Tuberculoza (Verem) Ce este? Care sunt simptomele? Cum se pune diagnosticul și cum se tratează?

Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, tuberculoza reprezintă 2,5% din toate bolile la nivel global și 26% din decesele prevenibile. Anual, 9,2 milioane de persoane se confruntă cu această boală. Tuberculoza poate fi fatală la persoanele cu sistem imunitar slăbit, însă poate fi complet vindecată prin diagnostic precoce și tratament corect. În acest articol vom explica în detaliu simptomele tuberculozei, cum se transmite tuberculoza, metodele de testare și etapele tratamentului tuberculozei.

Ce este tuberculoza (verem) și cum apare?

Tuberculoza, cunoscută și sub denumirea de verem, este o boală infecțioasă contagioasă cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis. Bacteria pătrunde în organism pe cale aeriană și se localizează în principal în plămâni. Totuși, se poate răspândi și prin sânge către alte zone ale corpului.

Bacteria Mycobacterium tuberculosis

Bacteria care cauzează tuberculoza a fost descoperită la 24 martie 1882 de Robert Koch. Această bacterie este un microorganism cu o creștere foarte lentă. Se divide la fiecare 18 ore și, din această cauză, detectarea ei în laborator durează mai mult.

Peretele celular al bacteriei conține un procent ridicat de lipide. Această structură îi conferă rezistență la acizi și baze. De asemenea, poate rămâne viabilă mult timp în spută uscată, iar această caracteristică îi crește contagiozitatea. Fiind o bacterie care necesită oxigen, se înmulțește ușor în plămâni.

După ce bacteria ajunge în plămâni pe cale respiratorie, este fagocitată de macrofagele, care sunt celule ale sistemului imunitar. Totuși, sistemul imunitar nu poate întotdeauna eradica complet bacteriile. Bazilele pot supraviețui în interiorul macrofagelor, iar această situație determină evoluția bolii.

Diferențele dintre tuberculoza latentă și activă

După ce bacteria tuberculozei pătrunde în organism, boala poate evolua în două moduri. Dacă sistemul imunitar reușește să controleze bacteriile, apare infecția tuberculoasă latentă. În acest caz bacteria se află în organism, dar nu se multiplică.

Persoanele cu tuberculoză latentă se simt sănătoase și nu prezintă simptome. Ele nu sunt contagioase și își pot continua viața de zi cu zi în mod normal. Sistemul imunitar încapsulează bacteriile în structuri mici numite granulomuri, împiedicând multiplicarea acestora. Aproximativ o treime din populația mondială poartă infecția tuberculoasă latentă.

La 5–10% dintre persoanele cu infecție latentă se dezvoltă boala activă în cursul vieții. Când sistemul imunitar slăbește, bacteriile devin active și încep să se înmulțească. În această fază apare tuberculoza activă.

Persoanele cu tuberculoză activă prezintă simptome și sunt contagioase. Pot răspândi bacteriile în aer prin tuse, strănut sau vorbire. Dacă nu sunt tratate, boala progresează și poate pune viața în pericol.

Tipuri de tuberculoză

Tuberculoza afectează în principal plămânii și această formă este denumită tuberculoză pulmonară. Este cel mai frecvent tip al bolii și reprezintă principala sursă de contagiozitate.

Bacteria se poate răspândi prin sânge și limfă către alte zone ale corpului. În acest caz se dezvoltă tuberculoza extrapulmonară. În Turcia, aproximativ o treime din cazurile de tuberculoză evoluează cu afectare extrapulmonară. Poate fi întâlnită în numeroase organe, precum ganglionii limfatici, oasele, articulațiile, rinichii, meningele, intestinul și pielea.

Tuberculoza miliară este o formă gravă în care bacteria se răspândește prin sânge în întregul corp. În cazul tuberculozei rezistente, bacteria a dezvoltat rezistență la medicamentele standard și tratamentul durează mai mult.

Care sunt simptomele tuberculozei?

Când bacteria tuberculozei pătrunde în organism, este posibil să nu producă imediat simptome. Dacă sistemul imunitar este puternic, infecţia nu devine activă, dar dacă rezistenţa persoanei este scăzută, pot apărea simptome. Plângerile încep uşor şi progresează treptat.

Simptomele în stadiu incipient

Tusea care durează mai mult de două săptămâni este cel mai evident semn al tuberculozei. La început tusea poate fi uscată, dar în timp devine productivă. Poate fi mai intensă dimineața.

