Ce sunt rupturile de tendon? Care sunt simptomele? Cum se realizează diagnosticul și tratamentul?

Rupturile de tendon sunt o problemă de sănătate comună cu care vă puteți confrunta la orice vârstă și în orice segment al societății. Chiar și sportivi de elită precum Kevin Durant, Rafael Nadal și David Beckham au fost nevoiți să stea departe de sport la un moment dat în cariera lor din cauza unei leziuni tendinoase. Aceste leziuni, cauzate de suprasolicitare, îmbătrânire sau traumatisme, provoacă de obicei durere, rigiditate și pierderea forței. În acest articol, vom explica ce sunt rupturile de tendon, care sunt cauzele și simptomele acestora, metodele de diagnostic și cum se tratează rupturile de tendon.

Ce sunt rupturile de tendon?

Ce este un tendon și care este rolul său în organism

Tendoanele, care acționează ca o punte puternică între mușchi și oase, sunt țesuturi conjunctive care fac posibilă mișcarea în corpul dumneavoastră. Există peste 400 de tendoane în corpul dumneavoastră, fiecare conectând anumite grupe musculare la oase.

Forța generată atunci când mușchii se contractă este transmisă oaselor prin intermediul tendoanelor, rezultând astfel mișcarea. De exemplu, atunci când mergeți, alergați sau duceți un pahar la gură, tendoanele dumneavoastră lucrează constant. Aceste structuri oferă atât rezistență, cât și flexibilitate, ajutând articulațiile să rămână în poziția corectă.

Tendoanele stochează, de asemenea, energie în timpul contracției musculare și protejează țesuturile musculare și osoase împotriva solicitărilor bruște. Acestea joacă un rol vital în realizarea mișcărilor coordonate și controlate.

Definiția rupturii de tendon

Ruptura de tendon înseamnă ruperea parțială sau totală a acestor țesuturi conjunctive puternice. Dimensiunea rupturii variază în funcție de regiunea în care se află, modul în care s-a produs și nivelul dumneavoastră de activitate fizică.

În rupturile parțiale, doar o parte a tendonului este deteriorată, în timp ce în rupturile totale, tendonul este complet secționat. Rupturile parțiale prezintă de obicei simptome mai puțin evidente; cu toate acestea, rupturile totale se manifestă prin pierderea bruscă a forței și durere pronunțată.

Rupturile de tendon pot apărea în special în timpul mișcărilor solicitante. În timpul unei sărituri bruște, al unei aruncări puternice sau al unui sprint care necesită o forță explozivă, tendoanele dumneavoastră pot fi supuse unei sarcini care depășește capacitatea lor. De asemenea, rupturile pot apărea ca urmare a uzurii pe termen lung.

Dacă nu este observată și tratată la timp, structura tendonului se deteriorează, conexiunea mușchi-os slăbește, iar capacitatea dumneavoastră de mișcare poate fi sever limitată. Tendoanele din anumite regiuni sunt mai predispuse la rupturi din cauza sarcinilor pe care le îndeplinesc și a stresului la care sunt supuse.

Frecvența apariției rupturilor de tendon

Rupturile de tendon sunt printre cele mai frecvente probleme ale sistemului musculo-scheletal. În fiecare an, peste 5 milioane de persoane din întreaga lume suferă o leziune tendinoasă. Studiile au arătat că 8 până la 9 din 10.000 de persoane suferă o leziune tendinoasă.

Dintr-o perspectivă generală, 2 din 10 persoane au riscul de a se confrunta cu cel puțin o problemă tendinoasă pe parcursul vieții. Aceasta este mai frecventă în special la cei care practică sporturi active și la persoanele care fac aceleași mișcări în mod constant din cauza profesiei.

În timp ce la tineri este asociată cu leziunile sportive, pe măsură ce vârsta înaintează, aceasta este observată mai frecvent din cauza proceselor degenerative. Statistic, bărbații de peste patruzeci de ani constituie cel mai mare grup de risc.

Cauzele rupturilor de tendon

Suprasolicitarea și mișcările repetitive

Majoritatea rupturilor de tendon apar ca urmare a uzurii cauzate de suprasolicitare sau de încărcarea necorespunzătoare a tendonului peste capacitatea sa de susținere. Efectuarea repetată a acelorași mișcări la locul de muncă, în sport sau în activitățile zilnice crește probabilitatea de a deteriora un tendon.

