Radiologie Intervențională

Ce este radiologia intervențională?

Radiologia intervențională cuprinde o gamă largă de proceduri intervenționale efectuate cu ajutorul cateterelor, firelor de ghidaj, stenturilor și balonașelor, alături de tehnici de imagistică radiologică precum angiografia, tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și ecografia. Radiologia intervențională este o abordare folosită pentru a recunoaște, a diagnostica și a trata boala pacientului.

Pe lângă tehnicile clasice de imagistică radiologică, medicii radiologi intervenționiști pot efectua și proceduri intervenționale cu ajutorul cateterelor sau al unor dispozitive, pentru diagnosticarea și tratarea pacienților.

În ce domenii se folosește radiologia intervențională?

Radiologia intervențională este folosită pentru examinarea organelor și țesuturilor interne ale pacienților printr-o intervenție minim invazivă. Pe lângă intervențiile chirurgicale, radiologia intervențională permite monitorizarea tratamentelor, utilizarea imagisticii medicale și intervenția asupra organelor interne ale pacienților.

Radiologia intervențională este folosită în diverse afecțiuni ale creierului și ale sistemelor vascular, oncologic, gastrointestinal, musculo-scheletic și urogenital.

Radiologia intervențională crește confortul și siguranța pacienților și permite aplicarea tratamentelor într-un mod mai eficient și mai eficace. Ea prelungește viața pacienților și reduce costurile medicale.

În ce boli se folosește radiologia intervențională?

Radiologia intervențională este folosită pentru diagnosticarea oricărei leziuni depistate în organism și pentru tratarea cancerului, a bolilor vasculare, a bolilor de inimă, a bolilor renale, a bolilor aparatului digestiv și a multor altor afecțiuni medicale.

Aceste proceduri includ biopsiile cu ac fin și cu ac gros, tratamentele țintite ale tumorilor sau celulelor canceroase din organele superficiale și profunde, deblocarea obstrucțiilor din drenajul biliar sau renal, deschiderea vaselor obstruate, tratamentul abceselor, închiderea vaselor care sângerează, deschiderea vaselor blocate de cheaguri, tratamentul varicelor, montarea cateterelor port la pacienții oncologici, tratamentul varicocelului, tratamentul măririi de volum a prostatei și tratamentul nodulilor tiroidieni. În plus, multe alte proceduri pot fi efectuate prin piele, cu ajutorul unui ac, sub anestezie locală sau sedare.

Care sunt procedurile de radiologie intervențională cu scop diagnostic efectuate sub ghidaj imagistic?

Biopsiile ocupă primul loc printre procedurile de radiologie intervențională cu scop diagnostic. Biopsia este o procedură efectuată prin piele, sub ghidaj imagistic (tomografie, ecografie sau angiografie) și anestezie locală, prin care se prelevează o probă de țesut cu ajutorul unor ace speciale și se trimite la anatomopatologie. Aspirarea de celule din țesut cu ace speciale se numește biopsie cu ac fin, iar prelevarea unui fragment de țesut cu un ac specializat se numește biopsie cu ac gros (tru-cut). Materialul prelevat este apoi pus într-o soluție specială și trimis la laboratorul de anatomopatologie pentru examinare.

Care sunt procedurile de radiologie intervențională cu scop terapeutic?

1. Embolizarea percutanată a arterelor prostatice; În hiperplazia benignă de prostată, este o procedură efectuată sub anestezie locală, prin abord la nivelul vasului din zona inghinală, prin care se închid vasele care irigă partea mărită a prostatei, ceea ce duce la micșorarea acesteia. Procedura se efectuează în regim de spitalizare de zi. Citește mai mult..

2. Tratamentul varicocelului; Procedură în care, sub anestezie locală, se pătrunde cu un ac special în vena din zona inghinală sau a gâtului, iar venele colectoare care cauzează varicocelul sunt închise cu spirale (coil) cu ajutorul unor catetere speciale. Citește mai mult..

