tratamentul bolii. În cazurile în care nu se obțin rezultate pozitive în urma fizioterapiei și/sau în cazul torticolisului de grad avansat, poate fi necesară intervenția chirurgicală. După tratament, este important să continuați exercițiile de întindere și elongare conform recomandărilor medicilor și să mergeți periodic la control. Diagnosticul și tratamentul timpuriu sunt importante pentru prevenirea progresiei bolii gâtului strâmb. Inițierea tratamentului în stadiile timpurii poate ajuta la prevenirea progresiei bolii.