Cauze
Cifoza posturală: Este o deformare care poate fi depistată de obicei în cadrul screening-urilor școlare la copii. Apare de regulă în perioada adolescenței și este mai frecventă la fete. Curbura este sub 60º, coloana vertebrală este flexibilă. Radiografiile nu evidențiază o anomalie structurală a coloanei vertebrale.
Cifoza Scheuermann: Este o curbură structurală a coloanei vertebrale toracale (spate) și toracolombare (spate + zona lombară), întâlnită în populație într-o proporție de %0,4-8,3. Este mai frecventă la bărbați (B/F: 7,3/1). Deși există interpretări foarte diverse privind etiologia, cea mai frecvent acceptată este necroza avasculară de la nivelul apofizelor inelare ale vertebrelor (omurilor). Apare de regulă în timpul vârfului de creștere din adolescență. Motivele prezentării sunt fie durerea de spate sau de zona lombară, fie tulburarea posturii. Criteriile diagnostice sunt: tasarea (cuneiformizarea) cu peste 5º a cel puțin 3 vertebre vecine, la vârful cifozei, și creșterea cifozei toracale peste 45º, asociate cu neregularități ale plăcilor terminale vertebrale. Adolescenții cu o cifoză ușor crescută, fără progresie sub 50º, pot fi monitorizați prin radiografii laterale efectuate la fiecare 4-6 luni; odată încheiată creșterea, monitorizarea nu mai este necesară. În tratamentul conservator, pentru cei cu o curbură între 50º și 80º, dacă se află în perioada adolescenței, se poate încerca purtarea unui corset. Dacă curbura depășește 80º, este necesar tratamentul chirurgical. În tratamentul chirurgical se combină, de regulă, eliberarea anterioară cu instrumentarea posterioară și fuziunea. După intervenție nu este necesară purtarea corsetului; pacientul este ridicat în picioare cât mai curând posibil. În ziua 1 după operație pacientul este așezat în șezut, iar după 6 luni se încep exercițiile pentru zona lombară.
Cifoza congenitală: Se dezvoltă ca urmare a unei anomalii vertebrale prezente la naștere. Cauza anomaliei vertebrale poate fi un defect de formare, un defect de segmentare sau o combinație a acestora. Ca urmare a defectului de formare, poate apărea o vertebră în pană, adică o vertebră al cărei corp se curbează înainte, sau o hemivertebră, rezultată din nedezvoltarea completă a corpului vertebral din față, fenomene care pot determina deformarea cifotică. În mod similar, ca urmare a unui defect de segmentare, corpurile vertebrale pot fi unite sau pot exista o bară ansegmentară, ceea ce poate duce și el la dezvoltarea deformării cifotice.
Cifoza paralitică: Este cifoza care apare după boli precum poliomielita, PC (paralizia cerebrală) și atrofia musculară spinală.
Mielomeningocel: Odată cu meningocelul și mielomeningocelul, poate exista în același timp și o deformare cifotică, într-o proporție de 8-15%.
Post-traumatică: După fracturile vertebrale, prin tasare (cuneiformizare), poate apărea o deformare cifotică.
Inflamatorie: Dintre infecții, primele care vin în minte sunt infecțiile specifice, precum tuberculoza și bruceloza. Dintre bolile inflamatorii, sunt spondilita anchilozantă și artrita reumatoidă.
După intervenții chirurgicale: Cifoza poate apărea după fracturi tratate chirurgical, dar la care reducerea a fost insuficientă sau fixarea insuficientă.
Metabolică: Poate apărea ca urmare a osteoporozei, osteomalaciei și osteogenezei imperfecte.
De dezvoltare: Cifoza poate apărea ca urmare a unor boli precum acondroplazia și mucopolizaharidozele.
Diagnosticul cifozei
Privit din lateral, pacientul prezintă capul aplecat înainte și o proeminență la nivelul spatelui. De regulă apar plângeri de durere de spate și de gât.
Ce trebuie să facă familiile
Este important ca masa de lucru și scaunele copiilor să fie la poziția, unghiul și înălțimea potrivite, iar monitorul și tastatura să fie reglate la înălțimile corespunzătoare. Prin aceste reglaje putem ajuta copiii noștri să se obișnuiască cu poziția ideală, care le permite să își mențină coloana vertebrală în limitele fiziologice. Sportul, prin creșterea condiției fizice a copilului și a forței și rezistenței mușchilor care țin coloana dreaptă, va preveni cocoașa posturală. Cea mai bună dovadă a acestui lucru este faptul că, în lunile de vară, când copilul dumneavoastră este mai activ din punct de vedere sportiv, vă plângeți mai puțin de cocoașă. Cel puțin o oră de activitate sportivă, de cel puțin 3 zile pe săptămână, va rezolva, fiți siguri, toate problemele. Activitățile sportive precum ridicările din decubit (ters mekik), Pilates și aerobicul sunt, de asemenea, foarte importante, în special pentru adolescenți.
