Scintigrafia osoasă este o metodă de medicină nucleară utilizată în diagnosticul, tratamentul și monitorizarea bolilor osoase. În timpul scintigrafiei osoase, prin injectarea substanțelor trasoare radioactive în organism, pot fi vizualizate activități celulare anormale. În special în cazul durerilor osoase de cauză neexplicată, scintigrafia osoasă este una dintre metodele la care specialiștii recurg frecvent pentru a identifica factorul care cauzează durerea. De asemenea, specialiștii pot recurge la scanarea osoasă pentru a verifica dacă anumite cancere, precum cancerul de sân sau de prostată, s-au extins la nivelul oaselor.
Ce este scintigrafia osoasă?
Denumită și scanare osoasă, scintigrafia osoasă este o metodă de medicină nucleară utilizată pentru identificarea anomaliilor din țesutul osos, pentru evaluarea eficienței tratamentului aplicat etc. În timpul scanării osoase, pacientului i se injectează o substanță radioactivă. Substanța injectată se acumulează în zonele în care au loc intense modificări celulare din os, numite „puncte fierbinți”, și face ca aceste zone să devină vizibile pe aparatul de imagistică. Aceste puncte fierbinți pot fi semnul unor boli diverse, de la infecții și traumatisme până la cancere metastatice și artrită. Astfel, prin scintigrafie pot fi observate fracturi, infecții sau tumori care nu pot fi detectate prin metode clasice de imagistică, precum radiografia (1, 2).
Scintigrafia osoasă joacă, de asemenea, un rol important în monitorizarea pacienților cu cancer. Pentru a determina dacă cancerul a dat metastaze osoase, adică dacă s-a extins la nivelul oaselor, și pentru a evalua stadiul în care se află boala, poate fi utilizată scintigrafia osoasă a întregului corp. În special, deoarece tipuri de cancer precum cancerul de sân și de prostată prezintă un risc ridicat de extindere la oase, specialiștii includ scanarea osoasă în stabilirea procesului de tratament (1, 2).
În ce situații se utilizează scintigrafia osoasă?
Scintigrafia osoasă este o metodă de imagistică utilizată în diagnosticul, tratamentul și monitorizarea mai multor probleme de sănătate, în special a durerilor osoase de cauză neexplicată. În special, specialiștii pot recurge la scintigrafia osoasă pentru a detecta dacă celulele canceroase s-au extins la nivelul oaselor, pentru a determina stadiul cancerului înainte și după tratament și pentru a evalua eficiența tratamentului. Pe lângă acestea, alte domenii de utilizare ale scintigrafiei osoase sunt următoarele (1):
Detectarea traumatismelor osoase care nu pot fi vizualizate prin radiografie,
Găsirea fracturilor a căror localizare este dificil de determinat,
Determinarea momentului în care a survenit fractura,
Diagnosticarea infecțiilor osoase precum osteomielita,
Diagnosticarea infecțiilor articulare sau ale protezelor,
Identificarea sursei durerilor osoase care nu pot fi determinate prin radiografie sau alte metode
Diagnosticul, tratamentul și monitorizarea bolilor reumatismale precum artrita și osteoartrita,
Boala Paget, caracterizată prin îngroșarea și înmuierea oaselor,
Necroza avasculară, adică o problemă de sănătate caracterizată prin moartea țesutului osos ca urmare a scăderii fluxului sanguin,
Tumori osoase benigne,
Cancere care încep în os,
Cancere extinse la os din diferite țesuturi și organe, precum sânul și prostata,
Displazie fibroasă (dezvoltare anormală a țesutului osos).
Scintigrafia osoasă a întregului corp poate ajuta la vizualizarea leziunilor sau a modificărilor structurale din întregul schelet. Astfel, după scintigrafia osoasă, specialiștii pot planifica procesul de tratament personalizat pentru pacient.
Cum se efectuează scintigrafia osoasă?
