Ce este fistula anală? Care sunt simptomele? Cum se stabilește diagnosticul și cum se tratează?

Fistula anală este un tunel anormal care se formează între interiorul canalului anal și pielea din jurul anusului. De fapt, această afecțiune reprezintă perforarea, atât spre intestin, cât și spre piele, a unor abcese anale netratate sau drenate tardiv. Întâlnită mai frecvent la bărbați, această afecțiune nu se vindecă de la sine și necesită în mod obligatoriu tratament.

Simptomele fistulei anale se manifestă, în general, prin scurgeri la nivelul anusului, miros neplăcut, durere și umflătură. Tratamentul fistulei anale se realizează în cea mai mare parte pe cale chirurgicală, iar dacă nu se intervine precoce, poate provoca infecții repetate și iritații ale pielii. Din acest motiv, este important să vă adresați unui specialist atunci când observați simptomele.

În acest articol veți găsi răspunsuri la întrebări precum ce este fistula anală, cum se formează, care sunt simptomele și care sunt metodele de tratament. De asemenea, aflând metodele utilizate în procesul de diagnostic, veți înțelege tot ce trebuie să știți despre această afecțiune.

Ce este fistula anală?

Cunoscute ca structuri în formă de canal care apar în regiunea anală, fistulele anale sunt tuneluri anormale care se formează între partea interioară a intestinului și pielea din jurul anusului. Această afecțiune apare în urma unor abcese anale netratate sau drenate tardiv și provoacă scurgeri continue și durere.

Ce înseamnă fistulă anală?

Fistula anală este formarea unui canal nefiresc între ultima porțiune a intestinului și zona din jurul pielii anusului. Această situație este un tunel inflamat care se întinde de la o zonă în care s-a format un abces la nivelul peretelui anal până la un punct de pe piele. De fapt, este situația în care, în urma alterării integrității țesuturilor unei cavități sau ale unui organ cavitar din organism, acestea se unesc cu un alt țesut sau cu pielea. Aceste tuneluri transportă puroi și infecție și creează o senzație permanentă de disconfort.

Care este diferența față de fistula rectală?

Fistula anală și fistula rectală sunt termeni diferiți care descriu aceeași afecțiune. Denumită și fistulă perianală, această situație desemnează legătura anormală care se formează între anus și pielea din jur. Pe de altă parte, abcesul anal și fistula anală sunt diferite. În timp ce abcesul anal se manifestă prin roșeață, arsură și umflătură la nivelul anusului, fistula anală se caracterizează prin durere pulsatilă.

Abcesul anal este puroiul acumulat în jurul anusului în urma inflamației. Fistula este, într-un fel, stadiul final al acestui abces și reprezintă un canal permanent care se formează atunci când abcesul nu se vindecă complet. Spus simplu, abcesul este o infecție acută, în timp ce fistula este o afecțiune cronică.

Cum se formează fistula?

Fistulele anale se formează, în general, astfel:

• Dezvoltarea după abcese anale: Cea mai frecventă cauză este vindecarea incompletă sau drenarea incorectă a abcesului anal. Puroiul din abces rămâne în interior și, în timp, își face drum spre exterior.
• Extinderea infecției: Atunci când o infecție de la nivelul unei glande anale nu se poate evacua în mod natural, aceasta formează un tunel prin care se drenează, iar astfel se formează fistula.
• Boli cronice: Poate apărea în boli intestinale precum boala Crohn, în tuberculoză, după radioterapie sau, rar, din cauza cancerului.
• Traumatisme și intervenții chirurgicale: Traumatismele anale anterioare sau operațiile efectuate în trecut pot, de asemenea, pregăti terenul pentru formarea unei fistule.

Totodată, dacă fistulele nu sunt tratate sau dacă se evită operația, pot apărea periodic episoade de abces, iar aceasta poate duce la formarea de noi tuneluri. De aceea, diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt foarte importante.

În concluzie, fistula anală este o afecțiune care nu se vindecă de la sine, necesită adesea intervenție chirurgicală și prezintă risc de recidivă.

Cauzele fistulei anale

Mai mulți factori joacă un rol în apariția fistulei anale. Anumite boli și situații pot declanșa această afecțiune. În această secțiune vom analiza cele mai frecvente cauze ale fistulei anale.

