Sfincterotomia este procedura de secționare chirurgicală a mușchiului sfincter anal intern din jurul anusului. Această intervenție chirurgicală simplă, dar eficientă, este o metodă preferată în special în tratamentul fisurii anale cronice (crăpătura anală).
De fapt, această procedură se aplică în cazurile care nu răspund la tratamentul medicamentos. Scopul principal este reducerea spasmului muscular din zona anală, creșterea fluxului sanguin și asigurarea vindecării naturale a plăgii.
În acest articol veți afla, într-un mod clar și ușor de înțeles, ce este operația de sfincterotomie, în ce situații este preferată și cum decurge procesul chirurgical. De asemenea, veți înțelege cum se aplică abordările minim invazive, precum sfincterotomia internă laterală (SIL).
Ce este sfincterotomia?
Mușchii sfincterieni anali, care lucrează continuu în viața noastră de zi cu zi fără să ne dăm seama, pot cauza uneori probleme. În astfel de situații, medicul dumneavoastră vă poate recomanda procedura de sfincterotomie. Această metodă chirurgicală este foarte eficientă mai ales în tratamentul fisurii anale cronice (crăpătura anală).
La ce servește mușchiul sfincter anal intern?
Sfincterul anal intern este un inel de mușchi neted, gros de 5 mm, care înconjoară aproximativ 2,5-4,0 cm din canalul anal. Această structură musculară se formează prin îngroșarea fibrelor musculare circulare netede ale rectului. Lucrând împreună cu sfincterul anal extern, închide orificiul anal și joacă un rol important în controlul scaunului.
Acest mecanism remarcabil al organismului nostru funcționează complet involuntar. În mod normal, se află permanent în stare de contracție pentru a preveni pierderea de materii fecale sau de gaze. În timp ce sistemul nervos simpatic asigură contracția, sistemul nervos parasimpatic controlează relaxarea. Sfincterul anal intern asigură 55% din presiunea de repaus și are un rol esențial, în special în retenția lichidelor și a gazelor.
Când rectul se destinde, de exemplu în timpul defecației, sfincterul anal intern se relaxează reflex și permite trecerea conținutului. Acest fenomen se numește „reflex rectoanal inhibitor".
Ce este operația de sfincterotomie?
Sfincterotomia este procedura de secționare chirurgicală a mușchiului sfincter anal intern. Se aplică în special în fisurile anale cronice, în cazurile în care nu s-a obținut răspuns la tratamentul medicamentos. Scopul principal este reducerea spasmului din mușchii anali excesiv contractați, creșterea fluxului sanguin din zonă și accelerarea procesului natural de vindecare a plăgii.
Această operație se efectuează de obicei sub anestezie locală sau spinală, iar pacientul nu simte durere. Sfincterotomia se poate efectua prin tehnică deschisă sau închisă. În tehnica deschisă, se face o incizie de aproximativ 0,5-1 cm între mușchiul anal intern și cel extern. În tehnica închisă, procedura se realizează cu o incizie mai mică, chirurgul efectuând manevra ghidându-se prin palpare.
Sfincterotomia internă laterală este, în prezent, metoda chirurgicală cea mai des preferată în tratamentul fisurii anale cronice. După această procedură, vindecarea se observă în aproximativ 90-92% dintre pacienți în decurs de două luni.
În ce situații este preferată sfincterotomia?
Afecțiunile din zona anală pot afecta serios viața de zi cu zi. În unele cazuri, tratamentele medicamentoase nu sunt suficiente, iar operația de sfincterotomie devine o soluție importantă. Așadar, în ce situații anume este recomandată această intervenție chirurgicală?
Cazurile de fisură anală cronică
Fisurile anale pot fi acute sau cronice. Fisura anală cronică este definită ca o crăpătură care durează mai mult de 6 săptămâni, este adâncită și în jurul căreia s-a format un pliu cutanat (plica santinelă). Aceste cazuri sunt mai rezistente la tratament decât fisurile acute.