Sporturi precum baschetul, voleiul, înotul, tenisul, canotajul și haltere se numără printre activitățile care pot crește riscul de ruptură. La sportivi, structura tendonului slăbește în timp din cauza încărcării constante a anumitor grupe musculare și se dezvoltă mici rupturi. Aceste micro-leziuni se acumulează în timp și pot duce la o ruptură completă.

Nu doar sportivii, ci și pictorii, tâmplarii și persoanele care lucrează cu brațele deasupra capului au un risc ridicat de ruptură. În mod similar, persoanele care lucrează la birou pot suferi tensiuni la nivelul tendoanelor din cauza posturilor sau pozițiilor incorecte menținute pentru perioade lungi.

Îmbătrânirea și degenerarea

Pe măsură ce înaintați în vârstă, tendoanele își pierd elasticitatea și devin mai predispuse la leziuni. Deoarece majoritatea rupturilor de coafă rotatorie sunt cauzate în mare măsură de uzura normală care vine odată cu îmbătrânirea, persoanele de peste 40 de ani sunt expuse unui risc mai mare.

Pe măsură ce îmbătrâniți, fluxul sanguin către tendoane scade. Fără un flux sanguin bun, capacitatea corpului dumneavoastră de a repara leziunile tendinoase este afectată, ceea ce poate duce în final la ruperea tendonului. De asemenea, odată cu vârsta, excrescențele osoase se dezvoltă adesea pe partea inferioară a osului acromion. Când ridicați brațele, aceste excrescențe se freacă de tendonul coafei rotatorii și, în timp, slăbesc tendonul, crescând probabilitatea de rupere.

Dacă există o ruptură degenerativă la un umăr, probabilitatea unei rupturi de coafă rotatorie la umărul opus este mai mare, chiar dacă nu există durere la acel umăr. Când tendonul slăbește în timp, este mai probabil să apară o leziune bruscă.

Traumatisme și accidente

Rupturile de tendon pot apărea și brusc. Dacă cădeți pe brațul întins sau ridicați ceva foarte greu cu o mișcare bruscă, vă puteți rupe tendonul. Căderile, loviturile sau o mișcare bruscă pot cauza ruperea tendoanelor.

Mișcările bruște și forțate ale piciorului duc în special la rupturi ale tendonului lui Ahile. Expunerea directă a tendonului lui Ahile la un traumatism poate provoca, de asemenea, rupturi. Majoritatea rupturilor la adulții tineri sunt cauzate de o leziune traumatică, cum ar fi o cădere.

Factori de risc

Anumite condiții cresc riscul de ruptură de tendon. Vârsta este un factor important, iar rupturile de tendon apar mai frecvent în intervalul de vârstă 30-40 de ani. Rupturile de tendon sunt mai frecvente la bărbați decât la femei.

Încălzirea insuficientă, dezechilibrele musculare și flexibilitatea redusă se numără printre factorii care cresc riscul. Bolile cronice precum diabetul și artrita reumatoidă pot crește riscul de ruptură de tendon. Unele medicamente pe care le utilizați pot slăbi tendonul, ducând la ruperea acestuia. Obezitatea și anomaliile anatomice se numără, de asemenea, printre factorii de risc.

Simptomele rupturilor de tendon

Simptomele rupturilor de tendon variază în funcție de mărimea rupturii și de tendonul afectat. Simptomele pot diferi de la o persoană la alta; unii dintre dumneavoastră pot simți dureri superficiale, în timp ce alții pot experimenta un disconfort sever.

Durere și sensibilitate

Durerea care apare brusc în zona rupturii este cel mai frecvent simptom al rupturilor de tendon. Această durere este adesea resimțită ca fiind ascuțită și ca o înțepătură de cuțit. Aceasta crește în timpul mișcării și se poate diminua în repaus.

Dacă aveți o ruptură de coafă rotatorie la umăr, puteți simți o durere ascuțită când ridicați brațul deasupra nivelului capului. În cazul rupturii tendonului patelar la genunchi, se resimte o durere intensă în timpul ghemuirii sau urcării scărilor. Sensibilitatea în zona leziunii și senzația de disconfort care crește la atingere sunt, de asemenea, tipice.

Când se aplică presiune pe zona rupturii, se simte o durere severă. Încercarea de a mișca zona provoacă o durere ascuțită, înțepătoare.