Dezvoltarea în urma unui abces anal

Cea mai frecventă cauză a fistulelor anale o reprezintă abcesele anale netratate sau insuficient tratate. Cercetările arată că la una din două până la patru persoane cu abces anal se dezvoltă o fistulă. Abcesele apar, în general, ca urmare a obstruării sau infectării glandelor anale din interiorul anusului. Aceste glande secretă în mod normal un lichid uleios, însă atunci când se blochează pot apărea infecție și inflamație.

Atunci când abcesul nu se vindecă complet sau nu este drenat corect, puroiul din interior se răspândește în țesuturile din jur și formează un tunel. În timp, acest tunel face un orificiu în piele și se drenează spre exterior, devenind fistulă. Dacă, mai ales după un abces anal, simțiți în zonă scurgeri repetate, mâncărime sau durere, este posibil să se fi dezvoltat o fistulă.

Boala Crohn și alte boli intestinale

Boala Crohn este a doua cauză ca frecvență a fistulelor anale. Această inflamație intestinală cronică poate declanșa dezvoltarea fistulei prin producerea de leziuni la nivelul peretelui intestinal. S-a constatat că, la aproximativ 33% dintre pacienții cu boală Crohn, se dezvoltă fistulă până în al 10-lea an al bolii, iar 21% din acest procent reprezintă fistule perianale.

În plus, alte boli inflamatorii intestinale, precum colita ulcerativă și diverticuloza, pot, de asemenea, pregăti terenul pentru formarea fistulei. Aceste boli provoacă inflamație la nivelul intestinului și pot duce la alterarea integrității țesuturilor și la formarea de canale anormale.

Traumatisme și intervenții chirurgicale

Traumatismele din regiunea anală sau intervențiile chirurgicale efectuate anterior pot, de asemenea, duce la dezvoltarea fistulei anale. În special:

• Complicații după operațiile pentru fisură anală
• Leziuni survenite în timpul nașterii
• Lovituri în regiunea anală
• Complicații apărute la nivelul intestinelor după operațiile pe sistemul digestiv

De asemenea, radioterapia aplicată în regiunea pelviană poate provoca leziuni tisulare și poate declanșa dezvoltarea fistulei. La aproximativ 7-10% dintre pacienții care urmează radioterapie există riscul de a dezvolta fistulă.

Tulburări ale sistemului imunitar

Bolile care slăbesc sistemul imunitar pot facilita dezvoltarea fistulei anale. În special:

• Deficiențe ale sistemului imunitar, precum HIV/SIDA
• Tuberculoza
• Diabetul și alte boli cronice

Deoarece aceste boli încetinesc procesele de vindecare ale organismului și scad rezistența la infecții, probabilitatea de a dezvolta fistulă crește chiar și după un abces simplu.

În concluzie, fistulele anale apar, în general, în situațiile în care mecanismele proprii de vindecare ale organismului sunt insuficiente. Orice abces anal care nu este tratat adecvat în stadiul incipient prezintă un risc potențial de fistulă. De aceea, atunci când observați simptome precum umflătură, durere sau scurgeri la nivelul anusului, este important să vă adresați fără întârziere unui specialist.

Simptomele fistulei anale

În fistula anală pot apărea diverse simptome, iar severitatea acestora diferă de la o persoană la alta. Pentru un diagnostic și un tratament corecte, este foarte important să înțelegeți bine aceste simptome.

Scurgeri la nivelul anusului și miros neplăcut

Cel mai evident semn al fistulei anale este scurgerea continuă sau intermitentă de la nivelul anusului. Această scurgere are, de obicei, un miros neplăcut și poate provoca pete pe lenjeria intimă. Intensitatea și mirosul scurgerii variază în funcție de severitatea infecției.

Această scurgere de la nivelul anusului poate provoca iritații și mâncărime ale pielii. În special, atunci când lichidul inflamat ajunge în exterior, răspândește un miros neplăcut și vă poate afecta negativ viața socială. La unii pacienți, scurgerea poate fi gălbuie, purulentă sau sanguinolentă.

