Ce este toracenteza (drenajul lichidului)? În ce situații și cum se aplică?

Când se acumulează lichid în jurul plămânilor, respirația poate deveni dificilă. Toracenteza este o procedură cu risc scăzut care permite evacuarea acestui lichid cu ajutorul unui ac. De fapt, datorită acestei mici intervenții, dificultățile de respirație pot fi ameliorate, iar anumite boli pot fi diagnosticate.

În acest articol, vă prezentăm într-un limbaj clar tot ce trebuie să știți despre ce este toracenteza, în ce situații este necesară, cum se efectuează și care este procesul post-procedural. Astfel, veți găsi răspunsurile la întrebările pe care le aveți despre această procedură.

Ce este toracenteza?

În interiorul cutiei toracice, există două straturi subțiri de membrană care învelesc plămânii. Aceste membrane sunt numite pleură, iar spațiul dintre ele se numește spațiu pleural. În condiții normale, în acest spațiu există o cantitate foarte mică de lichid. De fapt, doar aproximativ 20 ml. Acest lichid permite plămânilor să se extindă și să se contracte confortabil în timpul respirației.

Totuși, în anumite situații, cantitatea de lichid dintre aceste membrane crește. Secreția lichidului poate deveni excesivă sau reabsorbția acestuia poate scădea. Această stare se numește efuziune pleurală. Lichidul acumulat pune presiune pe plămân și îi limitează elasticitatea. Ca rezultat, respirația devine dificilă, apare tusea și durerea toracică.

Spațiul pleural și acumularea de lichid

Pleura este formată din două foițe. Prima este pleura viscerală, care acoperă suprafața exterioară a plămânului, iar cealaltă este pleura parietală, care căptușește suprafața interioară a cutiei toracice. Aceste două foițe se unesc la nivelul rădăcinii plămânului și formează un sac închis.

Starea cunoscută sub numele de acumulare de lichid la plămâni are loc, în realitate, între foițele pleurale. Plămânul în sine are o structură spongioasă și nu există un spațiu distinct în interiorul său unde să se acumuleze lichidul. În special, efuziunea pleurală nu trebuie confundată cu edemul pulmonar. În timp ce edemul pulmonar reprezintă acumularea de lichid în sacii de aer din interiorul plămânului, efuziunea pleurală este un tablou clinic complet diferit.

15% din efuziunile pleurale nu prezintă niciun simptom. La alți pacienți, se observă dureri toracice, tuse seacă și dificultăți respiratorii. Lichidul acumulat împiedică plămânul să funcționeze la capacitate maximă și duce la afecțiuni grave.

Scopul procedurii de toracenteză

Toracenteza este procedura de evacuare a lichidului acumulat în spațiul pleural cu ajutorul unui ac special sau al unui cateter. Această intervenție se realizează printre coaste. Procedura este aplicată atât în scop diagnostic, cât și terapeutic.

În toracenteza efectuată în scop diagnostic, se prelevează o probă din lichidul acumulat. Proba prelevată este examinată în laborator. Analizele biochimice dezvăluie caracterul lichidului, nivelurile de proteine, nivelurile de LDH și conținutul celular. Datorită acestor date, se determină dacă lichidul provine din insuficiență cardiacă, infecție pulmonară sau cancer.

În toracenteza efectuată în scop terapeutic, se urmărește evacuarea lichidului. Datorită lichidului evacuat într-un mod controlat, plămânul se extinde din nou la capacitate maximă. Dispneea pacientului este ameliorată rapid, iar calitatea vieții crește. În special atunci când este necesară prelevarea de probe din volume mici de lichid, se utilizează ultrasonografia. Această metodă detectează instantaneu locația lichidului și asigură orientarea procedurii către țintă.

Toracenteza nu este doar o procedură de evacuare a lichidului. În realitate, este un instrument de diagnostic vital. Efuziunea pleurală nu este o boală în sine, ci un indicator al unui alt proces care nu funcționează corect în organism.

În ce situații se efectuează toracenteza?

