Ce este anevrismul de aortă?

Anevrismul de aortă

Aorta, arteră principală a inimii, joacă un rol în transportul sângelui bogat în oxigen de la inimă către organism. În unele cazuri, pereții aortei se slăbesc și poate apărea o umflătură. Această umflătură se numește anevrism de aortă și, dacă dilatarea este stabilită în funcție de diametrul acesteia și se constată un risc ridicat de rupere, poate fi necesar un tratament intervențional în scurt timp. Diagnosticarea precoce facilitează controlul, însă cel mai adesea anevrismul este descoperit atunci când s-a rupt, situație care necesită intervenție de urgență și pune viața în pericol. Totuși, unele persoane prezintă simptome care facilitează diagnosticarea precoce. De asemenea, persoanele considerate cu risc ridicat pot efectua controale periodice, prin care anevrismele pot fi diagnosticate din timp, iar prin intervenția la momentul potrivit se pot preveni rupturile.

Ce este anevrismul de aortă?

Aorta este cea mai mare arteră a corpului, care transportă sângele și oxigenul de la inimă. Vasul aortic conduce sângele de la inimă, prin torace și abdomen, asigurând distribuirea sângelui bogat în oxigen către țesuturile și organele corpului. Anevrismul este o umflătură asemănătoare unui balon a vasului, care se dezvoltă ca urmare a tensiunii arteriale. Aorta are, din punct de vedere structural, pereți groși, capabili să reziste la tensiunea arterială normală. Totuși, o slăbire a peretelui aortic din această zonă poate determina lărgirea calibrului vasului în acel loc și apariția unui anevrism. Calibrul vasului este considerat anevrism atunci când ajunge la de o dată și jumătate față de calibrul normal. Atunci când balonarea din anevrism crește, poate să se rupă și să provoace hemoragii severe, care pot duce la deces. Anevrismul, dacă nu este controlat, poate duce la ruperea peretelui arterial, la scurgerea sângelui între pereți sau la lezarea arterelor periferice, cauzată de formarea unui cheag care, ulterior, migrează și determină îngustarea acestora. Anevrismele de aortă se împart în două tipuri principale, în funcție de zona în care apar.

Anevrismul de aortă abdominală

Zona în care anevrismul se întâlnește cel mai frecvent este cea abdominală. Aorta abdominală, care formează porțiunea abdominală a aortei, are rolul de a transporta sângele bogat în oxigen către abdomen și membrele inferioare. Anevrismul de aortă abdominală desemnează umflătura care apare în această zonă.

Anevrismul de aortă toracică

Aorta toracică are formă de U inversat în partea superioară a aortei și formează porțiunea toracică a aortei. Adică, porțiunea care pleacă de la inimă și ajunge până în zona abdominală se numește aortă toracică. Anevrismul de aortă toracică desemnează umflarea sau balonarea care apare în porțiunea aortei situată deasupra diafragmei, care pornește de la inimă. Este denumit și anevrism cardiac.

Ce cauzează anevrismul de aortă?

Anevrismul este o afecțiune care apare din cauza slăbirii peretelui vascular. Prin urmare, afecțiunile care duc la slăbirea peretelui vascular reprezintă un factor de risc pentru anevrism. Anevrismul poate apărea congenital, dar se poate dezvolta și ulterior. În special, înaintarea în vârstă, factorii genetici și cei de mediu joacă un rol în apariția anevrismului de aortă. Riscul de anevrism de aortă este considerat ridicat în special la adulții peste 65 de ani. De asemenea, anevrismul de aortă este mai frecvent întâlnit la bărbați. Antecedentele de anevrism de aortă la rudele de gradul întâi figurează printre factorii de risc. Consumul de tutun este considerat factor de risc deoarece crește riscul de rupere a anevrismului de aortă. Ateroscleroza, adică depunerea de substanțe grase în vase care duce la îngustarea vaselor, se numără printre cele mai frecvente cauze. Cauzele generale și factorii de risc ai anevrismului de aortă sunt următorii:

Ateroscleroză (întărirea vaselor)

Arterită

Factori genetici (sindromul Marfan și sindromul Ehlers-Danlos)

Leziuni ale aortei

Sifilis

Infecții

Hipertensiune arterială

Leziuni cauzate de traumatisme bruște

Colesterol ridicat

Antecedente familiale de anevrism

Înaintarea în vârstă

Consumul de tutun

Anevrisme localizate în alte părți ale corpului

Insuficiență renală

BPOC

Vasculită

Care sunt simptomele anevrismului de aortă?