Durere pulsatilă și umflătură

La pacienții cu fistulă anală se simte, în general, o durere de tip pulsatil la nivelul anusului. Această durere se poate accentua mai ales:

• în timpul șederii
• în timpul defecației
• în timpul mișcării
• în timpul tusei

Odată cu durerea, în regiunea anală pot apărea și umflătură, roșeață și creșterea temperaturii locale. Umflătura este adesea sensibilă la atingere și poate crea o senzație de plenitudine.

Formarea unui orificiu la nivelul pielii

Pe măsură ce fistula avansează, la nivelul pielii din jurul anusului se poate forma un orificiu vizibil cu ochiul liber. Acest orificiu este deschiderea externă a canalului fistulos și se poate observa că de aici provine scurgerea.

Uneori, acest orificiu poate să nu fie observat de pacient. Însă, dacă orificiul se obturează, din cauza inflamației acumulate în interior se poate forma un abces și poate apărea umflătura. Este posibil să apară și iritație, roșeață și sensibilitate la nivelul pielii din jurul orificiului.

Pierderi de scaun și de gaze

În fistula anală, mai ales în cazurile netratate o perioadă îndelungată sau după operație, pot apărea probleme de pierdere a scaunului și a gazelor. Această situație este legată de lezarea mușchilor anali în timpul operației de fistulă și se numește „incontinență”.

Gradul de incontinență depinde de modul în care a evoluat boala și de experiența chirurgului. În unele cazuri, controlul mișcărilor intestinale poate fi dificil. Această problemă poate afecta grav calitatea vieții persoanei și îi poate restrânge viața socială.

Febră și stare de slăbiciune

Dacă infecția din fistula anală se agravează, în organism pot apărea și simptome sistemice. Acestea sunt:

• Febră
• Frisoane
• O senzație generală de oboseală
• Stare de slăbiciune

Aceste simptome sunt mai evidente mai ales în cazurile cu abces. Prezența unor astfel de simptome generale în organism arată că infecția a progresat și că ar putea necesita intervenție medicală de urgență.

Atunci când observați aceste simptome, este extrem de important să vă adresați unui specialist pentru diagnostic și tratament precoce. Deoarece fistula anală este o afecțiune care nu se vindecă de la sine, ignorarea simptomelor poate agrava și mai mult situația.

Cum se stabilește diagnosticul fistulei anale?

Primul pas al tratamentului corect este diagnosticul corect. Pentru diagnosticul fistulei anale se utilizează diverse metode, iar datorită acestora se pot stabili structura fistulei, localizarea ei și relația cu țesuturile din jur.

Examenul fizic

Cel mai important pas în procesul de diagnostic este examenul fizic efectuat de un chirurg cu experiență. Diagnosticul fistulei anale poate fi stabilit, în general, prin ascultarea acuzelor pacientului și prin examenul efectuat de medic. Medicul examinează cu atenție regiunea din jurul anusului și verifică orificiul extern al fistulei și prezența scurgerilor.

În timpul examinării se efectuează tușeul rectal, încercându-se astfel localizarea orificiului intern al fistulei. Dacă există o fistulă foarte simplă și superficială, se poate trece la tratament fără a fi nevoie de o metodă suplimentară de diagnostic.

Anoscopia și rectoscopia

Anoscopia este o metodă endoscopică de examinare rapidă și simplă, care permite examinarea detaliată a canalului anal și a ultimei porțiuni a rectului. Această procedură se realizează cu ajutorul unui tub luminat, scurt și rigid, numit anoscop.

Această metodă de examinare durează în medie 1-2 minute și, în general, nu necesită anestezie. Datorită anoscopiei:

• Se poate localiza orificiul intern al fistulei
• Se poate evalua starea din interiorul canalului anal
• Se poate preleva biopsie, atunci când este necesar

Rectoscopia, la rândul ei, permite examinarea mai detaliată a ultimei porțiuni a colonului. În special în fistulele recidivante sau în cazurile complexe, pot fi necesare colonoscopia sau rectoscopia pentru a exclude o boală inflamatorie intestinală.

Fistulografia prin RM

Fistulografia prin RM este considerată standardul de aur în diagnosticul fistulelor anale. Această metodă permite examinarea detaliată a fistulelor, utilizând câmpuri magnetice și unde radio.