Orice pacient cu efuziune pleurală de cauză necunoscută trebuie să fie supus unei toracenteze diagnostice. Înțelegerea motivului pentru care s-a acumulat lichidul este necesară pentru a iniția tratamentul corect. Pe de altă parte, atunci când acumularea de lichid duce la dificultăți de respirație, se aplică toracenteza terapeutică. În ambele cazuri, procedura are o importanță vitală.

Boli infecțioase

Infecțiile bacteriene pot cauza acumularea de lichid în spațiul pleural. În acest caz, medicul dumneavoastră va testa lichidul prelevat din spațiul pleural și va identifica sursa infecției. Pneumonia este frecventă în special la copii și duce la acumularea de lichid care perturbă funcționarea plămânilor.

Infecțiile virale și fungice cauzează, de asemenea, acumularea de lichid într-un mod similar. Infecțiile cronice, cum ar fi tuberculoza, pot cauza efuziune pleurală pe termen lung. Empiemul, adică formarea unei zone pline cu puroi în spațiul pleural, este un tablou clinic grav care necesită intervenție de urgență.

Diagnosticarea cancerului

Ca simptom al cancerului, se poate observa acumularea de lichid în spațiul pleural. Medicul dumneavoastră va solicita testarea lichidului pleural pentru celule canceroase. Cancerul pulmonar, cancerul mamar, metastazele provenite de la ganglionii limfatici sau de la alte organe duc la efuziune.

Efuziunea pleurală malignă a fost detectată în 19% din cazurile pacienților în cadrul studiilor. Vârsta medie la acești pacienți este de aproximativ 70 de ani. Prin urmare, toracenteza trebuie efectuată în orice acumulare de lichid unde există suspiciune de cancer.

Insuficiența cardiacă și hepatică

Insuficiența cardiacă congestivă este cea mai frecventă cauză a efuziunii transudative. În insuficiența cardiacă, lichidul se acumulează în plămâni din cauza creșterii presiunii capilare pulmonare. În special în prezența efuziunii pleurale bilaterale, toracenteza diagnostică poate să nu fie necesară. Totuși, dacă există simptome atipice, cum ar fi dureri toracice sau febră, procedura trebuie efectuată.

La pacienții cu ciroză hepatică și hipertensiune portală se poate dezvolta hidrotorax hepatic. Această afecțiune apare la 4-6% din pacienții cu ciroză. Lichidul se acumulează pe partea dreaptă la aproape 80% dintre pacienți. La pacienții cu ciroză, toracenteza diagnostică se efectuează obligatoriu din cauza riscului de pleurezie bacteriană.

Embolia pulmonară

La 30-50% dintre pacienții cu embolie pulmonară apare efuziunea pleurală. La pacienții sub patruzeci de ani, cea mai frecventă cauză a durerii toracice pleuritice și a efuziunii pleurale este embolia pulmonară. De asemenea, aproximativ 75% dintre pacienții care dezvoltă efuziune pleurală secundară emboliei pulmonare au dureri toracice pleuritice constante pe partea efuziunii.

Diagnosticul de embolie pulmonară trebuie luat în considerare la orice pacient cu efuziune pleurală de cauză necunoscută. Procedura trebuie efectuată în special dacă există dispnee severă sau dureri toracice pleuritice.

Alte afecțiuni medicale

Efuziunea pleurală care se dezvoltă în pancreatită este de obicei în cantitate mică. În pancreatitele cronice, deschiderea ductului pancreatic în spațiul pleural poate cauza efuziune pleurală masivă. La pacienții cu artrită reumatoidă, efuziunea pleurală simptomatică apare la aproximativ 3-5% din cazuri.

La 30-50% dintre pacienții cu lupus eritematos sistemic, se constată manifestări pleurale în timpul evoluției bolii. Utilizarea anumitor medicamente cauzează, de asemenea, acumularea de lichid. Bolile autoimune, insuficiența renală și alte afecțiuni sistemice pot duce la efuziune pleurală.

Cum se efectuează toracenteza?

Procedura de toracenteză nu este atât de complexă pe cât credeți. Medicul dumneavoastră va împărtăși întregul proces cu dumneavoastră și va răspunde la întrebările pe care le aveți. Procedura se realizează de obicei sub anestezie locală și nu necesită anestezie generală.