3. Montarea percutanată a cateterului port; La pacienții oncologici sau hematologici care necesită injecții continue, se montează un cateter special cu rezervorul în partea superioară a toracelui și vârful în vena din vecinătatea inimii; procedura se efectuează sub anestezie locală, în laboratorul de angiografie. Citește mai mult..

4. Tratamentul percutanat al varicelor; Pentru tratarea varicelor de la nivelul gambei și coapsei, în cazul insuficienței sau refluxului venelor principale, aceste vene sunt închise prin radiofrecvență, laser sau adeziv medical. Citește mai mult..

5. Tratamentul percutanat al fibromului uterin; Procedură efectuată sub anestezie locală prin vasul din zona inghinală, în care vasele care irigă fibroamele uterine sunt închise cu catetere speciale și agenți embolizanți, ceea ce duce la micșorarea și înmuierea fibroamelor. Citește mai mult..

6. Biopsii; Cea mai frecventă procedură din radiologia intervențională, efectuată pentru a stabili dacă o leziune este tumorală, inflamatorie sau țesut normal. Citește mai mult..

7. Drenajul percutanat al abceselor; Evacuarea abceselor din organism sub ghidaj imagistic și anestezie locală, cu ajutorul unor ace speciale.

8. Drenajul percutanat al revărsatului pleural; Evacuarea lichidului dintre membranele plămânilor cu catetere speciale, sub ghidaj imagistic și anestezie locală.

9. Pleurodeza percutanată; În revărsatele pleurale recurente, foițele pleurale sunt lipite cu ajutorul unor agenți sclerozanți speciali (cel mai frecvent talc).

10. Drenajul percutanat al ascitei cu cateter; Evacuarea lichidului acumulat în cavitatea abdominală cu catetere speciale, sub anestezie locală.

11. Nefrostomia percutanată; Atunci când urina nu se poate scurge normal din cauza obstrucției rinichilor sau căilor urinare, se introduce prin piele, sub anestezie locală, un cateter în căile urinare, asigurând scurgerea urinei spre exterior.

12. Tratamentul percutanat al chisturilor; Leziunile chistice (leziuni cu perete subțire, care conțin lichid) din rinichi, ficat sau orice altă zonă a abdomenului sunt evacuate cu catetere speciale sub ghidaj imagistic, iar ulterior, atunci când este indicat, celulele din peretele chistului sunt tratate cu soluții speciale, astfel încât să nu mai poată produce lichid.

13. Drenajul biliar percutanat; În obstrucțiile căilor biliare, se montează prin piele, sub anestezie locală, un cateter în căile biliare pentru a restabili fluxul bilei.

14. Colecistostomia percutanată; La pacienții cu calculi biliari și inflamație severă, se introduc prin piele, sub anestezie locală, catetere speciale în vezica biliară pentru drenarea bilei spre exterior.

15. Angioplastia percutanată cu balon și montarea de stent; Deschiderea vaselor obstruate prin abord la nivelul vasului din zona inghinală sau al brațului.

16. Tratamentul percutanat al anevrismului; Atunci când pe un vas se formează o dilatație asemănătoare unui balon, se pătrunde prin piele în vas cu ace și catetere speciale, iar anevrismul este închis cu un stent sau cu spirale speciale.

17. Embolizarea percutanată a tumorilor; Prin piele, sub anestezie locală, se ajunge la vasele care irigă zona tumorală și acestea sunt închise, întrerupând aportul de sânge către celulele tumorale și oprind sângerarea.

18. Ablația percutanată prin radiofrecvență/microunde, tratamentele percutanate prin crioablație; Tratamentul nodulilor tiroidieni, al fibroadenoamelor mamare și al leziunilor tumorale ale organelor interne (plămân, ficat, rinichi, splină etc.) prin introducerea unui ac special prin piele.

