Ce este TARE? De ce se efectuează?
Ficatul este unul dintre cele mai mari organe interne ale corpului și are peste 500 de funcții. Acesta îndeplinește funcții vitale precum eliminarea substanțelor reziduale din organism, producția de bilă și proteine, metabolismul glucidelor, al proteinelor și al grăsimilor, coagularea sângelui și filtrarea toxinelor. Atunci când apar diverse probleme de sănătate la nivelul ficatului, această situație poate pune viața în pericol. Cancerul este o afecțiune care poate afecta ficatul și poate apărea în mai multe forme. Cancerul hepatic poate lua forma unor tipuri diferite, precum carcinomul hepatocelular, colangiocarcinomul intrahepatic și hepatoblastomul. Totodată, cancerul care se extinde din altă regiune a corpului prin metastazare poate afecta ficatul.
Tratamentul cancerului hepatic depinde de starea generală de sănătate și de stadiul cancerului. Radioembolizarea transarterială (TARE), un tip inovator de tratament, este o radioterapie țintită. Îndepărtarea tumorilor hepatice se realizează în mod obișnuit prin intervenție chirurgicală, dar aceasta nu este întotdeauna singura opțiune. În schimb, TARE, o opțiune terapeutică minim invazivă, presupune injectarea tratamentului radioactiv direct în vasele care duc către tumori. Injectarea în arterele hepatice permite ca tumora să fie vizată direct prin fluxul sanguin. Datorită modului în care ficatul este irigat de vase, probabilitatea de a afecta țesutul hepatic normal este foarte scăzută. Poate fi preferată în tratamentul tumorilor hepatice localizate sau diseminate.
Ce este TARE (radioembolizarea)?
Radioembolizarea transarterială (TARE) este o radioterapie administrată cu microsfere de ytriu-90. De aceea poate fi denumită și tratament cu Y-90. Se aplică în cancerele care au luat naștere primar în ficat și în cele care dau metastaze. Este o procedură recomandată atunci când tumorile hepatice nu pot fi îndepărtate chirurgical din cauza dimensiunii sau numărului lor și când nu pot fi aplicate alte tratamente locale (ablație prin radiofrecvență).
Tratamentul presupune utilizarea microsferelor din sticlă și rășină încărcate cu ytriu-90 într-o gamă foarte largă de cancere, precum carcinomul hepatocelular, colangiocarcinomul intrahepatic, cancerul mamar, melanomul malign, cancerele pulmonare, cancerul colorectal și tumorile neuroendocrine. De asemenea, poate fi preferat pentru reducerea stadiului cancerului și ca punte către transplantul hepatic. Deoarece tumorile hepatice se hrănesc din arterele hepatice în loc de vena portă, microsferele sunt eliberate aici. Sferele embolizate încep aici iradierea locală. În celulele tumorale iradiate cu ytriu-90 apar leziuni ale ADN-ului.
De ce se efectuează TARE (radioembolizarea)?
TARE se efectuează, în mod obișnuit, pentru distrugerea prin radiații a cancerelor primare hepatice și a cancerelor metastatice. Spre deosebire de alte tratamente oncologice, este o procedură localizată care utilizează radiații de mare intensitate. Ajută la controlul țesutului canceros care nu poate fi îndepărtat chirurgical. Tratamentul cu Y-90 asigură radioterapia prin microsfere radioactive eliberate în artere. Izotopul radioactiv ytriu-90, plasat la nivel microscopic în sfere sau rășini, este injectat în aportul sanguin al tumorii.
Tumorile se hrănesc din aceste vase de sânge, iar microsferele ajung astfel în zona tumorii. Sferele radioactive ajung la tumori și se acumulează acolo. Începând să emită radiații la un nivel care nu poate fi atins prin alte metode, celulele canceroase fie sunt ucise direct, fie suferă leziuni ale codului lor genetic. Tumora afectată își încetinește creșterea și, în timp, începe să moară. În acest timp, tratamentul poate fi realizat fără a afecta țesutul hepatic sănătos din jur, care este alimentat de vena portă.
În concluzie, sprijină reducerea și distrugerea tumorilor care nu pot fi îndepărtate. Poate fi aplicat în combinație cu alte metode de tratament oncologic. În plus, poate fi folosit la pacienții la care tumora trebuie redusă pentru ca transplantul hepatic să poată fi efectuat.