Pregătirea pre-procedurală

Trebuie să transmiteți medicului dumneavoastră câteva informații importante. Dacă sunteți însărcinată, aveți alergii la medicamente, la latex sau la bandaje, menționați acest lucru neapărat. Dacă utilizați medicamente anticoagulante, aspirină sau medicamente care afectează coagularea sângelui, raportați acest lucru. De asemenea, informați medicul dacă ați avut probleme de sângerare în trecut.

Împărtășiți cu medicul dumneavoastră toate medicamentele eliberate pe bază de rețetă sau fără rețetă, suplimentele vitaminice și produsele pe bază de plante pe care le utilizați. Vi se va cere să semnați un formular de consimțământ pentru procedură. Citiți formularul cu atenție și puneți întrebări despre punctele pe care nu le înțelegeți.

Înainte de procedură, se efectuează o radiografie toracică sau o ecografie. Aceste metode imagistice determină locația și cantitatea lichidului. Tensiunea arterială, pulsul și nivelul de oxigen sunt măsurate. În timpul procedurii, aceste valori vor fi monitorizate constant.

Trebuie să vă scoateți bijuteriile și accesoriile. Vi se va oferi un halat de spital. Sunați o rudă care să vă ducă acasă după procedură.

Etapele procedurii

Când sunteți condus în sala de procedură, vi se va administra oxigen printr-o mască facială sau o canulă nazală. Veți fi în poziție șezândă pe patul de spital. Vă veți plasa brațele pe zonele de sprijin laterale. Această poziție lărgește spațiile dintre coaste și facilitează inserarea acului.

Cu ajutorul aparatului cu ultrasunete, zona sigură unde lichidul este cel mai dens este determinată cu precizie milimetrică. Riscul ca acul să atingă țesutul pulmonar, diafragma sau organele adiacente scade sub 1%. Ghidajul imagistic elimină aproape complet complicațiile din timpul procedurii.

Zona procedurii este sterilizată cu o soluție antiseptică. Apoi, se aplică un anestezic local în zonă. Se injectează mai întâi în piele, apoi în periostul coastei și, în final, în vecinătatea pleurei parietale. Datorită acestui fapt, procedura este nedureroasă.

După ce zona este amorțită, medicul dumneavoastră introduce acul între coaste. Acul avansează de-a lungul marginii superioare a coastei. Astfel, pachetul vascular și nervos de sub coastă nu este deteriorat. Este posibil să simțiți o ușoară presiune pe măsură ce acul avansează.

Lichidul este extras ușor în ac. În timpul procedurii, vi se poate cere să rămâneți nemișcat sau să respirați adânc. Dacă există o cantitate mare de lichid, se atașează un tub la ac. Se activează sisteme de vid sau mecanisme cu robinet cu trei căi. Lichidul este colectat într-o pungă închisă într-un mod controlat. În loc de evacuare rapidă, se permite deschiderea graduală a plămânului.

Când s-a extras suficient lichid, acul este scos. Se aplică un bandaj și un pansament pe zonă. Probele de lichid prelevate sunt trimise la laborator. După procedură, medicul dumneavoastră poate solicita o radiografie toracică pentru a verifica starea plămânilor.

Durata procedurii

Toracenteza durează de obicei între 15 și 30 de minute. Totuși, dacă se efectuează în scop terapeutic și se evacuează o cantitate mare de lichid, procedura poate dura mai mult. Împreună cu etapa de pregătire, durata totală variază între treizeci de minute și o oră, în funcție de cantitatea de lichid.

Toracenteza este, în majoritatea cazurilor, o procedură ambulatorie. Pacienții la care nu se observă probleme pe radiografia toracică după procedură sunt externați după 1-2 ore de observație. În unele cazuri, poate fi necesară inserarea unui cateter și vi se poate cere să rămâneți în spital una sau două zile.

Procesul post-toracenteză

Când procedura este finalizată, începe un scurt proces de observație. Medicul dumneavoastră poate solicita efectuarea unei radiografii toracice pentru a se asigura că plămânii sunt în stare bună. Valorile tensiunii arteriale, pulsului și respirației sunt verificate la intervale regulate. Se verifică dacă există scurgeri de sânge sau lichid în zona pansamentului. Acest proces de monitorizare poate dura câteva ore.

