Ce este empiemul? Cauze, simptome și metode de tratament

În literatura medicală, problema de sănătate denumită empiem este folosită, pe scurt, pentru a desemna puroiul (inflamația) acumulat în cavitățile corpului. Una dintre cele mai importante cauze ale empiemului este netratarea infecțiilor bacteriene sau eșecul tratamentului. Empiemul este folosit, în general, pentru a desemna inflamația acumulată în spațiul îngust dintre plămân și cavitatea toracică. Principala cauză a inflamației din acest spațiu este pneumonia, dar și o intervenție chirurgicală toracică suferită anterior sau un traumatism pot provoca empiem. Deoarece în infecțiile de origine bacteriană tratamentul cu antibiotice este, în general, eficient, empiemul este o afecțiune rar întâlnită. Totuși, deoarece poate duce la decesul persoanei atunci când apare, simptomele empiemului trebuie evaluate cu atenție.

Febra înaltă, durerea toracică, dispneea și expectorația (eliminarea sputei) sunt considerate printre principalele simptome ale empiemului. Tehnicile imagistice, precum radiografia, ajută la diagnosticarea empiemului. În cazurile de empiem diagnosticate în stadiu precoce, tratamentul cu antibiotice este, de obicei, suficient. Totuși, în unele situații poate fi necesar ca puroiul acumulat în cavități să fie evacuat cu ajutorul unui ac special sau prin metode chirurgicale. Răspunsurile la întrebările „Ce este empiemul?”, „Care sunt simptomele, diagnosticul și metodele de tratament?” și alte întrebări despre empiem se află în continuarea articolului.

Ce este empiemul?

Empiemul este o problemă de sănătate rar întâlnită, manifestată prin acumularea de puroi în cavitățile corpului, care poate duce la consecințe grave dacă nu este diagnosticată și tratată din timp. În organism există cavități precum sinusurile sau cavitatea toracică. Una dintre cavitățile în care empiemul este cel mai frecvent întâlnit este spațiul pleural, numit și cavitatea pleurală, situat între torace și plămâni.

Cauza principală a empiemului o reprezintă bacteriile și alți microorganisme nocive. În condiții normale, atunci când organismul întâlnește un agent patogen străin, cum sunt bacteriile nocive, sistemul imunitar activează celule pentru a lupta împotriva acestuia. Dacă sistemul imunitar nu face față luptei cu bacteriile, se pot utiliza, sub supravegherea medicului, antibiotice. Totuși, aceste medicamente nu sunt întotdeauna suficiente în fața unei boli infecțioase. În acest caz, în cavitățile corpului se poate acumula lichid inflamat. Lichidul acumulat poate duce la progresia infecției și, în consecință, la apariția unor complicații grave.

Tratamentul empiemului poate varia în funcție de factori precum starea generală de sănătate a pacientului, localizarea lichidului inflamat și gravitatea acestuia. Pentru specialiști, cel mai important aspect al tratamentului este eliminarea infecției. De aceea, în cazurile simple, infecția poate fi, de obicei, tratată prin utilizarea antibioticelor. În situațiile în care antibioticele nu sunt suficiente, medicii pot îndepărta inflamația din cavitate folosind ace speciale sau recurgând la diferite metode chirurgicale.

Care sunt simptomele empiemului?

Cavitatea pleurală, situată între torace și plămâni, conține în mod normal o cantitate de lichid. Totuși, în cazul oricărei infecții din organism, producția acestui lichid poate crește sau reabsorbția lui poate scădea. În acest caz, lichidul din cavitatea pleurală se poate infecta cu bacterii și se poate concentra. În această situație pot apărea diverse simptome, în special dispnee și tuse. Empiemul are două tipuri: simplu și complicat. Empiemul simplu apare în stadiile precoce ale infecției. Simptomele empiemului simplu sunt mai ușoare. Principalele simptome includ dispneea, tusea uscată, febra, transpirația, senzația de înțepătură la inspirație, cefaleea, tulburarea mentală și pierderea poftei de mâncare

