Dacă fumați, riscul dumneavoastră de a dezvolta cancer vezical este ridicat!

Cancerul vezical se numără printre cele mai frecvente tipuri de cancer la bărbați, după cancerul de prostată. Cancer cauzat în mare măsură de consumul de tutun, urinarea dureroasă și cu sânge reprezintă primul simptom al bolii. Despre cancerul vezical, pentru care diagnosticul precoce are o importanță majoră, am discutat cu specialiștii Departamentului de Urologie al Hisar Hospital Intercontinental.

Sânge în urină și senzație de arsură – primul simptom al bolii!

Printre cele mai frecvente simptome ale cancerului vezical se numără sângerările urinare nedureroase. Sângerarea în urină, ca prim simptom, apare la aproximativ 85% dintre pacienți. Sângerarea apare aproape întotdeauna intermitent, din când în când. Chiar dacă pacientul nu are sângerare vizibilă cu ochiul liber, analiza urinei poate detecta sângerare la nivel microscopic.

Ansamblul de plângeri legate de urinările frecvente, senzația de presiune și arsura la urinare reprezintă a doua cea mai frecventă formă de prezentare. Printre celelalte simptome și semne ale cancerului vezical se numără durerea lombară cauzată de obstrucția ureterului, care leagă rinichiul de vezică, umflarea picioarelor și prezența unei mase abdominale. Foarte rar, pacienții se pot prezenta la consultație cu simptome de boală avansată, precum pierdere în greutate, durere abdominală sau durere osoasă.

Riscul de cancer crește odată cu vârsta

Cancerul vezical poate apărea la orice vârstă, inclusiv în copilărie, dar este în general o boală a vârstei medii și înaintate. Vârsta medie la diagnostic a cancerului vezical este de 69 de ani la bărbați și 71 de ani la femei. Incidența cancerului vezical crește direct proporțional cu vârsta.

Deși factorul genetic este activ, factorul de mediu are o influență mai mare

Pentru ca o persoană să dezvolte cancer vezical există mai mulți factori de risc. În acest sens, predispoziția genetică poate juca un rol important, deoarece cei care au cazuri de cancer vezical în familie sunt expuși unui risc mai mare. Factorii de mediu despre care se consideră că au rol în dezvoltarea și progresia cancerului vezical sunt;

Consumul prelungit de tutun

Expunerea profesională (industrială) la substanțe chimice (vopsele, textile, aluminiu, piele, industria petrolieră)

Infecții parazitare, bacteriene, fungice și virale cronice

Pietre sau corpuri străine în vezică

Metode de tratament precum chimioterapia și radioterapia

Fumatul crește progresia bolii și riscul de recidivă

Fumatul este cel mai important factor de risc de mediu cunoscut pentru cancerul vezical. La fumători, frecvența apariției cancerului vezical este de 4 ori mai mare decât la nefumători. Riscul este proporțional cu numărul de țigări fumate, durata consumului și cantitatea de fum inhalată. După stabilirea diagnosticului de cancer vezical, nerenunțarea la fumat agravează evoluția clinică și rezultatul în cazul cancerului vezical aflat în stadiu inițial, care nu a depășit stratul muscular. Continuarea fumatului crește și riscul de recidivă a bolii. Pe măsură ce numărul de țigări fumate crește, agresivitatea cancerului vezical, invazia țesutului muscular, recidiva și progresia pot fi amplificate. Consumul de tutun reduce, de asemenea, efectul chimioterapiei intravezicale și al imunoterapiei BCG utilizate în tratamentul cancerului vezical. În concluzie, atunci când se stabilește diagnosticul de cancer vezical, renunțarea la fumat are un rol important în lupta împotriva bolii.

Boala este stabilită prin metode de diagnostic

După ce s-a constatat sângerarea în urină în urma analizei urinei, se obțin date diagnostice folosind metode radiologice precum ecografia, tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică.

Citologia urinară, care examinează celulele din urină, poate oferi informații despre gradul bolii, dar nu este întotdeauna suficientă pentru un diagnostic definitiv.

Intervenția chirurgicală este necesară pentru diagnostic și tratament!

Dacă există suspiciunea unui cancer vezical, în această etapă trebuie efectuată cistoscopia. Cistoscopia este procedura de examinare a căii urinare și a vezicii, sub anestezie, prin introducerea pe calea urinară a unui instrument luminos, asemănător unui telescop. Când la cistoscopie se observă o formațiune care este cancer sau care stârnește suspiciunea de cancer, aceasta se îndepărtează prin metoda închisă numită rezecție transuretrală (TUR), care permite prelevarea unei biopsii și are și proprietăți de tăiere. Țesuturile prelevate sunt trimise la examenul patologic. Astfel se realizează atât diagnosticul, cât și tratamentul. În urma evaluării patologului se stabilesc diagnosticul definitiv de cancer și caracteristicile acestuia. Stadiul și gradul cancerului oferă informații despre viteza cu care boala poate progresa.

Tratamentul se stabilește în funcție de stadiul bolii pacientului

Dacă cancerul nu a depășit stratul muscular, se face o clasificare a riscului în scăzut, mediu și ridicat, iar planul de tratament se stabilește în consecință. Tratamentul suplimentar se realizează prin chimioterapie intravezicală sau imunoterapie biologică cu inductori. Scopul tratamentului la acești pacienți este oprirea recidivei și a progresiei bolii. Pentru a determina eficacitatea tratamentului efectuat, este necesară o nouă examinare prin cistoscopie după 3 luni.