Febra de grad scăzut apare frecvent și tinde să crească pe parcursul zilei. Persistența ei reflectă reacția organismului la infecție. Transpirațiile nocturne sunt printre simptomele caracteristice ale tuberculozei și pot fi atât de abundente încât să ude așternuturile și hainele.

Pierderea poftei de mâncare și, implicit, scăderea în greutate sunt observabile din stadii timpurii. Pacienții continuă să slăbească în ciuda alimentației obișnuite. Slăbiciunea și oboseala îngreunează îndeplinirea activităților zilnice.

Pot apărea umflături ale ganglionilor limfatici din gât. Aceste umflătiri sunt de obicei nedureroase, dar se pot mări în timp. Durerea toracică se agravează în special la respirația profundă sau la tuse.

Simptomele în stadiu avansat

Sputumul sângeros este un semn important că tuberculoza a avansat. Când bacteriile distrug țesutul pulmonar, poate apărea spută cu sânge sau de culoarea ruginii în timpul tusei. Aceasta necesită evaluare medicală urgentă.

Durere toracică severă apare din cauza inflamației și leziunilor pulmonare. Dispneea devine mai pronunțată pe măsură ce boala progresează. Capacitatea plămânilor de a schimba oxigenul este afectată și acest lucru îngreunează viața de zi cu zi.

Tremuratul poate apărea împreună cu febra sau independent. Răgușeala este un simptom rar și apare ca urmare a afectării corzilor vocale în tuberculoza laringiană.

Simptome extra-pulmonare ale tuberculozei

În tuberculoza renală apar frecvent infecţii ale căilor urinare, febră şi slăbiciune. Prezenţa sângelui în urină este un semn grav. Durerile lombare şi hematuria apar la o treime dintre pacienţii cu tuberculoză renală. Tulburările de urinare inexplicabile şi infecţiile nedovedite prin urocultură pot fi semne prevestitoare ale acestei boli.

În tuberculoza osoasă apar dureri articulare. În tuberculoza coloanei vertebrale se manifestă dureri de spate severe şi persistente. În evoluţie poate duce la afectarea măduvei spinării şi la compresie nervoasă.

În tuberculoza vezicală apare hematurie, în tuberculoza peritoneală apar dureri abdominale şi distensie abdominală. Dacă se localizează la nivelul meningelor apar semne de meningită. Tuberculoza hepatică poate determina semne de icter.

Timpul de apariție a simptomelor

Perioada dintre pătrunderea bacteriei în organism și apariția simptomelor variază în funcție de sistemul imunitar. La persoanele cu imunitate slăbită, simptomele încep în două până la patru săptămâni.

La persoanele cu un sistem imunitar normal poate dura patru până la douăsprezece săptămâni. În unele cazuri poate dura luni sau ani. Pacienții cu sistem imunitar slăbit încep să prezinte simptome într-un interval scurt de timp.

Cum se transmite tuberculoza și factorii de risc

A înțelege modul de transmitere al bolii este esențial pentru a lua măsuri de prevenire. Răspunsul la întrebarea „cum se transmite tuberculoza” reprezintă primul pas în lupta împotriva acesteia.

Căi de transmitere

Tuberculoza se transmite pe cale aeriană. Pacienții cu tuberculoză activă a plămânilor sau laringelui sunt contagioși. În timpul tusei, strănutului sau vorbirii, picăturile încărcate cu germeni emise în aer se usucă și se formează particule mici numite nuclee de picături.

Aceste nuclee de picături pot rămâne în suspensie în aer timp de ore. Persoanele sănătoase se infectează prin inhalarea acestor germeni. Probabilitatea de a lua bacilul tuberculozei de la cineva care tușește pe stradă sau într-un mijloc de transport aglomerat este redusă. Pentru transmitere este nevoie de conviețuire pe termen lung cu persoana bolnavă.

Cele mai expuse persoane sunt membrii familiei și colegii de muncă apropiați care petrec mult timp în același spațiu cu bolnavul. Nu există transmitere prin obiecte precum linguri, furculițe, pahare, haine sau lenjerie. În spațiile închise, prost ventilate și care nu primesc lumină solară, bacteriile supraviețuiesc mai mult timp.

Pacienţii cu tuberculoză la nivelul ganglionilor limfatici, ficatului, splinei, oaselor sau peritoneului nu sunt contagioşi dacă nu au boală activă la nivelul plămânilor.