Cum se desfășoară procesul înainte de TARE?
Înainte de TARE se efectuează, în mod obișnuit, examinarea fizică și analize. Pacientul este supus unor analize de sânge pentru a evalua starea generală de sănătate, coagularea sângelui și funcția renală, precum și pentru evaluarea funcției hepatice. De asemenea, se verifică istoricul medical și medicamentele utilizate în prezent și în trecut. Trebuie întrerupută utilizarea suplimentelor pe bază de plante, a aspirinei și a medicamentelor anticoagulante.
Arterele din partea superioară a abdomenului sunt vizualizate printr-un test diagnostic numit angiografie. Prin angiografie se obține imaginea vaselor de sânge care hrănesc tumora. Identificarea vaselor care hrănesc tumora poate oferi informații despre locurile în care vor fi plasate microsferele radioactive. În procedura TARE, deoarece microsferele vor fi injectate în aceste vase de sânge, este necesară cartografierea zonei. În timpul acestei proceduri se poate asigura minimizarea leziunilor aduse țesuturilor sănătoase din ficat.
În timpul angiografiei, se administrează în circulația sanguină o substanță de contrast care face vasele să apară cu culoare albă. Înainte de procedură se administrează medicamente sedative și anestezie. Anestezia locală aplicată în timpul plasării cateterului poate provoca disconfort, dar se asigură reducerea durerii la minimum.
Cât durează TARE?
Scopul aplicării TARE și tehnicile suplimentare utilizate pot influența durata procedurii. Tratamentul, care durează în general între 1 și 3 ore, poate să se termine mai devreme sau mai târziu. Fiind o procedură de tratament ambulatorie, externarea poate avea loc în aceeași zi. Procedura începe cu angiografia, care include trasarea hărții căilor sanguine. Se urmărește accesul la arterele hepatice prin arterele de la încheietura mâinii sau de la nivelul inghinal.
Pentru a împiedica trecerea microsferelor radioactive în stomac și intestine, vasele de sânge din aceste zone pot fi închise temporar cu spirale metalice. Un cateter subțire este plasat în zona tumorii. Când cateterul ajunge la tumoră, microsferele sunt injectate în tumoră. Când injectarea substanței radioactive se încheie, cateterul este scos și se aplică presiune în zona respectivă timp de aproximativ o oră. Efectele secundare cauzate de operație sunt limitate, dar în unele cazuri pot provoca disconfort. În acest context, medicul dumneavoastră poate prescrie medicamente pentru ameliorarea simptomelor.
Cum se efectuează procedura TARE?
Substanța de contrast administrată în sânge înainte de procedură permite vizualizarea cu raze X. Vizualizarea vaselor de sânge ajută la plasarea corectă a microsferelor. Cateterul, un tub subțire și flexibil, este plasat în arterele brațului sau ale coapsei și este direcționat către arterele hepatice. Microsferele sunt eliberate în vasele care asigură fluxul sanguin către tumoră. Odată cu fluxul sanguin, microsferele ajung la tumoră și se acumulează acolo. Prin administrarea unei doze mari de radiații, creșterea celulelor canceroase este împiedicată.
Cui se aplică TARE?
Cazurile în care este necesară aplicarea TARE sunt, frecvent, carcinomul hepatocelular, colangiocarcinomul intrahepatic, tumorile neuroendocrine și diverse cancere care dau metastaze hepatice. Aceste tipuri de cancer sunt afecțiunile care pot necesita procedura TARE.
Ce se poate întâmpla după TARE?
Radioembolizarea transarterială este, în general, o procedură de tratament ambulatoriu. Fiind o intervenție de o zi, pacientul poate merge acasă în aceeași zi. Totuși, trebuie avut în vedere faptul că alte persoane nu trebuie să fie expuse radiațiilor. După tratament, timp de câteva zile, nu se recomandă contactul sau interacțiunea, în special cu femeile gravide și cu copiii. De asemenea, trebuie evitat să dormiți singur timp de cel puțin trei zile și să stați lângă alte persoane mai mult de două ore. Se evaluează efectele secundare care pot apărea după TARE, precum greața, vărsăturile, durerile abdominale și oboseala.