Zona în care se produce anevrismul de aortă joacă un rol în simptome. Dispneea, durerea în spate sau în umăr, durerea de stomac, senzația de plenitudine sunt simptome generale, care pot varia în funcție de cauză. Totuși, anevrismele nu produc, de cele mai multe ori, simptome înainte de rupere. Dacă anevrismul s-a rupt și din această cauză produce un simptom, necesită tratament de urgență. Simptomele anevrismului depind atât de zona în care se află, cât și de evoluție. Dacă anevrismul de aortă nu s-a rupt încă și crește, simptomele sunt următoarele:

Dispnee

Senzație de plenitudine

Durere în zona în care se află anevrismul

Dificultate la înghițire

Umflături la brațe, la gât sau la față

Totuși, dacă anevrismul s-a rupt și este necesară o intervenție de urgență, la pacient apar următoarele simptome:

Amețeli

Accelerarea bătăilor inimii

Durere toracică bruscă și intensă, durere abdominală sau durere de spate

Simptomele anevrismului de aortă abdominală

Dacă anevrismul este de aortă abdominală, de regulă produce simptome care afectează zona abdominală. Acestea, dacă anevrismul nu s-a rupt, se manifestă prin durere abdominală și lombară care nu cedează, precum și prin senzația de bătăi ale inimii în zona abdominală. Totuși, dacă anevrismul abdominal s-a rupt, apar durere bruscă la nivelul abdomenului și al regiunii lombare, amețeli, transpirații, accelerarea bătăilor inimii, paloare și leșin.

Simptomele anevrismului de aortă toracică

Anevrismul de aortă toracică crește lent în torace și, la început, nu produce simptome. Totuși, pe măsură ce începe să crească, poate determina durere de spate, tuse, răgușeală, dispnee și sensibilitate la nivelul toracelui. Dacă această creștere duce la ruperea anevrismului, apar pierderea conștienței, dispnee, scăderea tensiunii arteriale și dificultăți la înghițire.

Cum se stabilește diagnosticul de anevrism de aortă?

Deși majoritatea anevrismelor de aortă nu produc simptome, diagnosticul nu este greu de stabilit prin controale de rutină. Totuși, dacă persoana nu efectuează controalele de rutină, există un risc ridicat ca anevrismul să fie diagnosticat după ruperea acestuia. Dacă persoana are un risc ridicat de a dezvolta anevrism de aortă sau prezintă simptome care indică un anevrism, se apelează la tehnici imagistice. Acestea pot fi tomografia computerizată, angiografia și ecografia. Înainte de tehnicile imagistice, medicul efectuează un examen clinic. În cadrul acestui examen, medicul ascultă inima, verifică pulsul și evaluează simptomele. Ulterior, calibrul aortei este examinat prin ecografie. Dacă calibrul aortei este mai mare decât ar trebui, se pot utiliza alte teste de screening. Testele utilizate pentru evaluarea anevrismului de aortă sunt următoarele:

Ecografie:Ecografia ajută la monitorizarea aortei în timp, iar totodată poate oferi informații despre dimensiunea anevrismului. Este preferată în special pentru anevrismul de aortă abdominală.

Ecocardiografie:Permite obținerea de informații despre dimensiunea anevrismului de aortă, precum și despre aorta toracică.

RMN:RMN-ul ajută la obținerea de informații despre dimensiunea, forma și poziția anevrismului.

Screeningul pentru anevrism de aortă se aplică la ce pacienți?