Perioada de contagiozitate

Un pacient cu tuberculoză netratată poate infecta anual 3–10 persoane. Totuşi, odată început tratamentul medicamentos, contagiozitatea dispare rapid. Dacă se folosesc medicamente eficiente, după 2–3 săptămâni de tratament contagiozitatea este în mare parte absentă.

Contagiozitatea se determină în totalitate prin rezultatele analizelor de laborator. Transmiterea se încheie la câteva săptămâni după tratament.

Grupuri cu risc ridicat

Persoanele cu sistem imunitar slăbit au un risc crescut de a dezvolta boala:

Copii sub 5 ani și sugari

Persoane în vârstă peste 65 de ani

Pacienți cu HIV/SIDA

Persoane cu diabet

Persoane cu boală cronică de rinichi

Persoane cu cancer

Pacienți supuși transplantului de organe

Profesioniști din domeniul sănătății

Persoane care locuiesc în spații aglomerate și slab ventilate

Persoanele subnutrite și cele care fumează sau consumă alcool prezintă un risc crescut. Cei care locuiesc în spații colective precum închisori, cămine sau aziluri de bătrâni sunt expuși unui risc ridicat.

Factori care afectează sistemul imunitar

Persoanele care folosesc corticosteroizi pe termen lung au un risc crescut de a dezvolta tuberculoză. De asemenea, fac parte din grupul de risc cei care utilizează medicamente anti-TNF și cei supuși transplantului de măduvă osoasă.

În țările în care boala este răspândită, riscul de transmitere către persoane sănătoase este mai mare. În special cei care călătoresc în regiuni precum Africa, Europa de Est, Rusia și Asia trebuie să fie atenți. Oboseala excesivă, stresul de lungă durată și utilizarea medicamentelor care suprimă sistemul imunitar facilitează apariția bolii.

Cum se pune diagnosticul de tuberculoză?

Medicul specialist examinează mai întâi pacientul fizic. Auscultația toracică, verificarea umflăturilor ganglionilor limfatici și punerea de întrebări despre simptome sunt etape fundamentale ale evaluării. După examenul fizic se efectuează diverse teste.

Test cutanat cu tuberculină (PPD)

Testul PPD este cel mai frecvent folosit dintre metodele de testare pentru tuberculoză. Substanța numită tuberculină este injectată sub pielea de pe partea interioară a brațului. 0,1 ml de soluție PPD se administrează în piele cu un ac de 27 G.

La 48–72 de ore după test, medicul evaluează reacția apărută pe piele. Zona în care s-a făcut injecția poate prezenta înroșire și umflare, dar acestea sunt temporare. Zona vaccinată este examinată pentru a observa dacă s-a dezvoltat vreo reacție la PPD.

Testul PPD măsoară răspunsul sistemului imunitar la tuberculoză și evidențiază dacă organismul a produs anticorpi. Dacă rezultatele sunt pozitive, persoana poate avea infecție tuberculoasă anterioară sau boală activă.

Umflăturile de 5 mm și peste pe partea anterioară a antebrațului indică un rezultat pozitiv. Reacțiile peste 10 mm sunt considerate pozitive. La copiii vaccinați cu BCG se recomandă considerarea ca pozitive a celor peste 15 mm. Totuși, testul PPD nu este suficient singur pentru un diagnostic definitiv.

Teste și culturi pentru spută

Testele de spută sunt printre cele mai importante metode pentru stabilirea diagnosticului, în special la pacienții suspecți de tuberculoză pulmonară. Proba de spută prelevată de la pacient este examinată la microscop în laborator pentru a căuta bacteriile tuberculozei.

Ideal este recoltarea a trei probe de spută dimineața consecutive. Bacilul se evidențiază mai bine în spută acumulată în bronhii pe durata nopții. Se efectuează cultură de spută pentru a multiplica bacteria și a stabili diagnosticul definitiv.

Testul de cultură este important și pentru determinarea rezistenței bacteriei la medicamente. Izolarea bacteriei reprezintă metoda de referință pentru diagnostic. Rezultatul culturii se obține după 45 de zile.

Testul PCR pentru tuberculoză este un test de diagnostic molecular care detectează ADN-ul Mycobacterium tuberculosis în spută sau țesut și confirmă boala activă în câteva ore. În timp ce cultura clasică durează 4–8 săptămâni, rezultatul PCR este gata în aproximativ 2 ore.

Radiografie toracică și metode de imagistică

Radiografia pulmonară este una dintre metodele imagistice de bază utilizate frecvent în diagnosticul tuberculozei. Ajută la vizualizarea leziunilor, zonelor inflamatorii sau a cavitațiilor asociate tuberculozei în plămâni.