Răspunsul tumorii la tratamentul TARE se monitorizează prin tomografie computerizată (CT), RMN și tehnicile PET/CT. În etapa de evaluare sunt verificate semnele și simptomele posibilelor complicații. Sunt evaluate complicații foarte rare precum abcesul hepatic (abces la nivelul ficatului), ascita perihepatică (lichid acumulat în jurul ficatului), colecistita de iradiere (inflamația vezicii biliare) și pneumonia, revărsatul pleural (acumularea de lichid între foițele pleurale). În prezența simptomelor anormale, este absolut necesar să se ia legătura cu o unitate medicală competentă.
Există vreun risc în aplicarea TARE?
Radioembolizarea se realizează minim invaziv și cu durere minimă. Este o procedură concepută pentru protejarea ficatului sănătos și a țesutului arterial. Totuși, deoarece tehnica de embolizare împiedică oarecum fluxul sanguin către țesut, poate fi luat în considerare riscul apariției leziunilor. Totodată, având în vedere dimensiunea mică a particulelor și efectul microembolic, provoacă mai puține efecte secundare comparativ cu radioterapia standard.
După radioembolizare, în cazul afecțiunii numite sindrom post-radioembolizare, pot apărea efecte secundare rare precum oboseală, greață, vărsături, febră, cașexie, anorexie și disconfort abdominal. Orice intervenție chirurgicală comportă anumite riscuri. Totuși, aceste complicații grave sunt mai rar întâlnite. Riscurile pe care le poate provoca aplicarea TARE pot include, în principal, următoarele:
Tulburare a funcției hepatobiliare (ficat-pancreas),
Pancreatită inflamatorie sau abces hepatic,
Pneumonie prin radiații,
Acumulare de lichid sau ascită în abdomen,
Ulcerații ale tractului gastro-intestinal,
Leziuni ale vaselor de sânge,
Suplimentar, în cazuri rare, pot apărea reacții alergice legate de procedura angiografică și risc de insuficiență renală.
Care este diferența dintre TARE și radioterapia normală?
TARE este o aplicare de radiații interne. Radioterapia normală sau convențională este, în schimb, o aplicare de radiații externe, cunoscută și ca radiație externă. Aparatul care furnizează raze de înaltă energie trimite radiații prin piele către tumoră și o parte din țesuturile din jur. Dimpotrivă, în TARE, razele de energie foarte mare emise de microsfere tind să ajungă doar la câțiva milimetri distanță. Datorită acestei caracteristici, celulele canceroase primesc o doză mare de radiații în interiorul tumorii, în timp ce țesutul hepatic sănătos este protejat de efectele radioactive. TARE poate fi preferat pentru pacienții la care controlul local poate fi realizat și care nu se află în pericol vital. Radioterapia externă poate fi preferată, în general, pentru ameliorarea simptomelor la pacienții cu starea generală gravă și speranță de viață limitată. Pentru stabilirea tratamentului cel mai potrivit pentru dumneavoastră, dintre radioterapie și TARE, vă rugăm să luați legătura cu o unitate medicală competentă.
Care sunt diferențele dintre chimioembolizare și radioembolizare?
Între radioembolizarea transarterială (TARE) și chimioembolizarea transarterială (TACE) există câteva diferențe. Acestea pot fi enumerate, în principal, astfel:
În procedura TACE, particule încărcate cu agent chimioterapic sunt injectate în ficat. În procedura TARE, particule radioactive sunt injectate în vasele care asigură fluxul sanguin către ficat.
TARE poate fi utilizat în prezența mai multor tumori sau a unor tumori de dimensiuni mari în ficat. TACE este, în general, eficient în cazul tumorilor hepatice mici.
Procedura TACE este mai ieftină comparativ cu TARE, dar efectele secundare după procedură pot fi mai severe. Efectele secundare ale radioembolizării sunt mai rare și, în general, sunt mai bine tolerate.
Complicațiile apărute din cauza TARE sunt rare, iar riscul de complicații grave este sub 1%.
TARE poate fi utilizat ca procedură de tranziție înainte de transplantul hepatic.
Deoarece microsferele radioactive ale TARE sunt mai mici decât cele din TACE, pot fi utilizate în siguranță la pacienții cu probleme de sănătate precum obstrucția venei porte etc.
Nu există informații precise despre ratele de supraviețuire. TACE poate fi limitat din cauza volumului tumoral, în timp ce TARE poate ajunge la celulele tumorale în măsura în care acest lucru este confirmat.