Pentru scintigrafia osoasă, de cele mai multe ori pacienții nu trebuie să facă o pregătire specială înainte de procedură, însă este important ca aceștia să îi informeze pe medici cu privire la medicamentele pe care le iau în mod regulat. Pe lângă aceasta, în timpul procedurii trebuie scoase bijuteriile care conțin metal, precum coliere, cercei sau brățări, precum și accesoriile precum centura. În plus, dacă pacientul are dispozitive medicale precum implant articular, implant dentar sau stimulator cardiac, este important să informeze medicii despre aceasta înainte de scintigrafia osoasă.
Scintigrafia osoasă începe prin injectarea substanței radioactive de către tehnicienii de medicină nucleară. Deși scanarea osoasă în sine durează, de regulă, între 30 și 60 de minute, pacientul poate fi nevoit să aștepte între una și patru ore în unitatea medicală, pentru ca medicamentul din circulația sanguină să ajungă la oase (3). După expirarea timpului de așteptare necesar pentru ca medicamentul să ajungă la oase, pacienții sunt conduși în camera de examinare și li se cere să se așeze întinși pe spate pe masa de examinare. În această etapă, o cameră mare care se mișcă deasupra corpului începe să realizeze imagini. Camera detectează punctele fierbinți în care s-a acumulat substanța radioactivă. În timpul scanării, pentru a obține imagini mai clare, specialiștii pot cere pacienților să își țină respirația câteva secunde. În unele cazuri, specialiștii pot utiliza o metodă de imagistică numită tomografie computerizată cu emisie de foton unic (SPECT) pentru a vizualiza mai profund oasele (4).
În ce boli se aplică scintigrafia osoasă?
Scintigrafia osoasă joacă un rol important în diagnosticul și monitorizarea multor probleme de sănătate, inclusiv a cancerului. Unele probleme de sănătate la care se aplică scanarea osoasă sunt următoarele (5, 6):
Cancerele primare ale osului și metastazele osoase: Celulele canceroase pot da metastaze osoase pe măsură ce se răspândesc în organism, indiferent de țesutul și organul de origine. Metastazele osoase pot apărea mai ales în stadiile avansate ale unor tipuri de cancer precum cancerul de sân, de prostată, pulmonar și renal. Scintigrafia osoasă poate fi utilizată pentru diagnosticul, tratamentul și monitorizarea atât a cancerelor care au origine osoasă, cât și a cancerelor care s-au extins la os din alte organe.
Osteoporoză: Osteoporoza, cunoscută și sub denumirea de subțiere a oaselor, este o problemă de sănătate care afectează în special femeile aflate la menopauză și este caracterizată prin scăderea densității osoase și creșterea riscului de fractură. La pacienții cu osteoporoză, fracturile osoase apar de obicei la nivelul vertebrelor, adică al vertebrelor coloanei. Alte metode de imagistică pot să nu arate clar fracturile vertebrelor. Scintigrafia osoasă ajută la stabilirea localizării fracturilor și la evaluarea dacă motivul durerilor osoase este o fractură.
Boala Paget: Boala Paget este o problemă de sănătate care se manifestă prin distrugere osoasă și structură osoasă anormală, a cărei cauză exactă nu este cunoscută; poate afecta un singur os sau întregul sistem scheletic (7).
Infecții osoase (osteomielită): Scintigrafia osoasă permite detectarea în stadiu precoce a osteomielitei, caracterizată prin umflătură și inflamație a oaselor, precum și evaluarea stadiului bolii.
Artrită și alte boli articulare: Scintigrafia osoasă este utilizată frecvent și în diagnosticul, tratamentul și monitorizarea bolilor articulare inflamatorii, precum artrita reumatoidă.
Scintigrafia osoasă este o metodă de imagistică utilizată în special la pacienții cu fracturi ascunse sau mici.
Când sunt disponibile rezultatele scintigrafiei osoase?
Raportul scintigrafiei osoase nu poate, de regulă, să fie obținut imediat. Imaginile obținute după procedura de scanare sunt examinate de un radiolog specializat în domeniu, iar anomaliile metabolismului sunt analizate detaliat. Interpretarea rezultatelor scanării și transmiterea lor pacientului durează, de obicei, între 1 și 2 săptămâni. Specialiștii informează pacienții după scintigrafie cu privire la momentul în care pot fi obținute rezultatele. Dacă specialiștii identifică zone suspecte în urma scanării, pot solicita investigații suplimentare pentru a putea planifica procesul de tratament (3).