19. Chemoembolizarea transarterială (TACE); Procedură aplicată în tumorile hepatice primare și metastatice, în care se pătrunde sub anestezie locală prin vasul din zona inghinală până la artera hepatică, se administrează medicamente chimioterapice speciale în vasele care irigă tumora și apoi aceste vase sunt închise.

20. Radioembolizarea transarterială (TARE); Procedură aplicată în tumorile hepatice primare și metastatice (în special tumorile neuroendocrine), în care se pătrunde sub anestezie locală prin vasul din zona inghinală până la artera hepatică, se administrează agenți radionuclizi speciali în vasele care irigă tumora și apoi aceste vase sunt închise.

21. Tratamentul percutanat al artritei; În artroza genunchiului, pentru a preveni proliferarea țesutului sinovial care provoacă durere, vasele care irigă țesutul sinovial sunt abordate prin piele, sub anestezie locală, și închise cu materiale speciale.

22. Tratamentul percutanat al varicelor cu spumă – scleroterapie; Închiderea vaselor capilare de la nivelul gambei și coapsei cu soluții speciale administrate prin ace fine.

23. Tratamentul percutanat al nodulilor tiroidieni; Tratamentul nodulilor glandei tiroide: cei solizi prin radiofrecvență sau microunde, iar cei lichizi cu alcool. Se efectuează sub anestezie locală și ghidaj ecografic.

24. Tratamentul percutanat al sângerărilor nazale; În sângerările nazale care nu pot fi oprite, în special cele din partea posterioară a nasului, se pătrunde sub anestezie locală prin vasul din zona inghinală și se ajunge cu catetere fine speciale la vasul care sângerează, care este închis pentru a opri sângerarea.

25. Tratamentul percutanat al tendinitei calcifiante; Calcificările din interiorul și din jurul tendoanelor, în special la nivelul umărului, sunt îndepărtate cu ace speciale sub ghidaj ecografic și fluoroscopic și anestezie locală, favorizând regenerarea tendonului.

26. Tratamentul percutanat al durerii; După stabilirea cauzei durerii, sursa acesteia sau fibrele nervoase care o transmit sunt blocate sub ghidaj imagistic cu soluții sau dispozitive speciale. Este o metodă deosebit de eficientă în durerile cauzate de cancer.

27. Marcarea percutanată a sânului cu clipsuri; În cancerul de sân, înainte de chimioterapie, țesutul canceros este marcat cu clipsuri speciale pentru a putea localiza punctul central în vederea intervenției chirurgicale după chimioterapie.

28. Marcarea percutanată a leziunilor mamare; Marcarea preoperatorie, cu fire speciale, sub ghidaj ecografic sau mamografic, a leziunilor mamare nepalpabile, situate profund sau de dimensiuni mici.

29. Tratamentul percutanat al hemoptiziei; Hemoptizia, adică eliminarea de sânge din plămâni prin tuse, apare cel mai frecvent ca sechelă a tuberculozei, în bronșiectazie și în cancerul pulmonar. Se pătrunde prin vasul din zona inghinală, se ajunge cu catetere speciale la vasele plămânului, se identifică vasul care sângerează și se închide cu agenți speciali.

30. Prelevarea de sânge din venele suprarenale; Procedură efectuată la pacienții cu hipertensiune arterială pentru a identifica glanda suprarenală care secretă aldosteron, în care se pătrunde prin vasul din zona inghinală până la venele suprarenale, se recoltează probe de sânge și se trimit la laborator pentru determinarea valorilor hormonale.

31. Montarea percutanată a cateterelor de dializă temporare și permanente; La pacienții care necesită dializă, se montează în venele principale catetere de dializă temporare (21 de zile) sau de lungă durată (permanente, utilizabile luni de zile), sub ghidaj ecografic și fluoroscopic și anestezie locală.