În empiemul complicat, care apare în etapele ulterioare ale bolii, inflamația este mai severă. În empiemul complicat, în cavitatea pleurală se poate forma țesut cicatricial. Dacă nu se intervine la timp, infecția poate progresa și poate duce la formarea unei membrane groase pe pleură (membrana care căptușește interiorul cavității toracice). Această situație poate duce la complicații grave. Pe lângă acestea, principalele simptome ale empiemului complicat pot fi enumerate după cum urmează:

Dificultate în respirație,

Pierdere în greutate inexplicabilă,

Durere toracică,

Tuse.

Pe lângă cele enumerate mai sus, empiemul complicat poate duce, rareori, la apariția unor complicații mai grave, precum pneumotoraxul (prăbușirea plămânului) și sepsisul. Febra înaltă, tremurăturile, respirația rapidă, bătăile rapide ale inimii și tensiunea arterială scăzută pot indica sepsis, prin urmare este important să se programeze fără întârziere o consultație la un medic specialist în domeniu și să se efectueze controalele necesare (4). Dacă observați simptome precum cele enumerate mai sus, cum ar fi dispneea sau pierderea în greutate, nu neglijați să vă adresați fără întârziere unei unități sanitare.

Care sunt cauzele empiemului?

Empiemul este o problemă de sănătate care poate apărea din diverse cauze, în primul rând pneumonia. Principalele cauze ale empiemului pot fi enumerate după cum urmează. Bronșiectazia, în care bronhiile sunt afectate ireversibil și, ca urmare, plămânul devine vulnerabil în fața infecțiilor, este una dintre principalele cauze ale empiemului.

Un blocaj cauzat de o problemă de sănătate, precum embolia (înfundarea cu cheag) vaselor de sânge care transportă sângele către plămân, poate duce la moartea unei părți din țesutul pulmonar. Ca urmare a acestei situații, poate crește riscul acumulării de lichid inflamat în cavitatea pleurală.

După unele intervenții chirurgicale toracice, pot apărea, deși rar, complicații precum empiemul.

Uneori, la pacienții cu dificultăți de deglutiție, particule de alimente pot pătrunde în plămâni, ceea ce poate duce secundar la apariția empiemului.

Un traumatism toracic poate provoca, de asemenea, acumularea de puroi în cavitatea pleurală.

Pe lângă cele enumerate mai sus, boli precum diabetul și refluxul, consumul excesiv de alcool, slăbirea sistemului imunitar și alți factori pot crește riscul de empiem. Empiemul se poate dezvolta și secundar unei boli mai grave, precum cancerul pulmonar. De aceea, specialiștii pot utiliza, dacă o consideră necesar, și alte investigații suplimentare în faza de diagnostic, precum biopsia (prelevarea unei probe de țesut și examinarea acesteia în laborator). Dacă aveți plângeri precum dispneea sau senzația de înțepătură toracică la respirație, nu neglijați să vă adresați unei unități sanitare.

Cum se stabilește diagnosticul de empiem?

În cazurile în care tratamentul pneumoniei nu dă rezultate pozitive, specialiștii pot începe, cu suspiciunea de empiem, un proces de diagnostic mai detaliat. În primul rând, istoricul medical al pacientului este consemnat de un medic specialist în domeniu, iar examenul clinic este efectuat. În această etapă, specialiștii folosesc, de obicei, un instrument numit stetoscop pentru a asculta sunetele anormale din plămâni. Apoi, pentru a confirma diagnosticul, pot fi utilizate metode imagistice precum radiografia pulmonară, tomografia computerizată (CT) și ecografia.

În plus, prin analize de sânge se pot examina numărul de leucocite (WBC), nivelul proteinei C-reactive (CRP) și bacteriile, agentul infecțios. Dacă, după metodele imagistice, medicul specialist detectează lichid în cavitatea pleurală, poate solicita ca, printr-o procedură numită toracenteză, să fie recoltată o probă de lichid din cavitatea pleurală și analizată în laborator.