Rigiditate și limitarea mișcării

Senzația de rigiditate apare în zona respectivă atunci când stați întins noaptea sau când vă treziți dimineața, fiind însoțită de durere. Această rigiditate este mai intensă noaptea și la trezire.

Atunci când articulația unde se află tendonul este utilizată, apare limitarea mișcării. Există imposibilitatea de a efectua mișcarea de îndoire a articulației respective. În special în rupturile totale, pacientul nu își poate îndrepta activ genunchiul.

Pierderea forței

Scăderea semnificativă a forței musculare este unul dintre cele mai distinctive semne ale rupturilor de tendon. Tendoanele permit mușchilor să genereze forță prin conectarea la oase; în cazul ruperii acestei conexiuni, forța musculară în zona respectivă scade dramatic.

Un pacient cu tendonul lui Ahile rupt are dificultăți în a se ridica pe călcâie. În mod similar, cineva care suferă o ruptură a tendonului bicepsului la cot are dificultăți serioase în a ridica un obiect greu prin mișcarea încheieturii. În cazul rupturii de tendon la braț, apare imposibilitatea de a deschide brațele în lateral.

Alte semne fizice

În zona leziunii pot apărea umflături și vânătăi din cauza acumulării de sânge sub piele. În câteva ore, se dezvoltă o umflătură intensă și vânătăi din cauza sângerării în zonă.

Unii pacienți declară că au auzit un „sunet de rupere” sau un „pocnet” în momentul rupturii. În secunda în care are loc leziunea, se aude o explozie puternică sau un sunet similar cu ruperea unei țesături groase. Senzația de crepitație poate fi observată în timpul mișcării.

Când tendoanele mari, cum ar fi ruptura tendonului lui Ahile sau ruptura tendonului cvadricepsului, sunt deteriorate, se simte un gol în zona leziunii. Chiar deasupra rotulei se formează o adâncitură sau un gol care poate fi simțit clar cu degetul. În spatele cotului, se poate observa un gol sau o adâncitură în zona în care tendonul se află în mod normal.

Metode de diagnosticare a rupturilor de tendon

Examenul fizic

Când vă adresați medicului, procesul de diagnostic începe cu un examen fizic detaliat. Medicul vă întreabă mai întâi cum a apărut leziunea, în ce mișcări simțiți durere și de cât timp persistă plângerile dumneavoastră. Istoricul pacientului și examenul fizic sunt foarte importante în diagnosticarea rupturilor de tendon.

Examenul fizic este metoda de bază de diagnostic. De cele mai multe ori, un examen atent efectuat după o interogare corectă a plângerilor dumneavoastră este suficient pentru un diagnostic precis. Medicul dumneavoastră examinează cu atenție zona leziunii și verifică dacă există umflături și sensibilitate.

Golul format în zona rupturii poate fi simțit cu ușurință în timpul examinării cu degetul. Acest semn este evident, în special în rupturile totale. De asemenea, istoricul povestit de pacient și examenul fizic detaliat oferă de obicei suficiente indicii pentru a pune diagnosticul.

În cazul prezentărilor cu dureri de umăr, se fac controale necesare și în zona gâtului, deoarece problemele din zona gâtului pot provoca, de asemenea, dureri de umăr și braț. Medicul evaluează în ce poziții apare durerea prin mișcarea brațului în diferite direcții.

Testul Thompson este o metodă importantă de examinare utilizată în rupturile tendonului lui Ahile. Dacă nu există flexie plantară a piciorului atunci când mușchiul gambei este comprimat, testul este considerat pozitiv, iar acest semn este 100% sigur în rupturile totale.

Tehnici de imagistică

Pentru un diagnostic precis și pentru a vedea severitatea leziunii, este necesar să se apeleze la radiografii, ecografii sau scanări RMN. Dacă simptomele dumneavoastră sunt severe sau nu se ameliorează cu tratament, poate fi necesar să efectuați aceste teste.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este cea mai precisă metodă de determinare a gradului și localizării rupturii. Datorită RMN-ului, se determină clar cât de mult s-au depărtat capetele rupte, dacă există leziuni la nivelul structurii cartilaginoase din jur și calitatea țesutului rămas. În practica ortopedică, metoda standard de aur care oferă cele mai fiabile și detaliate informații este imagistica prin rezonanță magnetică.