Formular de programare rapidă

Datorită progreselor tehnologice avansate ale metodelor de imagistică medicală, astăzi este posibil să se obțină imagini foarte detaliate ale oricărei părți a corpului uman. În paralel cu aceste progrese, se dezvoltă metode care urmăresc să producă cel mai mic rău posibil organismului și permit diagnosticarea și tratamentul cu reducerea la minimum a intervențiilor chirurgicale. Datorită acestor metode, mai ușor de aplicat decât intervențiile chirurgicale, în general mai puțin dureroase și cu riscuri mai mici, durata spitalizării este, de asemenea, mai scurtă. Această specialitate, numită radiologie intervențională, cuprinde stabilirea diagnosticului sub ghidajul sistemelor imagistice și, mai ales, proceduri terapeutice directe efectuate de medicii radiologi cu instrumente speciale. Scopul radiologiei intervenționale este de a oferi, în multe cazuri, o alternativă la chirurgie, de a crea posibilitatea tratamentului pentru pacienții care nu sunt candidați la operație sau de a îmbunătăți starea pacientului, pregătindu-l pentru intervenția chirurgicală și facilitând-o. Pentru ca procedurile de radiologie intervențională să fie eficiente, este esențială în primul rând utilizarea la maximum a tuturor metodelor imagistice. Algoritmul care stabilește ce metodă imagistică sau ce combinație de metode se folosește în fiecare boală este important.

În radiologia intervențională pot fi utilizate toate metodele imagistice (cu excepția scintigrafiei). Ecografia, tomografia computerizată (CT), fluoroscopia și aparatele IRM special concepute sunt folosite ca metode de ghidaj în intervenții. Deși alegerea metodei imagistice aparține medicului care efectuează procedura, sunt importante și vizualizarea optimă a zonei de intervenție, adecvarea la particularitățile pacientului și costul. Aceste metode sunt adesea folosite împreună, iar această combinație aduce o contribuție semnificativă la diagnostic și tratament. Cu toate acestea, unitățile de angiografie reprezintă baza acestei specialități. Ele obțin imagini complet digitale și le prelucrează la un nivel avansat, permițând scăderea imaginilor una din alta sau utilizarea lor drept ghid, într-o metodă ce poate fi numită cartografiere (roadmapping). Evaluarea detaliată a metodelor imagistice utilizate trebuie însoțită de o planificare foarte atentă înaintea intervenției și de stăpânirea materialelor folosite. Pe lângă experiența și îndemânarea dobândite în timp, trebuie cunoscute temeinic utilizarea diferitelor materiale și medicamente și modul în care acestea interacționează cu țesuturile. Pe lângă instrumente precum acele, cateterele și firele de ghidaj realizate din diverse materiale, se folosesc și substanțe care contribuie la diagnosticul imagistic, precum și medicamente cu efect terapeutic. Se utilizează materiale foarte diverse, precum stenturile care mențin deschise canalele vasculare și nonvasculare sau, dimpotrivă, spiralele (coil) și substanțele adezive folosite pentru ocluzie. Intervențiile se efectuează de regulă sub anestezie limitată la zona respectivă (anestezie locală). Deși în unitățile de intervenție există aparate de anestezie integrate în sistem, de obicei este suficientă o anestezie în doze mici, deoarece procedurile sunt puțin dureroase. Unitățile de radiologie intervențională sunt completate de saloane de observație, unde are loc monitorizarea după procedură.