Întrebări frecvente
Scintigrafia osoasă este solicitată, de obicei, pentru a detecta dacă cancerul s-a extins la oase. În plus, pe lângă identificarea metastazelor, scanarea osoasă poate fi utilizată și pentru stadializarea cancerului înainte și după tratament, precum și pentru evaluarea răspunsului la tratament. De asemenea, în cazul fracturilor osoase nedetectabile prin radiografie, al fracturilor greu de observat, al infecțiilor osoase (osteomielită), al durerilor osoase neexplicate și al unor probleme de sănătate precum boala Paget, se poate recurge la scintigrafia osoasă. Scintigrafia osoasă este un instrument medical important utilizat pentru detectarea bolilor și anomaliilor din oase. Scanarea osoasă oferă informații importante specialiștilor în diagnosticul, tratamentul și monitorizarea cancerelor care au origine osoasă și a cancerelor care s-au extins la os din alte țesuturi și organe. Pe lângă aceasta, scanarea osoasă poate fi utilizată și pentru evaluarea bolilor metabolice ale oaselor, precum fracturile greu de detectat prin alte metode de imagistică, infecțiile osoase, artrita reumatoidă și boala Paget. De asemenea, specialiștii pot utiliza scintigrafia osoasă pentru a înțelege cauza durerilor osoase de origine neidentificată. Scintigrafia osoasă este, de regulă, o metodă de imagistică considerată sigură. Deși în timpul procedurii se folosește o substanță radioactivă pentru examinarea anomaliilor din oase, doza utilizată este foarte scăzută. Din acest motiv, după procedură pacienții pot reveni la viața de zi cu zi într-un timp scurt. Totodată, pentru a accelera eliminarea substanței radioactive din organism, specialiștii pot recomanda pacienților să bea multă apă timp de 48 de ore după procedură. Pentru majoritatea persoanelor, scintigrafia osoasă nu prezintă un risc grav. De asemenea, riscul de a emite radiații în mediul din jurul pacientului este foarte scăzut. Totuși, scintigrafia osoasă nu este recomandată femeilor însărcinate sau care alăptează, deoarece poate produce efecte nedorite din cauza radiațiilor (3). În timpul scintigrafiei osoase, în timp ce substanța radioactivă circulă în organismul pacientului, pacienții de obicei nu simt nimic. Singurul disconfort care poate fi resimțit în timpul scanării este cel provocat de injecția pe care tehnicianul de radiologie o face pentru a administra substanța radioactivă pe cale venoasă. Scintigrafia osoasă este una dintre procedurile medicale cu efecte secundare aproape inexistente. Totuși, ca în orice procedură medicală, după procedură pot apărea la pacienți unele efecte ușoare. În timpul procedurii, în zona în care s-a făcut injecția pot apărea vânătăi sau umflătură ușoară. Acestea dispar, de regulă, de la sine în câteva zile. În cazuri rare, la unii pacienți, substanța radioactivă poate ieși din vas, ceea ce poate provoca umflătură și durere la braț. În cazul sarcinii, scintigrafia osoasă nu este recomandată gravidelor, deoarece substanța radioactivă utilizată în timpul scanării osoase poate afecta fătul în dezvoltare. Frecvența efectuării scintigrafiei osoase poate varia în funcție de scopul scanării și de starea generală de sănătate a pacientului. De exemplu, unii specialiști sugerează că femeile la care prima scanare a arătat o densitate osoasă sănătoasă pot aștepta 15 ani pentru o nouă scanare, în timp ce femeile cu pierdere severă a densității osoase în debutul osteopeniei, stadiu care precede osteoporoza, ar trebui să efectueze o scanare osoasă o dată pe an. Scintigrafia osoasă joacă un rol important în diagnosticul și tratamentul multor probleme de sănătate, în special al cancerului. În caz de simptome precum durerea osoasă de cauză neexplicată, este util să se consulte un medic specialist pentru a obține informații despre scintigrafia osoasă.