Datorită fistulografiei prin RM:

• Se poate realiza harta tunelului fistulos
• Mușchii sfincterieni și celelalte structuri ale planșeului pelvian pot fi vizualizate în detaliu
• Se pot depista complicațiile pe care le-ar putea provoca fistula

În timpul procedurii de fistulografie prin RM, la intrarea în fistulă se plasează un cateter și în interior se administrează substanță de contrast. Astfel se poate realiza o imagistică mai clară. Procedura durează, în general, 30-60 de minute și nu implică radiații.

Fistulograma și alte metode imagistice

Fistulografia constă în injectarea unui colorant în fistulă și efectuarea unei radiografii. Colorantul face ca fistula să fie văzută mai clar pe film. Unii medici pot utiliza și sonda pentru fistulă, un instrument conceput special pentru a determina traiectul tunelului fistulos.

Alte metode imagistice utilizate sunt următoarele:

• Ecografia endoanală: Se utilizează pentru a identifica fistula, mușchii sfincterieni și țesuturile din jur.
• Soluția de colorant injectată: Ajută la localizarea orificiului fistulei.
• Examinarea sub anestezie: Pentru o examinare mai amplă a fistulei, chirurgul poate prefera examinarea sub anestezie.

În concluzie, pentru diagnosticul și tratamentul corect al fistulei anale este foarte important să se stabilească poziția anatomică exactă a fistulei, orificiul ei intern și relația cu mușchii sfincterieni. De aceea, după examenul fizic, medicul dumneavoastră va folosi metodele de diagnostic pe care le consideră potrivite.

Metode de tratament al fistulei anale

Scopul tratamentului fistulei anale este eliminarea canalului fistulos, vindecarea infecției și prevenirea recidivei. Modalitatea de tratament diferă în funcție de tipul fistulei, de localizarea ei și de relația cu mușchii anali.

Fistulotomia

Fistulotomia este o metodă chirurgicală eficientă, aplicată în special în fistulele simple. În cadrul acestei proceduri, canalul fistulos este deschis complet, iar țesutul infectat din interior este curățat. Canalul este lăsat deschis și se asigură vindecarea acestuia dinspre exterior spre interior.

Această metodă este preferată, în general, în fistulele superficiale, care nu au deloc sau au o relație foarte mică cu mușchii sfincterieni. După procedură, pacienții se vindecă într-un interval de 3-4 săptămâni. Totuși, în unele cazuri pot apărea complicații precum incontinența fecală.

Aplicarea setonului

Tratamentul cu seton este o metodă utilizată în special în fistulele complexe și pentru protejarea mușchilor sfincterieni. În această tehnică, un fir special sau un material elastic trecut prin canalul fistulos asigură drenajul infecției și previne lezarea mușchilor.

Aplicarea setonului este, în general, un proces de tratament în etape, care durează câteva luni. În acest interval, setonul este ajustat periodic. Cel mai mare avantaj al acestei metode este că asigură tratamentul protejând sfincterele anale, care permit continența fecală.

Tratamentul cu laser

Tratamentul fistulei anale cu laser este considerat o metodă minim invazivă. În cadrul acestei proceduri, după curățarea canalului fistulos, pereții canalului sunt cauterizați și închiși cu ajutorul unei sonde laser radiale introduse în interior. Procedura durează, în general, 10-15 minute și se efectuează sub anestezie locală.

Printre avantajele tratamentului cu laser se numără durerea mai redusă, procesul rapid de vindecare și faptul că nu lezează mușchii anali. Totuși, poate să nu fie potrivit pentru fiecare caz, iar rata de succes este de aproximativ 70-80%.

Dopul pentru fistulă și adezivii biologici

Dopul pentru fistulă sau adezivii biologici sunt metode alternative utilizate pentru închiderea canalului fistulos. În cadrul acestei proceduri, în canalul fistulos curățat se plasează dopuri pregătite special sau se injectează adeziv de fibrină.

Adezivii biologici sunt resorbiți în mod natural de organism și asigură închiderea canalului fistulos. Această metodă este o opțiune potrivită mai ales pentru pacienții care doresc să-și protejeze mușchii sfincterieni.