Fisura anală cronică este, de fapt, un tip de ulcer ischemic. Din cauza spasmului din mușchiul sfincter anal intern, tonusul anal crește și presiunea canalului anal în repaus se ridică. Această situație comprimă vasele care hrănesc mucoasa anală distală, ducând la apariția fisurii anale cronice și la întârzierea vindecării.
În crăpăturile anale cronicizate, sfincterotomia internă laterală (SIL), cu o eficacitate de până la 90%, este în prezent opțiunea chirurgicală cea mai acceptată. Prin relaxarea unei porțiuni din mușchii interni din jurul anusului, această metodă elimină spasmul muscular care împiedică vindecarea crăpăturii.
Situațiile care nu răspund la tratamentul medicamentos
Operația de sfincterotomie este preferată, de regulă, atunci când celelalte tratamente nu sunt suficiente. Intervenția chirurgicală se ia în considerare în următoarele situații:
- Cazuri cronice care nu au răspuns la tratamentul conservator
- Fisuri anale cronice rezistente la tratamentul medicamentos topic
- Fisuri care nu se vindecă prin măsuri alimentare și unguente locale
- Episoade recurente (repetate) de fisură
În studiile efectuate, în comparație cu tratamentul cu toxină botulinică (Botox), rata de eșec al tratamentului s-a dovedit a fi mult mai scăzută la pacienții la care s-a aplicat SIL. În timp ce tratamentul a eșuat la 25,8% dintre pacienții tratați cu Botox, în grupul SIL această rată a fost de numai 3,4%.
Pacienții cu durere intensă și spasm
Cea mai evidentă caracteristică a fisurilor anale este durerea intensă care începe în timpul defecației și poate dura ore în șir. Această durere este descrisă ca fiind ascuțită și insuportabilă. Sfincterotomia trebuie luată în considerare în special pentru pacienții care prezintă următoarele simptome:
- Durere intensă în timpul și după defecație
- Durere tipică care persistă 20-25 de minute după defecație
- Durere insuportabilă asociată cu spasmul din jurul anusului
- Senzația de rupere a anusului la fiecare defecație
- Sângerare rectală și constipație
Aceste simptome scad serios calitatea vieții. Pacienții își pot pierde obiceiurile normale de defecație, viața socială le poate fi restrânsă și, din cauza durerii permanente, pot avea probleme psihologice.
Spasmul muscular excesiv din jurul anusului creează un cerc vicios. Din cauza spasmului, fluxul sanguin din zonă scade, ceea ce împiedică vindecarea și duce la creșterea durerii. Sfincterotomia internă laterală rupe acest cerc vicios, reducând rapid durerea și declanșând procesul de vindecare.
În concluzie, în cazurile în care tratamentul medical este insuficient, în special la pacienții cu fisură anală cronică care au durere intensă și spasm, sfincterotomia oferă o soluție eficientă și de durată.
Procesul de diagnostic înainte de sfincterotomie
Pentru o operație de sfincterotomie reușită, un proces de diagnostic corect este vital. Ca în orice intervenție chirurgicală, și înainte de sfincterotomie trebuie efectuată o evaluare completă. Acest proces crește succesul tratamentului și reduce riscurile posibile.
Cum se efectuează examenul proctologic?
Examenul proctologic este o examinare specială, cunoscută popular drept „examinarea anusului". Acest examen se poate efectua, de obicei, în trei poziții diferite:
- Decubit lateral stâng (poziția Sims)
- Decubit dorsal, cu picioarele ridicate (poziția de litotomie)
- Poziția genupectorală (în genuflexiune) sau decubit ventral
În primul rând, medicul examinează vizual zona anală din exterior. Apoi efectuează examinarea cu degetul, cu ajutorul unui gel lubrifiant. În acest timp se caută prezența unor mase sau a unor leziuni care provoacă sensibilitate. În timpul examenului se pot folosi atât mâna, cât și instrumente speciale.