În infecția tuberculoasă activă, pot apărea constatări radiologice tipice la nivelul plămânilor. Totuși, radiografia toracică singură nu este suficientă pentru un diagnostic definitiv. Alte boli pulmonare pot da imagini similare. De aceea, de obicei se evaluează împreună cu alte teste.

Tomografia computerizată este utilizată pentru evaluarea nodulilor, cavităților, chisturilor și calcificărilor.

Diagnosticul tuberculozei la copii

Diagnosticul tuberculozei la copii este un proces mai dificil comparativ cu adulții. Copiii s-ar putea să nu-și poată exprima complet simptomele și pot avea dificultăți în a furniza probe de spută.

În diagnostic se folosesc, pe lângă anamneza de contact, examenul fizic și simptomele, anumite analize de laborator. Pacienților li se efectuează testul cutanat la tuberculină în scop diagnostic și se realizează radiografia toracică.

La copiii care pot expectora se prelevează probă de spută, iar la cei care nu pot, se recoltează suc gastric pe nemâncate pentru a încerca demonstrarea microbiologică a bacteriei. La copilul la care se suspectează tuberculoza trebuie efectuată obligatoriu examinarea familiei.

Tratamentul și metodele de prevenire a tuberculozei

Tratamentul tuberculozei se realizează cu antibiotice puternice, iar aderența pacienților la tratament este esențială pentru o vindecare reușită.

Procesul tratamentului cu antibiotice

În tratament se utilizează concomitent patru medicamente diferite. Izoniazida, rifampicina, etambutolul și pirazinamida constituie protocolul de tratament standard. Această combinație asigură atacarea bacteriilor pe căi diferite și previne apariția rezistenței la antibiotice.

Tratamentul constă din două faze. Primele două luni sunt denumite faza intensă și se administrează toate cele patru medicamente. În această perioadă o mare parte a bacteriilor este eliminată și contagiozitatea scade rapid. Ulterior începe faza de întreținere, care durează de obicei 4–7 luni. În această etapă se reduce numărul de medicamente.

Durata totală a tratamentului variază între șase și nouă luni. În unele situații speciale, durata tratamentului poate fi prelungită. Tuberculoza sistemului nervos central se tratează timp de 12 luni, iar tuberculoza osoasă și articulară timp de 9 luni.

Aspecte de care trebuie să se țină cont în tratament

Utilizarea regulată și completă a medicamentelor este absolut vitală. Oprirea tratamentului sau administrarea neregulată a medicamentelor duce la dezvoltarea rezistenței bacteriene la medicamente. În tuberculoza rezistentă, tratamentul durează doi ani, are mult mai multe efecte secundare și este mai costisitor.

Metoda tratamentului cu supraveghere directă presupune administrarea fiecărei doze de medicament de către o persoană însărcinată. Această metodă crește succesul tratamentului. Medicamentele trebuie luate pe stomacul gol, o dată pe zi.

În timpul tratamentului pot apărea efecte secundare. Pot apărea tulburări ale funcției hepatice, erupții cutanate, greață și tulburări de vedere. Orice reacție adversă trebuie comunicată personalului medical.

Reguli de izolare

Pacienții cu tuberculoză pulmonară activă trebuie izolați în camere cu sisteme de ventilație speciale. Pacientul și vizitatorii trebuie să poarte măști N95 sau FFP2/FFP3. Pacientul trebuie să-și acopere gura cu un șervețel de unică folosință când tușește sau strănută.

Contagiozitatea scade la 2-3 săptămâni după începerea unui tratament eficient. Pacienții cu trei teste de spută negative nu sunt considerați contagioși. Camera pacientului trebuie aerisită frecvent și trebuie asigurat un flux natural de aer.

Vaccinul BCG și prevenția

Vaccinul BCG se administrează la sfârșitul celei de-a doua luni de viață. Protejează copiii împotriva formelor severe de tuberculoză. În special, oferă o protecție de aproximativ 70–80% împotriva formelor letale precum meningita tuberculoasă și tuberculoza miliară.

Vaccinul nu protejează adulții împotriva bolii. Persoanele aflate în contact apropiat cu bolnavii de tuberculoză trebuie monitorizate prin controale regulate. Tratamentul profilactic previne îmbolnăvirea în proporție de 60–90%.