Ecografia este o metodă practică ce poate arăta rapid ruptura și sângerarea în țesut folosind unde sonore. Când este efectuată de un medic experimentat, un diagnostic rapid poate fi pus cu ecografia de umăr. Cu toate acestea, în rupturile tardive ale tendonului lui Ahile, există o marjă de eroare de 20% în ecografie, în special în rupturile parțiale.

Radiografiile directe sunt utile pentru evaluarea poziției patelare. Tendonul în sine, fiind un țesut moale, nu este vizibil pe filmele radiografice, dar deoarece tendonul este rupt, forța care trage rotula în sus dispare, iar rotula cade mai jos decât nivelul la care ar trebui să fie în mod normal. Radiografia este utilizată de obicei pentru a verifica starea oaselor.

Aspecte de luat în considerare în procesul de diagnostic

Diagnosticul este de obicei ușor atunci când se ia în considerare posibilitatea unei rupturi a tendonului lui Ahile, dar unele rupturi pot fi trecute cu vederea de către pacienți sau medici. Această situație, întâlnită în special la pacienții vârstnici sau în cazurile care se prezintă târziu la medic, a fost raportată ca fiind de 12-28% în diverse studii.

La pacienții care se prezintă târziu, formarea cicatricilor odată cu vindecarea tendonului provoacă modificări în anatomie, ceea ce poate împiedica o evaluare corectă. Prin urmare, prezentarea la medic în perioada timpurie după leziune facilitează procesul de diagnostic.

Cum se tratează rupturile de tendon?

Abordarea terapeutică este determinată în funcție de mărimea rupturii, localizarea acesteia și starea generală de sănătate. În timp ce metodele non-chirurgicale sunt de obicei preferate în rupturile parțiale, intervenția chirurgicală este necesară în rupturile totale.

Metode de tratament conservator

Rupturile mici și parțiale pot fi tratate cu repaus, aplicare de gheață și medicamente antiinflamatoare. În primele 48-72 de ore de la leziune, se aplică gheață timp de 10-15 minute, o dată sau de două ori pe oră.

Atunci când există o leziune parțială a tendonului și zona intactă a tendonului funcționează, pot fi aplicate tratamente non-chirurgicale. Tratamentul cu ghips și atelă, fizioterapia și metodele de ortopedie regenerativă se numără printre tratamentele conservatoare.

În leziunile cauzate de tulburări de nutriție a tendonului care se dezvoltă pe un teren degenerativ, se poate aplica tratament non-chirurgical. Pentru controlul durerii se utilizează analgezice și se recomandă evitarea mișcărilor care limitează activitățile zilnice.

Fizioterapie și reabilitare

Reabilitarea prin fizioterapie constituie o etapă vitală a procesului de tratament. În cazurile în care nu se efectuează o fizioterapie adecvată după operație, tendoanele se lipesc între ele și apare limitarea mișcării.

Programul de reabilitare este individualizat în funcție de nevoile specifice ale pacientului. În prima etapă, se aplică tratament cu gheață și repaus pentru reducerea umflăturilor și a durerii postoperatorii. Ulterior, amplitudinea mișcărilor articulare este crescută lent prin mișcări controlate.

Exercițiile de întărire ajută mușchii să își recapete forța, în timp ce exercițiile de flexibilitate cresc amplitudinea mișcării. Mișcările pasive sau active limitate aplicate în perioada timpurie de reabilitare reduc formarea aderențelor în jurul tendonului.

Tratament chirurgical

Rupturile totale sau secțiunile tendoanelor necesită operație. Secțiunile de tendon trebuie reparate în primele 15 zile. În perioadele prelungite, apare scurtarea lungimii tendonului, ceea ce face dificilă suturarea cap la cap a tendonului.

În timpul operației, tendonul rupt este reparat prin sutură sau prin grefare de țesut din alte regiuni. În cazurile întârziate, capetele tendonului se depărtează și repararea poate deveni imposibilă; în astfel de situații, se efectuează o operație de transfer de tendon.

După operație, membrul este imobilizat într-o atelă ghipsată și se aplică restricții de mișcare activă pentru perioadele necesare, în funcție de conținutul leziunii. Protocoalele de atelare protectoare și mișcare controlată în perioada postoperatorie timpurie joacă un rol critic atât în reducerea riscului de re-rupere, cât și în accelerarea recuperării funcționale.

Cum se vindecă rupturile de tendon?

