Ce este trahomul? Simptome, cauze, metode de diagnostic și tratament

Boala Trahom

Trahomul este o infecție oculară contagioasă cu evoluție cronică, cauzată de serotipurile A, B, Ba și C ale bacteriei Chlamydia trachomatis. Este o boală care poate duce la orbire prin keratoconjunctivită, formarea de pannus și curbarea genanelor spre interior, ceea ce provoacă vascularizație și ulceratii la nivelul corneei, fiind cândva a doua cea după cataractă cauză de pierdere a vederii în Turcia. Este considerată cea mai răspândită cauză infecțioasă de orbire, în special în țările în curs de dezvoltare. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică această boală printre cauzele de orbire prevenibile.

Care sunt simptomele trahomului?

Trahomul este, în general, o boală cu evoluție lentă. Prima infecție poate fi ușoară, dar infecțiile repetate pot provoca leziuni severe. Simptomele trahomului sunt împărțite în simptome din stadiul incipient și simptome din stadiul avansat. Printre simptomele trahomului din stadiul incipient se numără aspecte clinice precum: lăcrimare și înroșire a ochilor, senzație de corp străin, fotofobie (sensibilitate la lumină), secreție mucopurulentă.

Simptomele din stadiul avansat ale bolii sunt cicatricile conjunctivale, trichiazisul (întoarcerea genanelor spre interior), opacifierile corneene și cecitatea permanentă.

În trahomul în stadiu avansat, infecțiile repetate duc la formarea de cicatrici pe suprafața interioară a pleoapelor. Această cicatrice cauzează întoarcerea genanelor spre interior (trichiazis) și iritație continuă la nivelul corneei. În cele din urmă, corneea devine opacă și poate apărea pierderea ireversibilă a vederii.

Care sunt cauzele trahomului?

Boala apare la persoanele infectate cu bacteria numită Chlamydia trachomatis. Trahomul se caracterizează printr-o conjunctivită foliculară răspândită care acoperă conjunctiva oculară și prin formarea de cicatrici. În timp, apar ulcerații corneene și o leziune numită pannus, ducând la orbire. Bacteria care cauzează boala se poate răspândi prin contactul direct sau indirect cu ochii sau nasul unei persoane infectate (prin utilizarea în comun a hainelor sau a altor obiecte contaminate care au intrat în contact cu ochii sau nasul persoanei bolnave, ori prin intermediul muștelor de casă).

Înainte ca cicatrizarea de pe pleoapă să devină suficient de mare pentru a determina frecarea genanelor de ochi, este necesar ca infecția să se fi produs de mai multe ori de-a lungul anilor. Copiii transmit boala mai des decât adulții, deoarece nu asigură o igienă adecvată. De asemenea, igiena personală precară, condițiile de viață aglomerate și apa potrivită sau facilitățile sanitare inadecvate sporesc răspândirea bolii.

Din cauza transmiterii în cadrul familiei, este frecventă reîmbolnăvirea fraților între ei. Persoanele care se află în medii colective, cum ar fi internatele, creșele și școlile, trebuie să fie mai prudente.

Pentru a reduce rata de transmitere a bolii, tratarea împreună nu doar a persoanei infectate, ci și a tuturor contacților, îmbunătățirea condițiilor de mediu, dobândirea unor obiceiuri preventive precum igiena feței și educația pentru sănătate publică au o importanță deosebită în prevenirea recidivei trahomului.

Cum se diagnostichează trahomul?

Diagnosticul de trahom se stabilește cel mai adesea prin examinarea clinică efectuată de un medic specialist. Pe suprafața interioară a pleoapei sunt identificate semne caracteristice (foliculi, cicatrici, vascularizație).

Conform clasificării clinice a OMS, trahomul este analizat în cinci stadii:

TF: 5 sau mai mulți foliculi

TI: Inflamație severă

TS: Formare de cicatrici

TT: Întoarcerea genanelor spre interior

CO: Opacitate corneeană care poate cauza orbire

Deși pot fi utilizate și diferite teste pentru diagnostic, accesul la aceste teste în teren este de obicei dificil, motiv pentru care diagnosticul se stabilește prin evaluarea unui medic specialist oftamolog.