Tratament la gravide și copii

Tratamentul tuberculozei în timpul sarcinii trebuie început cât mai devreme posibil. Toate medicamentele de bază, cu excepția streptomicinei, pot fi utilizate în siguranță în sarcină. Administrarea de vitamina B6 gravidelor poate reduce efectele secundare ale medicamentelor.

Majoritatea medicamentelor de bază pot fi utilizate în siguranță la mamele care alăptează. Cantitatea de medicament care trece în laptele matern nu este la un nivel care să dăuneze copilului. Etambutolul nu trebuie utilizat la copiii care nu pot comunica tulburări de vedere din cauza vârstei.

Întrebări frecvente despre tuberculoză

Pacienții și aparținătorii au multe întrebări despre tuberculoză. Răspunsurile clare la aceste întrebări facilitează gestionarea bolii.

Tuberculoza este contagioasă?

Da, tuberculoza este o boală contagioasă. Se transmite în special prin picăturile pe care le emit pacienţii cu tuberculoză pulmonară activă netratată atunci când tuşesc, strănută sau vorbesc. Fragmentele de spută şi salivă eliminate în aer de persoana bolnavă ajung prin aer la persoanele sănătoase.

Totuși, pentru transmitere este necesar un contact prelungit cu persoana bolnavă. Contagiozitatea scade semnificativ la 2–3 săptămâni după începerea tratamentului. După începerea terapiei medicamentoase, capacitatea de a transmite boala dispare rapid.

Cât durează tratamentul pentru tuberculoză?

Tratamentul standard pentru tuberculoză durează, în general, 6–9 luni. Durata poate varia în funcţie de tipul bolii şi de starea pacientului. De obicei se aplică un protocol de cel puţin 6 luni.

Durata tratamentului poate fi prelungită în funcţie de particularităţile bolii sau de evoluţia vindecării. Este esenţial ca medicamentele să fie administrate regulat şi ca tratamentul să nu fie întrerupt.

Tuberculoza se vindecă?

Da, tuberculoza se poate vindeca complet printr-un tratament medicamentos regulat şi de lungă durată. Cu diagnosticare precoce şi tratament corect, pacienţii se vindecă în totalitate. Pacienţii cu tuberculoză se vindecă 100% cu tratament medicamentos.

Tratamentul trebuie continuat neîntrerupt sub supravegherea medicului. Aproape toţi pacienţii care iau medicamentele conform recomandărilor şi pentru durata suficientă sunt trataţi cu succes. Este o boală care se poate vindeca în mod cert.

Tuberculoza este fatală?

Cazurile de tuberculoză netratate pot fi fatale. Dacă nu sunt tratate la timp sau tratamentul este început târziu, pot duce la deces. De obicei provoacă insuficiență respiratorie severă, afectarea organelor și, în final, decesul.

Totuși, prin diagnostic precoce și tratament regulat boala poate fi complet vindecată. Cu diagnostic și tratament adecvat în stadii timpurii, pacientul se poate recupera. Tuberculoza miliara, dacă nu este tratată, are un risc ridicat de a se solda cu deces.

Ce ar trebui să facă pacienții cu tuberculoză?

Pacientul trebuie să ia medicamentele prescrise de medic fără întrerupere și să efectueze controale regulate. Pentru protejarea celor din jur trebuie să poarte mască și să respecte regulile de igienă.

Pacienții trebuie să acorde atenție următoarelor aspecte:

Medicamentele pentru tuberculoză trebuie luate zilnic, în mod regulat

Trebuie efectuate controale regulate pe durata tratamentului

În cazul apariției unor efecte secundare din cauza medicamentelor, trebuie consultat medicul cât mai curând posibil

Nu trebuie să fumeze sau să consume alcool

Ar trebui să stea într-o cameră cu lumină solară și bine aerisită

Când tușește, strănută sau vorbește, trebuie să-și acopere gura și nasul

Pe scurt Tuberculoza

Deși tuberculoza este o boală gravă, se vindecă complet cu diagnostic precoce și tratament regulat. Consultați imediat un medic dacă observați simptomele. Succesul tratamentului depinde de administrarea regulată a medicamentelor.

Fiţi răbdător pe durata tratamentului şi urmaţi întocmai indicaţiile medicului. Nu întrerupeţi medicaţia chiar dacă vă simţiţi mai bine. Trata­mentul întrerupt poate duce la apariţia bacteriilor rezistente.

Rețineți că tuberculoza nu mai este o boală fatală. Cu abordarea corectă și monitorizare regulată vă puteți recăpăta sănătatea și reveni la viața normală.