Tumori Cerebrale

Tumorile cerebrale pot apărea la toate grupele de vârstă, de la perioada nou-născutului (prima lună după naștere) până la vârstele înaintate; totuși, tipul tumorii, localizarea, frecvența și evoluția prezintă diferențe mari în funcție de grupa de vârstă. În copilărie, tumorile cerebrale sunt cele mai frecvente tumori după cancerele sângelui (leucemie). În această perioadă apar mai frecvent tumori ale celulelor care alcătuiesc țesutul cerebral; metastazele tumorilor altor organe și sisteme sunt rare. În copilărie, cele mai frecvente sunt astrocitoamele, meduloblastoamele, gliomurile trunchiului cerebral și ependimoamele, iar aceste tumori se localizează frecvent în fosa craniană posterioară. În perioada adultă și odată cu înaintarea în vârstă, tipul tumorilor întâlnite se schimbă și apar mai frecvent tumori care provin din țesutul cerebral (cele mai frecvente fiind gliomurile de grad înalt, de ex. glioblastomul multiform; în afară de acestea, meningioamele care provin din meninge și a căror mare majoritate, 90%, sunt benigne, adenoamele glandei hipofize, tumorile benigne ale nervilor craniani, de ex. neurinoamele acustice), alături de care încep să apară metastazele. Se știe că numeroși factori genetici și de mediu au un rol în apariția tumorilor cerebrale. Printre factorii de mediu considerați a fi implicați se pot enumera radiațiile ionizante, câmpurile electromagnetice, pesticidele, compușii nitrozați, virusurile și alți agenți infecțioși, traumatismele craniene suferite anterior și obiceiurile alimentare. Tumorile cerebrale din categoria meningioamelor (reprezintă aproximativ 15–20% din toate cazurile) sunt de obicei tumori benigne și, dacă sunt înlăturate total printr-o intervenție chirurgicală bună, pacientul se poate vindeca complet, însă uneori localizarea tumorii poate îngreuna intervenția chirurgicală. Majoritatea astrocitoamelor de grad redus (grad 1) (de ex. astrocitomul pilocitic), ependimoamelor și adenoamelor glandei hipofize sunt cazuri favorabile, în care pacientul se ameliorează de obicei permanent atunci când tumora este înlăturată complet. Totuși, în tumorile cerebrale maligne cu grad de malignitate ridicat, deși intervenția chirurgicală rămâne esențială, nu este posibilă o vindecare completă. Motivul acestei imposibilități poate fi explicat, în linii mari și privind o parte a tabloului, astfel: de ex., în cazul glioblastomului multiform, una dintre tumorile cerebrale cu cel mai agresiv și malign curs, toate celulele din centrul tumorii sunt celule tumorale (raport 1:1); pe măsură ce te îndepărtezi de centrul tumorii, cerc cu cerc, proporția celulelor tumorale scade, dar chiar și departe de tumoră, de ex. în emisfera cerebrală opusă (hemisfera), există celule tumorale; chiar și în țesutul cerebral care apare complet normal în metodele de imagistică avansată și în timpul intervenției chirurgicale, există celule tumorale, deși în proporție foarte mică (de ex. raport 1:1000).

Această situație arată că glioblastomul multiform este o boală a întregului creier, și nu doar a unei zone locale a acestuia. Prin urmare, a realiza o rezecție macroscopică totală a acestor tumori înseamnă înlăturarea întregii tumori care poate fi observată în timpul intervenției chirurgicale sau care poate fi diferențiată de țesutul cerebral (folosind microscopul chirurgical); dar, din păcate, deoarece există celule tumorale și în afara acestei zone, tumora va recidiva după un timp. Simptomele și semnele clinice ale tumorilor cerebrale acoperă un spectru foarte larg. Dacă însă aceste simptome și semne ar trebui grupate în categorii/capitole determinate, atunci:

• Simptomele și semnele apărute ca urmare a creșterii presiunii intracraniene (cefalee, greață-vărsături, tulburări de vedere, confuzie și pierderea conștienței…);
• Afectarea sau pierderea unor funcții neurologice specifice (deficite neurologice focale, de ex. pierderea forței la braț sau la picior, tulburări de vorbire, modificări de comportament/personalitate…);
• Crizele convulsive (atacurile epileptice…) reprezintă cele mai frecvente simptome și semne.

În tumorile cerebrale, diagnosticul precoce are o importanță foarte mare. În acest scop există metode avansate de imagistică (imagistica prin rezonanță magnetică…). Este util ca aceste investigații să fie efectuate, atunci când este necesar, la pacientul potrivit și în mod corect. Odată stabilit diagnosticul, pot fi efectuate diverse investigații avansate pentru a crea planul și strategia de tratament. Tratamentul tumorilor cerebrale constă în principal în înlăturarea chirurgicală a tumorii principale (rezecție chirurgicală). Totuși, la elaborarea planului de tratament trebuie luate în considerare tipul probabil al tumorii, dimensiunea și extinderea ei, starea generală și neurologică a pacientului, precum și preferințele pacientului. În afară de intervenția chirurgicală, în tumorile cerebrale se aplică și radioterapia, chimioterapia, precum și unele tratamente aflate în fază experimentală.