Trebuie menționat în mod special că examinarea efectuată în poziție ventrală nu este recomandată în următoarele situații:
- La persoanele cu tensiune intraoculară crescută
- La persoanele cu dezlipire/ruptură de retină
- La persoanele cu tulburări de ritm cardiac
- La gravidele în stadii avansate
Utilizarea anoscopiei și a rectoscopiei
Înainte de sfincterotomie se efectuează, în majoritatea cazurilor, examinări endoscopice, precum anoscopia și rectoscopia. Datorită acestor proceduri, canalul anal și regiunea rectală sunt vizualizate în detaliu.
Anoscopul este un instrument produs special pentru examinarea canalului anal. Examinarea efectuată cu anoscopul se numește „anoscopie". Datorită acestui dispozitiv, lung de aproximativ 5 cm, canalul anal poate fi examinat în detaliu. Anoscoapele pot fi atât metalice, cât și din plastic de unică folosință.
Rectoscopia este un dispozitiv mai lung (aproximativ 12 cm), care permite vizualizarea ultimilor 15-30 cm ai rectului. Acest instrument, care are la capăt o sursă de lumină și o cameră, este util în special în următoarele situații:
- Sângerare rectală
- Probleme de defecație
- Durere persistentă
Ambele proceduri sunt nedureroase atunci când sunt efectuate de un medic specialist și durează doar câteva minute.
Evaluarea bolilor asociate
Înainte de operația de sfincterotomie, starea generală de sănătate a pacientului și alte boli care pot fi asociate sunt evaluate în mod complet. Motivul este că multe afecțiuni care privesc zona anală (precum boala hemoroidală, abcesul anal, cancerul anal, bolile inflamatorii intestinale) pot da simptome similare.
De asemenea, în fisurile cronice se investighează în acest proces prezența unor afecțiuni asociate, cum ar fi hemoroizii sau fistula. În urma acestor evaluări, uneori pot fi solicitate și investigații avansate, precum sigmoidoscopia flexibilă sau colonoscopia.
În plus, pentru ca intervenția chirurgicală să se poată efectua în siguranță, se fac analize de sânge și, dacă se planifică anestezie generală, investigații de laborator suplimentare. Aceste evaluări detaliate au o importanță critică pentru succesul sfincterotomiei și pentru siguranța pacientului.
Procesul operației de sfincterotomie
Fiecare proces chirurgical începe cu o informare corectă, pentru ca pacientul să se simtă în siguranță. Operația de sfincterotomie include, în mod similar, etapele de pregătire, de aplicare și de vindecare. A ști ce se va întâmpla în timpul acestei proceduri ajută la reducerea îngrijorărilor majorității pacienților.
Pregătirile dinaintea operației
Înainte de operația de sfincterotomie, medicul dumneavoastră efectuează o evaluare detaliată a stării de sănătate. În acest proces se verifică durata și profunzimea fisurii anale, precum și gradul de spasm din țesuturile înconjurătoare. În primul rând se efectuează curățarea intestinului, iar cu o seară înainte de operație pacientului i se dau instrucțiuni speciale. În general, se recomandă asigurarea unei golirii intestinale suficiente înainte de operație.
De asemenea, se verifică medicamentele utilizate de pacient, se efectuează analizele de sânge și, dacă este necesar, investigațiile de laborator suplimentare. Aceste pregătiri asigură siguranța și succesul procedurii.
Cum se efectuează sfincterotomia laterală?
Sfincterotomia internă laterală (SIL) se poate efectua prin două tehnici diferite: tehnica deschisă și tehnica închisă.
În tehnica deschisă, în timpul operației de sfincterotomie internă laterală se face o incizie de aproximativ 0,5-1 cm în piele, între mușchiul anal intern și cel extern. Mușchiul anal intern este separat de intestin și secționat. În această metodă, chirurgul efectuează procedura vizualizând direct mușchiul.