Pentru anevrismul de aortă, unele persoane trebuie supuse unui screening periodic. Deoarece această afecțiune, care de obicei nu produce simptome, poate fi controlată fără rupere atunci când este diagnosticată precoce. Caracteristicile persoanelor la care trebuie aplicat screeningul pentru anevrism de aortă sunt următoarele:

Persoane cu vârsta între 65 și 75 de ani care au fumat anterior (în special bărbați)

Persoane cu antecedente familiale de anevrism, chiar dacă nu au fumat

Persoane care au rude de gradul întâi cu anevrism la vârsta de 75 de ani sau peste

Persoane cu antecedente de boală arterială periferică (5)

Metode de tratament ale anevrismului de aortă

Tratamentul anevrismului de aortă depinde de faptul dacă anevrismul s-a rupt sau nu. Dacă anevrismul nu s-a rupt încă, trebuie împiedicată creșterea acestuia până la dimensiunea la care s-ar putea rupe. În acest proces, nivelul de creștere al anevrismului este, de asemenea, monitorizat periodic prin teste de screening. Scopul este de a preveni creșterea anevrismului până la dimensiunea la care s-ar rupe. În acest proces, pentru a preveni creșterea dimensiunii anevrismului, pot fi prescrise medicamente pentru colesterol sau medicamente care reglează tensiunea arterială.

În funcție de dimensiunea anevrismului prezent la persoană și de viteza de creștere, poate fi aleasă o procedură chirurgicală. După intervențiile efectuate, pot apărea complicații precum sângerare în zona protezei numite graft, formarea de cheaguri de sânge, infecție și deplasarea graftului din locul în care a fost plasat. De aceea, persoana trebuie să meargă la controale periodice și după tratament. De asemenea, modificările pe care persoana le face în stilul de viață joacă un rol în procesul de tratament. Modificările de stil de viață care pot fi realizate sunt următoarele:

Renunțarea la fumat: consumul de tutun poate determina creșterea rapidă a anevrismului, ceea ce poate duce la rupturi.

Adoptarea unei diete protectoare pentru inimă: un regim alimentar care susține sănătatea cardiovasculară contribuie, prin efectul său de reducere a tensiunii arteriale ridicate și a colesterolului, la prevenirea rupturilor.

Gestionarea stresului: un stil de viață stresant poate determina creșterea tensiunii arteriale. Această situație influențează evoluția nefavorabilă a anevrismului existent.

Activitate fizică: activitățile fizice efectuate sub controlul medicului pot sprijini procesul de tratament al persoanei (5).

Metoda chirurgicală

Repararea anevrismului prin chirurgie, care se numește și intervenție chirurgicală deschisă, este preferată în special în cazurile de rupere. Această metodă urmărește fie oprirea ruperii anevrismului, fie repararea leziunii după rupere. Zona aortei în care există problema este deschisă, iar porțiunea deteriorată este îndepărtată, iar această zonă este înlocuită cu un tub sintetic numit graft. Acest tub permite trecerea sigură a sângelui prin vas. Dacă anevrismul este abdominal, se practică o incizie puțin sub abdomen. Totuși, dacă anevrismul este toracic, este necesară o incizie la nivelul toracelui.

Metoda endovasculară

În metoda endovasculară, graftul folosit în metoda chirurgicală este plasat în vas fără incizii mari. Pentru aceasta, graftul este dus în zona necesară la persoană printr-o metodă minim invazivă, folosind un cateter. Printr-o incizie făcută într-un punct potrivit, un tub numit cateter înaintează noua proteză până în aortă. Prin plasarea unui graft în zona slabă care trebuie reparată, se urmărește prevenirea formării balonării. Stent-graftul plasat nu afectează negativ circulația sângelui, iar fluxul sanguin continuă în mod sănătos.

Anevrismul de aortă este o problemă care poate constitui un risc vital atunci când se rupe. De aceea, persoanele cu risc trebuie să urmărească prezența anevrismului prin controale periodice. În mod similar, pentru persoanele la care s-a constatat prezența anevrismului, urmărirea creșterii acestuia are o importanță vitală. Această afecțiune, strâns legată în special de înaintarea în vârstă și de factorii genetici, poate fi controlată prin modificările de stil de viață și prin procedurile chirurgicale. Dacă persoana are anevrism de aortă și au apărut simptome neașteptate, trebuie să se adreseze de urgență unei unități medicale, din cauza riscului de rupere.