Procesul de recuperare

Recuperarea după toracenteză are loc într-un timp scurt. În cazurile care nu necesită spitalizare, puteți pleca acasă imediat ce medicul dumneavoastră își dă acordul. Majoritatea pacienților sunt externați în aceeași zi. Totuși, vârsta pacientului și starea generală de sănătate sunt factori care influențează procesul de recuperare.

Acasă, puteți reveni la alimentația și activitățile normale. Pe de altă parte, nu trebuie să efectuați activități fizice intense în primele două zile după procedură. Evitați mișcările obositoare, cum ar fi ridicarea greutăților. Procesul de recuperare al pacientului este cunoscut ca fiind, în medie, de 1 până la 2 săptămâni. Este esențial să nu vă forțați, în special în primele două zile.

Pentru deschiderea plămânului care a fost sub presiunea lichidului, se recomandă efectuarea exercițiilor respiratorii după evacuarea lichidului pleural. Exercițiile de respirație relaxează plămânul. Aceste exerciții trebuie aplicate regulat. Este normal să existe o ușoară sensibilitate în zona procedurii. Când efectul anesteziei trece, se poate simți o ușoară durere în zona intervenției. În acest caz, analgezicele simple sunt suficiente.

Aspecte de luat în considerare

Păstrați bandajul din zona de inserție uscat și curat timp de cel puțin 24 de ore. După primele 24 de ore, puteți face duș fără a irita zona. Trebuie verificată prezența sângelui și a altor lichide pe pansament. Dacă există suturi în zona procedurii, este important să luați măsuri de protecție locală.

Sunați la spitalul dumneavoastră dacă observați oricare dintre următoarele situații:

• Febră de 38°C sau mai mare
• Roșeață sau umflătură în zona unde a fost introdus acul
• Scurgeri de sânge sau alte lichide din zona acului
• Dispnee sau probleme de respirație
• Durere toracică
• Tuse cu sânge

Aceste simptome pot fi semne ale unor complicații precum infecția, sângerarea sau pneumotoraxul. Prin urmare, adresați-vă unei unități medicale fără întârziere.

Efecte secundare și riscuri posibile

Toate intervențiile medicale au riscuri. Cele mai frecvente situații în procedura de toracenteză includ dureri ușoare în zona procedurii, mici vânătăi sub piele sau accese temporare de tuse în timpul procedurii. Durerea toracică ușoară sau tusea, care pot apărea rar, sunt monitorizate îndeaproape.

Pneumotoraxul este cea mai frecventă complicație a procedurii și apare în 12-30% din cazuri. Totuși, în toracentezele efectuate sub ghidaj ecografic, această rată scade la 3%. Datorită tehnologiilor imagistice, acest risc a scăzut la niveluri neglijabile, de aproximativ 1%. Pneumotoraxul este situația în care aerul pătrunde între membranele pulmonare ca urmare a contactului acului cu țesutul pulmonar. Micile scurgeri de aer se vindecă de obicei de la sine.

Alte riscuri includ sângerarea, infecția, leziuni ale splinei sau ficatului. Empiemul și alte infecții pot apărea în cazul în care acul trece prin țesut infectat. Dacă lichidul este extras rapid sau în cantitate prea mare, riscul de edem pulmonar crește. Pot apărea puncții ale splinei sau ficatului, dar dacă s-a utilizat un ac de calibru mic, sângerarea se limitează de obicei de la sine.

Riscurile posibile ale procedurii pot varia în funcție de starea generală de sănătate și de alți factori. În procedurile efectuate de medici specialiști sub ghidaj ecografic, aceste riscuri sunt reduse la minimum. Întrebați medicul dumneavoastră ce riscuri se aplică în cazul dumneavoastră.

Întrebări frecvente despre toracenteză

Mulți pacienți au preocupări similare înainte de procedură. Întrebări precum: va fi dureros, de câte ori poate fi repetată, exact de unde se face, sunt puse frecvent. Oferirea unor răspunsuri clare la aceste întrebări vă ajută să vă reduceți anxietatea înainte de procedură.