Cum se tratează trahomul?

OMS recomandă abordarea integrată denumită SAFE pentru combaterea trahomului:

S (Surgery): Chirurgie pentru trichiazis

A (Antibiotics): Tratamentul infecției oculare cu trahom prin azitromicină sau antibiotice topice

F (Facial cleanliness): Curățarea feței

E (Environmental improvement): Asigurarea apei curate și a sanitației

Datorită abordării SAFE, trahomul a ajuns în stadiul de eliminare în multe țări. Turcia se numără, de asemenea, printre țările care au obținut acest succes. Pentru prevenirea bolii, se urmărește creșterea accesului la apă curată și reducerea numărului de persoane infectate prin tratament antibiotic. Aceste pași includ tratarea simultană a tuturor grupurilor de populație în care boala este răspândită. Procedura de spălare nu este suficientă singură pentru prevenirea bolii, dar poate fi utilă împreună cu alte măsuri.

Opțiunile pentru tratamentul bolii oculare trahom sunt doza unică orală de azitromicină sau antibiotice topice (aplicate local) numite tetraciclină. La pacienții la care s-a dezvoltat trichiazis, se aplică tratament chirurgical. Direcția genanelor este corectată chirurgical, iar rădăcinile genanelor sunt distruse dacă este necesar. Această procedură se efectuează de obicei sub anestezie locală.

Întrebări Frecvente

Boala oculară trahom se răspândește prin contactul secreției infectate de la nivelul ochilor și nasului unei persoane infectate cu alte persoane sau prin contactul persoanei cu obiecte contaminate. Muștele pot, de asemenea, să transmită secreția infecțioasă de la o persoană la alta. Perioada de incubație a bacteriei este de la 5 la 12 zile după expunerea la o infecție activă, după care boala debutează. Boala oculară trahom apare cel mai frecvent la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 9 ani. Copiii din această grupă de vârstă sunt mai vulnerabili la infecție din cauza faptului că obiceiurile de igienă nu sunt suficient de dezvoltate. Faptul că își freacă des ochii cu mâinile, că nu acordă suficientă atenție spălării mâinilor și că folosesc obiecte comune precum prosoape și perne creează un teren propice pentru răspândirea ușoară a trahomului. În plus, mamele și femeile care îngrijesc copiii se află, de asemenea, în risc. Fiind în contact permanent cu copiii, ele pot fi expuse la secreții oculare infectate. Da, boala oculară trahom poate cauza orbire permanentă dacă nu este tratată. În timp, se dezvoltă o matifiere la nivelul corneei (opacitate corneeană). Această situație poate duce la pierderea permanentă și ireversibilă a vederii și la orbire. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, trahomul se situează printre primele cauze de orbire prevenible. Simptomele în stadiul incipient ale trahomului:

Înroșirea și lăcrimarea ochilor

Senzația de corp străin (ca și cum ar fi nisip în ochi)

Mâncărime

Secreție mucopurulentă (cu secreții și lipicioasă)

Mici foliculi limfoizi pe suprafața interioară a pleoapelor

Sensibilitate ușoară la lumină (fotofobie)

Simptomele trahomului în stadiul avansat (clinic):

Țesut cicatricial conjunctival

Trichiazis (întoarcerea genanelor spre interior)

Entropion (răsucirea pleoapei spre interior)

Deteriorare la nivelul corneei, opacitate (încețoșare)