Tratamentul endoscopic prin fistuloscopie

Fistuloscopia este o metodă modernă care permite vizualizarea și tratarea interiorului canalului fistulos cu ajutorul unei camere speciale. În această tehnică, interiorul canalului fistulos este curățat complet și cauterizat cu electrocauter, laser sau unde radio.

Această metodă minim invazivă asigură o vindecare rapidă, iar ratele de recidivă nu sunt mai mari decât în chirurgia clasică. Faptul că are un proces de vindecare fără durere și rapid este unul dintre avantajele sale importante.

Utilizarea cremei pentru fistula anală

În tratamentul fistulei anale, cremele sunt utilizate, în general, ca tratament adjuvant în pregătirea preoperatorie sau în cazurile ușoare. Într-o primă etapă pot fi utilizate o dietă bine planificată și medicamente sau creme care facilitează defecația.

Totuși, pentru tratamentul definitiv al fistulei anale este necesară, în general, intervenția chirurgicală. Cremele sunt recomandate mai ales ca tratament suplimentar, cu scopul de a reduce durerea, de a controla infecția și de a accelera procesul de vindecare.

Pe scurt despre fistula anală

Fistula anală este o problemă de sănătate sensibilă la nivelul anusului și, în general, nu se vindecă de la sine. În concluzie, este foarte important să consultați un specialist din momentul în care observați simptomele. Simptomele deranjante, precum scurgerile, durerea sau umflătura, vă pot afecta negativ viața.

Printre opțiunile de tratament se numără fistulotomia, aplicarea setonului, laserul și adezivii biologici. Dintre acestea, tratamentul cel mai potrivit pentru situația dumneavoastră va fi stabilit de medicul dumneavoastră. Nu uitați că tratamentul precoce reduce riscul de complicații și accelerează procesul de vindecare.

Problemele de la nivelul anusului sunt, în general, subiecte despre care este greu să se vorbească. Totuși, amânarea tratamentului din cauza sentimentului de rușine poate agrava și mai mult situația. Discuția deschisă cu medicul dumneavoastră este primul pas pentru un diagnostic și un tratament corecte.

Astăzi, datorită metodelor avansate de tratament, fistula anală nu mai este o afecțiune atât de înfricoșătoare ca altădată. Cu tratamentul corect se poate obține vindecarea completă și vă puteți întoarce în scurt timp la viața normală.

În cele din urmă, obiceiuri simple precum un tranzit intestinal sănătos, exercițiile fizice regulate și consumul de multă apă pot ajuta la protejarea sănătății zonei anale. Acordarea de atenție semnalelor transmise de organismul dumneavoastră are o mare importanță pentru a duce o viață sănătoasă.

Întrebări frecvente

Există multe întrebări pe care și le pun oamenii despre fistula anală. În această secțiune răspundem la cele mai frecvente dintre ele.

Se vindecă fistula anală de la sine? Nu, fistula anală nu se vindecă de la sine. Dacă nu este tratată, în timp abcesul recidivează și traiectele fistuloase se pot înmulți. De aceea, este foarte important să vă adresați unui medic specialist în stadiul incipient.

Este dureroasă operația de fistulă anală? Metodele chirurgicale moderne aplicate în prezent sunt destul de confortabile. În primele zile poate exista o durere ușoară, dar aceasta poate fi controlată cu analgezice.

Există risc de pierdere a scaunului după operație? Acest risc poate apărea mai ales în fistulele complexe. Totuși, în prezent, datorită tehnicilor de protejare a sfincterului, această rată a scăzut considerabil. În procedurile efectuate de un chirurg cu experiență, riscul este foarte mic.

Cât durează vindecarea? În fistulele simple, vindecarea se obține în 2-3 săptămâni, iar în fistulele complexe în 4-8 săptămâni. Această durată poate varia în funcție de metoda de tratament aplicată.

Recidivează fistula anală? Dacă canalul fistulos nu este îndepărtat complet, există risc de recidivă. Recidiva poate apărea în 5-10% dintre fistulele simple și până la 20% dintre cele complexe.

Poate fi tratată fără operație? Datorită structurii fistulei, nu este posibilă închiderea ei cu medicamente sau cu tratamente pe bază de plante. Se pot aplica intervenții minim invazive, precum tratamentul cu laser sau dopul biologic, însă ratele de recidivă sunt ridicate.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!