Înainte de procedură, se aplică anestezie locală pe zona pielii și a membranei pulmonare unde se va efectua intervenția. Prin urmare, nu veți simți o durere severă în timpul procedurii. Deoarece se aplică medicamente anestezice, nu se așteaptă ca persoana să simtă durere în timpul procedurii.

Doar în timpul inserției acului se poate simți o ușoară presiune sau o senzație temporară de tuse pe măsură ce plămânul se extinde. Totuși, aceasta este o parte naturală a procedurii. Extragerea lichidului face ca persoana să se simtă confortabil și nu provoacă durere.

După terminarea procedurii, când efectul anesteziei trece, se poate simți o ușoară durere în zona intervenției. În acest caz, puteți utiliza analgezice simple. De fapt, o ușoară durere sau sensibilitate este normală și trece în câteva zile.

Procedura de toracenteză poate fi efectuată la intervale de câteva zile atunci când lichidul pleural recidivează. Poate fi repetată ori de câte ori este necesar pentru a ameliora simptomele și a susține procesul de tratament. Deoarece se efectuează pentru a asigura reducerea simptomelor persoanei și pentru controlul stării de sănătate, poate fi aplicată la fiecare câteva zile.

Totuși, trebuie avut în vedere faptul că fiecare intervenție creează traume la nivelul membranei pleurale. Nu trebuie uitat că există riscul de a dezvolta aderențe la nivelul membranelor pleurale. Din acest motiv, medicul dumneavoastră decide cu atenție dacă procedura trebuie repetată.

La pacienții la care lichidul se acumulează constant, pot fi evaluate metode alternative de tratament. De exemplu, pot fi luate în considerare opțiuni precum inserarea unui cateter permanent sau pleurodeza chimică.

Toracenteza se efectuează prin spațiile intercostale. În cazul lichidelor localizate, locul de inserție a acului poate fi efectuat printr-un anumit spațiu intercostal. Pentru drenajul lichidului liber, locul de inserție ales trebuie să fie cu 1-2 spații intercostale sub nivelul superior al lichidului.

Se acordă atenție ca orificiul de inserție a acului să nu fie prea aproape de diafragmă. Sub ghidaj ecografic, se determină zona sigură unde lichidul este cel mai dens. Acul avansează de la marginea superioară a coastei și pachetul vascular și nervos de sub coastă nu este deteriorat.

De obicei, procedura se efectuează din partea laterală a spatelui, la nivelul omoplatului. Poziția șezândă a pacientului lărgește spațiile dintre coaste și facilitează inserarea acului.

Pacienții pot reveni de obicei la activitățile zilnice ușoare în 24 de ore după procedură. Totuși, se recomandă evitarea efortului fizic intens în prima zi. Protejarea bandajelor din zona procedurii timp de 24-48 de ore este critică pentru a minimiza riscul de infecție.

Este important să nu efectuați mișcări obositoare timp de aproximativ 2 zile după efectuarea procedurii. Trebuie să evitați activitățile solicitante, cum ar fi ridicarea greutăților. Recuperarea care are loc într-un timp scurt poate varia în funcție de starea de sănătate și vârsta persoanei.

Majoritatea pacienților nu pot reveni la locul de muncă sau la rutina normală în aceeași zi. Veți avea nevoie de odihnă. Procesul complet de recuperare durează în medie 1 până la 2 săptămâni, iar în acest proces, efectuarea regulată a exercițiilor respiratorii vă ajută plămânul să se refacă rapid.

Pe scurt despre toracenteză

Deși toracenteza pare complexă la început, este de fapt o procedură sigură și eficientă. Fără îndoială, datorită acestei proceduri, dificultățile de respirație sunt ameliorate și bolile subiacente pot fi diagnosticate. Prin urmare, este important să efectuați această procedură în situațiile recomandate de medicul dumneavoastră.

În toracentezele efectuate sub ghidaj ecografic, riscul de complicații este destul de scăzut. Este suficient să vă odihniți câteva zile după procedură și să urmăriți simptomele la care trebuie să fiți atent.

În concluzie, toracenteza vă poate îmbunătăți rapid calitatea vieții. Dacă aveți nelămuriri, discutați deschis cu medicul dumneavoastră și luați decizia corectă împreună.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!