Scăderea vederii

Cecitate permanentă Boala oculară trahom poate fi prevenită în mare măsură prin condiții bune de igienă, curățarea feței și igiena mâinilor, evitarea utilizării în comun a obiectelor, accesul la apă curată și furnizarea de antibiotice persoanelor afectate. De asemenea, deoarece muștele de casă joacă un rol în transmiterea bolii transportând secreții oculare infectate, este necesar ca gunoiul să nu fie lăsat în aer liber, să se împiedice acumularea de bălegar și să se ia măsuri de prevenire a înmulțirii muștelor. Este important să se efectueze educație pentru sănătate publică, în special să se ofere educație privind igiena copiilor în școli, să se explice importanța curățării feței mamelor și să se încurajeze comportamentele de sănătate preventivă. Da, trahomul este o boală infecțioasă contagioasă. Rata de contagiozitate este ridicată, în special în situațiile în care nu se poate asigura o igienă adecvată. Pentru a preveni transmiterea, igiena mâinilor, curățarea feței, separarea obiectelor personale și curățarea mediului au o importanță majoră. Persoanele care locuiesc în aceeași locuință, copiii mici și mamele care îi îngrijesc, cei care trăiesc în medii aglomerate (școli, creșe, internate etc.), comunitățile din regiuni cu acces limitat la apă curată prezintă un risc mai mare din punct de vedere al transmiterii. Da, trahomul este o boală care poate recidiva. Una dintre caracteristicile de bază ale trahomului este că infecția este adesea recurentă. În special în regiunile cu condiții de igienă insuficiente, odată infectată, o persoană poate fi expusă din nou și din nou la bacteria Chlamydia trachomatis din cauza factorilor de mediu. Copiii sunt mai vulnerabili la acest ciclu. Deoarece nu acordă suficientă atenție igienei ochilor și sunt în contact permanent cu alți copii infectați. În cadrul strategiei SAFE recomandate de Organizația Mondială a Sănătății, tratamentul antibiotic cu azitromicină sau eritromicină topică, recomandările de igienă, asigurarea apei curate și a sanitației sunt utilizate pentru tratarea trahomului. Dacă boala a avansat și pacientul a dezvoltat trichiazis (întoarcerea genanelor spre interior), este necesară intervenția chirurgicală în cazurile considerate necesare de către medic. În această intervenție chirurgicală, genele întoarse spre interior din cauza trahomului sunt fie îndepărtate, fie rădăcinile genanelor sunt distruse pentru a preveni creșterea lor din nou. În unele cazuri, se aplică suturi de ghidare pe pleoapă (corectarea entropionului) pentru a asigura poziția normală a pleoapei. Această intervenție chirurgicală este o metodă eficientă în prevenirea pierderii permanente a vederii. Diagnosticul de trahom se stabilește de obicei prin semne clinice, dar în cazurile necesare se recurge la următoarele teste pentru diagnostic:

Exsudat Conjunctival (Frotiu) – Colorare Giemsa

Se ia o probă de pe suprafața conjunctivală.

Se caută corpusculi de incluziune la microscop.

Este simplu și ieftin, dar sensibilitatea sa este limitată.

Testul cu Anticorpi Fluorescenți Direcți (DFA)

Evidențiază antigenele de Chlamydia trachomatis în probe.

Este mai sensibil și mai specific.

Teste de Acid Nucleic (PCR)

Este cel mai sensibil test.

Detectează direct ADN-ul de Chlamydia trachomatis.

Totuși, este costisitor și necesită un laborator avansat; utilizarea în teren este dificilă.

În screeningurile efectuate de echipele de sănătate în țările afectate de trahom, evaluarea se face prin întoarcerea pleoapelor cu o lanternă simplă de mână. Această metodă este rapidă, ieftină și adecvată pentru screeninguri comunitare. Pentru un diagnostic și tratament corect al trahomului, este necesar să vă adresați unui specialist în oftalmologie. Diagnosticul precoce și monitorizarea trahomului sunt foarte importante în prevenirea leziunilor oculare permanente.

Diagnosticul corect și un plan de tratament eficient au o importanță majoră pentru tratamentul tinea cruris. Dacă aveți simptome, trebuie să vă adresați fără întârziere unui specialist în dermatologie. Specialiștii Departamentului de Dermatologie Hisar Hospital sunt pregătiți să vă ajute în diagnosticarea și tratamentul tinea cruris și al altor infecții cutanate. Pentru a obține mai multe informații sau pentru a stabili o programare, puteți contacta Clinica de Dermatologie Hisar Hospital.