Deoarece tendoanele sunt mai puțin vascularizate decât alte țesuturi ale corpului, capacitatea lor de a se repara este limitată. Rupturile mici și superficiale se pot vindeca în timp cu repaus adecvat, tratament medicamentos și fizioterapie.

Cu toate acestea, rupturile de tendon cu grosime totală nu se vindecă de obicei de la sine. În astfel de cazuri, este necesară suturarea anatomică a tendonului în locul său original prin intervenție chirurgicală. Obiectivul principal este restabilirea integrității tendonului și trecerea la o reabilitare planificată care să reducă dezvoltarea aderențelor.

Procesul de recuperare după tratament

Procesul de recuperare depinde de mărimea rupturii, metoda de tratament și starea generală de sănătate. În cazul unei rupturi de tendon la deget, dacă există un proces chirurgical, timpul de recuperare poate ajunge la cinci săptămâni.

Pentru vindecarea tendonului lui Ahile după procesul chirurgical, este nevoie de o perioadă de patru până la șase luni. În cazul unei rupturi de tendon la mână, procesul de recuperare cu utilizarea unei atele sau a unui alt dispozitiv de fixare a mâinii poate ajunge la opt săptămâni.

Răbdarea, regularitatea și îndrumarea unui specialist sunt cheia unei reabilitări de succes. Începerea utilizării acestei zone înainte ca structura tendonului deteriorat să fie complet vindecată poate duce la transformarea problemelor existente într-o problemă mai mare.

Întrebări frecvente

Este posibilă prevenirea rupturii de tendon?

Da, luarea unor măsuri de precauție poate reduce factorii de risc. Încălziți-vă și întindeți-vă mușchii înainte de a face sport. Evitați solicitările bruște și excesive și ascultați-vă corpul. Întăriți-vă mușchii prin exerciții regulate și mențineți flexibilitatea articulațiilor. Cu toate acestea, nu puteți controla complet factorii de vârstă și genetici.

Ce se întâmplă dacă ruptura de tendon nu este tratată?

Rupturile de tendon netratate duc la dureri cronice și limitarea permanentă a mișcării. În timp, slăbiciunea musculară crește și funcțiile articulare se deteriorează. Prin urmare, diagnosticul precoce și tratamentul adecvat previn complicațiile pe termen lung.

Când ar trebui să merg la medic?

Dacă ați simțit o durere bruscă și severă, ați auzit un sunet de rupere sau nu vă puteți mișca zona respectivă, adresați-vă imediat medicului. Durerea, umflătura și pierderea forței care nu trec în câteva zile necesită, de asemenea, evaluare. Prezentările tardive îngreunează procesul de tratament.

Când mă pot întoarce la activitățile mele zilnice?

Acest lucru depinde în întregime de severitatea rupturii și de tratamentul aplicat. În rupturile mici, puteți începe activități ușoare în câteva săptămâni. După tratamentul chirurgical, recuperarea completă poate dura luni de zile. Trebuie să finalizați complet programul de reabilitare recomandat de medicul dumneavoastră.

Cum ar trebui să fie procesul de revenire la sport?

Revenirea la sport trebuie să fie graduală și controlată. Începeți mai întâi cu exerciții ușoare, apoi creșteți intensitatea încet. Dacă vă grăbiți, riscul de re-leziune crește. Progresați sub îndrumarea fizioterapeutului dumneavoastră și nu ignorați semnalele corpului. De obicei, recuperarea completă durează patru până la șase luni.

Pe scurt despre rupturile de tendon

Rupturile de tendon sunt o problemă de sănătate comună care poate fi tratată eficient cu abordarea corectă. Aceste leziuni, cauzate de suprasolicitare, îmbătrânire sau traumatisme bruște, au șanse foarte mari de vindecare atunci când sunt observate la timp. Este de o importanță critică să nu ignorați simptome precum durerea, umflătura și pierderea forței.

Opțiunile dumneavoastră de tratament variază în funcție de mărimea rupturii. În timp ce repausul și fizioterapia pot fi suficiente în rupturile mici, intervenția chirurgicală poate fi necesară în rupturile totale. Cu toate acestea, puteți reveni la activitățile zilnice într-un mod sănătos printr-un proces de reabilitare răbdător și exerciții regulate. Ascultați semnalele corpului dumneavoastră și preveniți problemele permanente prin intervenție timpurie.