Intervenții diagnostice efectuate sub ghidaj imagistic

Metoda de bază folosită în aplicațiile diagnostice ale radiologiei intervenționale este biopsia cu ac, efectuată direct prin piele în diferite regiuni ale corpului. Practicată din 1883 până astăzi, a devenit tot mai sigură. Datorită progreselor tehnologice, utilizarea unor ace mai subțiri și mai flexibile a crescut rata de succes și a redus la minimum efectele adverse. Cele mai frecvente zone de utilizare sunt ficatul, pancreasul, cavitatea abdominală și membranele acesteia, rinichii și glandele suprarenale, abdomenul inferior și regiunea genitală, toracele, toate oasele și regiunea gâtului. Ea trebuie neapărat efectuată pentru un diagnostic sigur în situațiile în care datele clinice și metodele imagistice nu permit stabilirea unor diagnostice precum tumora benignă sau malignă ori abcesul. De asemenea, se pot preleva probe pentru diagnostic și cultură din formațiuni considerate de origine inflamatorie sau din colecții lichidiene dense și, dacă este necesar, acestea pot fi evacuate printr-un cateter (un tub subțire și lung, realizat dintr-un material special).

Proceduri de radiologie intervențională cu scop terapeutic

În radiologia intervențională, procedurile se împart în două grupe: vasculare și nonvasculare. Procedurile vasculare se împart în metode care vizează deschiderea sau ocluzia vaselor. Procedurile de ocluzie se numesc embolizare, iar cele de deschidere, angioplastie. Ocluzia se efectuează cel mai frecvent în anevrisme (dilatarea vasului în formă de balon sau fus), malformații vasculare, oprirea sângerărilor și micșorarea tumorilor. În general, se ocluzionează artera nutritivă. Cea mai importantă contribuție o are în sângerări. Deși vasul care sângerează poate fi ligaturat și chirurgical, o sângerare situată foarte profund sau la capătul distal al unui organ sau țesut poate fi ocluzionată, datorită radiologiei intervenționale, cât de distal se dorește. În plus, în funcție de tehnica și materialele utilizate, ocluzia poate fi temporară sau permanentă. În cazurile de tumori, frecvente astăzi, și în extinderea acestora, pe lângă ocluzia vaselor care irigă tumora, se administrează și medicamente chimioterapice în tumoră, pentru a crește efectul chimioterapiei și a reduce la minimum efectele ei adverse. Lărgirea îngustărilor vasculare se face cu ajutorul unui balon. Cea mai frecventă cauză a îngustării vaselor este ateroscleroza (întărirea arterelor). Îngustări și chiar ocluzii ale vaselor pot apărea și din cauza unor anomalii congenitale. Mai întâi se vizualizează imagistic vasul îngustat. Dacă este necesară o intervenție, trebuie efectuată angiografia. După stabilirea locului și gradului îngustării, vasul este lărgit cu balonul. În acest timp, stratul cel mai interior al vasului este, într-un fel, fisurat controlat, iar stratul mijlociu este întins. Dacă segmentul ocluzionat este foarte lung, dacă există o ocluzie completă, dacă intervenția cu balon nu oferă un rezultat suficient sau dacă îngustarea reapare, în interiorul vasului se montează stenturi. Stentul este un dispozitiv rezistent, de formă cilindrică, cu structură de plasă, realizat din materiale metalice sau sintetice, folosit pentru a menține vasul deschis pe termen lung. Astăzi există stenturi realizate din materiale speciale care împiedică scurgerea sângelui în afara peretelui vascular, iar stent-grefele (petic-acoperire vasculară) sunt utilizate. Deși cea mai cunoscută utilizare este la nivelul arterelor coronare, ele se folosesc și în arterele renale, în vasele care merg spre picioare (membrele inferioare), în vasul principal al abdomenului (aorta abdominală) și în vasele gâtului care irigă creierul. Administrarea medicamentelor în zona dorită a corpului, în cantitatea necesară (de obicei în doze mari), este necesară în special în cazul vaselor ocluzionate brusc sau al sângerărilor abundente și extinse, iar această aplicare se numește perfuzie