Cum se face tratamentul empiemului?

În tratamentul empiemului, scopul este îndepărtarea puroiului și a lichidului acumulat la nivelul pleurei, precum și tratarea infecției. Pentru aceasta, specialiștii pot utiliza, în primul rând, medicamente antibiotice care vizează tratarea infecției. Tipul de antibiotic folosit variază în funcție de tipul de bacterie care a cauzat infecția. În cazurile în care tratamentul cu antibiotice nu dă rezultate pozitive, inflamația din cavitate trebuie evacuată prin diverse metode. În acest punct, metoda care va fi folosită se stabilește în funcție de gradul inflamației. În cazul empiemului în stadiu precoce, lichidul din cavitatea pleurală poate fi, de obicei, evacuat cu ajutorul unui ac special, printr-o metodă numită toracenteză percutanată. În stadiile mai avansate sau în cazul empiemului complicat, poate fi necesară utilizarea unui drenaj special pentru evacuarea puroiului. Evacuarea lichidului cu ajutorul unui tub special se realizează, de obicei, într-un mediu de sală de operație sterilă, sub anestezie. Principalele metode chirurgicale pe care specialiștii le folosesc pentru evacuarea lichidului sunt următoarele:

Toracostomia: În metoda toracostomiei, un medic specialist introduce un tub de plastic între două coaste. Apoi, tubul este conectat la un dispozitiv special, iar lichidul este evacuat.

Chirurgia toracică video-asistată: În această metodă, chirurgul specialist, după ce efectuează câteva mici incizii, îndepărtează, cu ajutorul unei camere speciale, țesutul afectat din jurul plămânului și apoi evacuează lichidul, fie prin introducerea unui tub de drenaj, fie prin utilizarea de medicamente.

Întrebări frecvente

Empiemul nu este foarte frecvent, dar este o problemă de sănătate care necesită diagnostic și tratament în stadiu precoce. Câteva dintre întrebările frecvent adresate despre empiem sunt tratate detaliat mai jos. Acumularea de lichid în cavitatea pleurală, adică efuziunea pleurală, poate apărea din multe motive. Printre factorii care provoacă efuziune pleurală se numără, în primul rând, empiemul. Efuziunea pleurală – empiemul – este inflamarea lichidului acumulat în cavitatea pleurală dintr-un motiv precum pneumonia. Acumularea de lichid în plămâni, dacă nu este tratată în stadiu precoce, poate duce la apariția unor complicații grave, în special dificultăți de respirație. Tratamentul inflamației pleurei depinde de starea generală de sănătate a pacientului, de cauza care stă la baza inflamației, de momentul în care a fost început tratamentul și de alți factori. În timpul tratamentului, medicul specialist urmărește controlul infecției. La pacienții la care tratamentul a fost început în stadiu precoce, inflamația pleurei se poate vindeca în scurt timp prin tratament medicamentos. Totuși, în cazul unei infecții mai severe, durata tratamentului poate fi mai lungă. Acumularea de lichid în plămâni, numită și apă în plămâni, poate apărea din multe cauze. Cancerul pulmonar, embolia pulmonară (înfundarea cu cheag), pneumonia, tuberculoza și alte boli pulmonare se numără printre principalele cauze ale acumulării de lichid în pleură. În plus, bolile de inimă, de ficat și de rinichi pot provoca, de asemenea, acumulare de lichid în pleură. De aceea, în faza de tratament, specialiștii lucrează, de regulă, într-o abordare multidisciplinară, împreună cu alte specialități, în special cu oncologii. Și dumneavoastră nu neglijați să vă adresați unei unități sanitare și/sau să programați o consultație la un medic specialist în boli pulmonare și chirurgie toracică, pentru a efectua controalele periodice.