În tehnica închisă, se face o incizie mai mică, iar chirurgul efectuează procedura ghidându-se prin palpare. Se pătrunde cu bisturiul în spațiul intersfincterian și se secționează mușchiul anal intern. Tehnica închisă poate avea mai puțină durere postoperatorie și lasă mai puține cicatrici.
În ambele tehnici, scopul este relaxarea controlată a mușchiului anal intern aflat în spasm. În acest fel, fluxul sanguin este crescut, iar vindecarea este accelerată.
Durata operației și șederea în spital
Procedura de sfincterotomie durează de obicei 15-30 de minute. În ciuda acestei durate scurte, este o metodă de tratament extrem de eficientă. După operație, pacienții sunt de obicei externați în aceeași zi, după o scurtă perioadă de observație.
După sfincterotomia internă laterală, pacienții pot reveni la viața activă în medie în 7 zile. Acest proces rapid de recuperare este unul dintre cele mai importante avantaje ale procedurii.
După operație, durerea începe să dispară imediat și s-a observat că semnele de incontinență (pierderea scaunului) sunt reduse. S-a raportat că fisurile se vindecă, de obicei, complet în 3-4 săptămâni.
Procesul de vindecare, riscurile și experiențele pacienților
Procesul de după SFINCTEROTOMIE se numără printre cele mai importante subiecte care îi interesează pe pacienți. Oricât de reușită ar fi operația, îngrijirea și atenția din perioada de vindecare influențează direct rezultatul.
Cât durează vindecarea?
Procesul de vindecare diferă de la o persoană la alta, dar de obicei se finalizează în 2-6 săptămâni. Pacienții sunt de obicei externați în 1-2 zile, iar vindecarea completă poate dura între 1 și 6 luni. Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile zilnice după câteva zile de la operație, însă se recomandă evitarea exercițiilor fizice grele și a șederii îndelungate pe scaun.
În primele zile se simte o ușurare evidentă, iar în primele săptămâni durerea scade treptat. Durerea din timpul defecației se atenuează și dispare, iar în 1-2 săptămâni se obține o ameliorare evidentă. Vindecarea completă și revenirea țesutului la normal pot dura aproximativ 6 săptămâni.
Ce trăiesc persoanele care au făcut operația de sfincterotomie?
Imediat după operație există, de obicei, o durere ușoară, care poate fi controlată cu medicamentele administrate. În timpul primei defecații, o ușoară usturime și o sângerare sub formă de pete sunt normale. În perioada postoperatorie, cea mai mare parte a pacienților afirmă că durerea intensă simțită în timpul defecației a scăzut în mod evident.
În perioada postoperatorie timpurie este firesc să simțiți umflături la locul operației. De asemenea, pot apărea secreții sau, uneori, secreții cu sânge în timpul defecației. Pacienții pot accelera vindecarea făcând, de obicei, de 3-4 ori pe zi băi de șezut cu apă caldă. Pentru o vindecare reușită, regulile de îngrijire postoperatorie trebuie respectate cu atenție.
Posibile complicații și riscuri
Ca în orice procedură chirurgicală, și în sfincterotomie pot apărea unele riscuri și efecte adverse:
- Infecție: rareori se poate dezvolta o infecție în zona operată (1-2%)
- Sângerare: poate apărea în special în primele zile
- Pierderea de gaze: poate fi temporară la 5,4% dintre pacienți și permanentă la 8,9%
- Dificultate temporară la urinare: poate apărea după operație
- Dezvoltarea unei fistule: poate apărea la mai puțin de 1% dintre pacienți
Dacă în perioada postoperatorie sângerarea durează mai mult de 1 oră, dacă cantitatea crește sau dacă apare sânge sub formă de cheaguri, se recomandă să vă adresați neapărat medicului dumneavoastră.
Există risc de incontinență anală?