medicamentoasă. Această procedură, efectuată selectiv în zona dorită, este una dintre procedurile radiologiei intervenționale. Montarea unor tuburi care ajung în venele principale, necesare tratamentelor medicamentoase sistemice de lungă durată, pentru ca tratamentul să fie mai bine tolerat și mai eficient, se realizează cu succes datorită radiologiei intervenționale. În interiorul vaselor se montează filtre pentru a împiedica deplasarea cheagurilor, desprinderea lor și migrarea în alte zone. Cea mai frecventă utilizare este împiedicarea ajungerii în circulație a cheagurilor provenite din venele profunde ale picioarelor și ale abdomenului inferior, cel mai adesea a migrării lor spre plămâni. Pot fi montate preventiv, înainte de formarea cheagului, și se pot folosi filtre permanente sau temporare. Astfel, ele sunt montate prin piele și printr-o venă, fără a fi nevoie de operații majore, iar după o scurtă monitorizare pacientul poate reveni rapid la o viață activă. Pe lângă prevenirea migrării cheagurilor, se efectuează și înmuierea, fragmentarea și extragerea acestora. Ca în cazul sângerărilor esofagiene care nu pot fi oprite, se pot crea conexiuni între vase pentru a regla dinamica circulației și presiunile în diferite sisteme (TIPS = șunt portosistemic intrahepatic transjugular). Cele mai frecvente domenii de aplicare ale procedurilor nonvasculare sunt rinichii și căile urinare, căile biliare, abcesele și chisturile care se pot forma în diverse locuri și tumorile tratate direct prin piele. Toate chisturile formate în abdomen pot fi evacuate prin piele și, dacă este necesar, se aplică un tratament care previne reapariția lor. În obstrucțiile căilor urinare, dacă obstrucția este însoțită de inflamație sau dacă este bilaterală, se pătrunde în sistemele colectoare ale rinichilor și se asigură drenajul spre exterior cu ajutorul unor tuburi (nefrostomie percutanată). Calculii renali mici pot fi împinși în vezica urinară, se poate încerca dizolvarea lor cu substanțe chimice sau, în cazurile potrivite, pot fi extrași. În căile biliare, canalele obstruate pot fi deschise cu balonașe și stenturi, se poate trata inflamația sistemului obstruat, iar calculii biliari pot fi extrași. Abcesele din organism sunt evacuate, după stabilirea indicației clinice, tot direct prin piele, sub ghidaj imagistic. Cavitatea abdominală, ficatul, rinichii, plămânii, căile biliare și pancreasul sunt zonele cel mai frecvent vizate. Chisturile hidatice, frecvente în țara noastră și care se pot forma în ficat și în tot organismul, sunt tratate de asemenea prin această intervenție. Tratarea tumorilor direct prin piele, prin metode de radiologie intervențională, se numără printre cele mai importante proceduri ale medicinei moderne. Deși aceste metode diferă în funcție de tipul de cancer, putem da următoarele exemple:

• În cancerele hepatice mai mici de 3 cm, prin injectarea de etanol este posibilă distrugerea celulelor tumorale și oprirea completă a progresiei lor. De asemenea, în multe tumori abdominale și în tumorile care s-au extins la ficat, în special tumorile de colon, tumora poate fi distrusă prin vaporizare cu radiofrecvență. În tumorile pancreatice, ale căilor biliare și în tumorile hepatice maligne, vasul care irigă tumora este selectat avansând până în punctul său cel mai distal, iar substanțele radioactive pot fi administrate direct în tumoră. Astfel, țesuturile sănătoase sunt protejate, iar tumora este afectată la maximum (radioterapie internă selectivă = SIRT).

Pentru tratarea și controlul durerii, rădăcinile și grupurile nervoase sunt tratate cu căldură și substanțe chimice. Datorită tehnologiei în continuă dezvoltare, procedurile diagnostice și terapeutice efectuate sub ghidaj imagistic sunt tot mai larg utilizate în medicina modernă. Obținând cel mai mare succes terapeutic în cel mai scurt timp, cu o afectare minimă a țesuturilor, ele contribuie semnificativ la revenirea la o viață activă.

VIDEOCLIPURI