Incontinența anală (pierderea de gaze și de scaun) este cea mai importantă complicație care poate apărea după sfincterotomia internă laterală. Cercetările au arătat că la o parte dintre pacienți poate apărea incontinență temporară sau permanentă la gaze. Acest risc a fost redus semnificativ prin utilizarea tehnicilor chirurgicale moderne și prin abordarea de a secționa mușchiul doar cât este necesar.
Vârsta înaintată, sexul masculin și sfincterotomia efectuată împreună cu hemoroidectomia au fost identificate drept factori de risc pentru dezvoltarea incontinenței. Sfincterotomia efectuată împreună cu hemoroidectomia poate crește riscul de incontinență de aproximativ 15 ori.
Totuși, problemele de control apărute sunt de obicei ușoare și, în cea mai mare parte, se ameliorează în primele câteva luni. Riscul unei incontinențe permanente, care să afecteze serios calitatea vieții, este foarte scăzut.
Pe scurt, sfincterotomia
Sfincterotomia se prezintă ca o metodă chirurgicală eficientă în tratamentul fisurii anale cronice. Mai ales în cazurile care nu răspund la tratamentul medicamentos, această procedură poate fi salvatoare. De fapt, sfincterotomia relaxează mușchii din jurul anusului, crește fluxul sanguin și accelerează procesul natural de vindecare.
După procedură, marea majoritate a pacienților simt o ușurare evidentă. Fără îndoială, deși în primele zile după operație pot apărea o durere ușoară și sângerare, aceste acuze scad într-un timp scurt. Procesul complet de vindecare se finalizează de obicei în 2-6 săptămâni.
Totuși, ca în orice procedură chirurgicală, și sfincterotomia are unele riscuri. De exemplu, pot apărea infecție, sângerare sau probleme temporare de pierdere a gazelor. Cu toate acestea, aceste riscuri au scăzut considerabil datorită tehnicilor chirurgicale moderne.
Înainte de a lua decizia pentru sfincterotomie, este foarte important să purtați o discuție detaliată cu medicul dumneavoastră. De asemenea, vă puteți informa despre opțiunile alternative de tratament. Un diagnostic corect și o abordare terapeutică adecvată vă vor ajuta să scăpați de durerile cauzate de crăpătura anală.
În concluzie, sfincterotomia oferă o soluție eficientă în tratamentul fisurii anale cronice, cu o rată de succes de peste 90%. Acordând atenție procesului de vindecare de după operație și respectând recomandările medicului dumneavoastră, puteți reveni într-un timp scurt la viața de zi cu zi. Nu uitați că, prin diagnostic precoce și tratament corect, acuzele cauzate de crăpătura anală pot dispărea complet.
Întrebări frecvente
Cât durează vindecarea după operația de sfincterotomie? Vindecarea se finalizează de obicei în 2-6 săptămâni. Procesul de vindecare completă poate varia între 1 și 6 luni. În primele câteva zile veți simți o scădere evidentă a durerii.
Când mă pot întoarce la serviciu după operație? De obicei, vă puteți întoarce la munca de birou în 5-10 zile. Dacă lucrați într-un domeniu care solicită fizic, această perioadă se poate prelungi până la 2 săptămâni.
În ce situații trebuie să mă adresez medicului? În următoarele situații trebuie neapărat să vă contactați medicul:
- Durere intensă care nu trece
- Sângerare în cantitate mare (sângerare activă de 3-4 ori la rând)
- Imposibilitatea de a avea scaun mai mult de 3 zile
- Scaune apoase de mai mult de 5 ori pe zi
- Dificultate la urinare
- Febră peste 38 de grade
Există risc de recidivă? Da, fisura poate reapărea dacă alimentația incorectă și problema constipației continuă. Din acest motiv, este important să dobândiți obiceiuri alimentare echilibrate și să nu stați mult timp la toaletă.
Cum trebuie să mă alimentez după operație? Trebuie să consumați alimente bogate în fibre, iaurt, multă apă și ulei de măsline. Trebuie să evitați alimentele picante, iuți și acide, alcoolul și cofeina.
