Ce este artrita septică? Care sunt simptomele? Cum se diagnostichează și se tratează?

Artrita septică este o boală inflamatorie a articulațiilor cauzată de o infecție bacteriană sau fungică, care necesită intervenție medicală de urgență. Boala poate duce rapid la o inflamație severă și la deteriorarea articulației. Diagnosticul precoce este de o importanță critică. În acest articol, veți găsi tot ce trebuie să știți despre simptomele, diagnosticul și tratamentul artritei septice.

Ce este artrita septică?

Definiția infecției articulare

Această boală, care începe cu pătrunderea microorganismelor în cavitatea articulară, provoacă rapid inflamație în lichidul sinovial. Deși bacteriile sunt cea mai frecventă cauză, fungii și, rareori, virusurile pot duce, de asemenea, la infecția de artrită septică.

Boala afectează de obicei o singură articulație. La adulți, este cel mai frecvent observată la nivelul genunchiului (50%), șoldului (25%) și umărului (15%). Afectarea mai multor articulații este de aproximativ 10% la copii și 20% la adulți. Articulațiile mari, cum ar fi genunchiul, șoldul și umărul, sunt zonele cele mai afectate.

Această boală, care apare la aproximativ 2 din 100.000 de cazuri, este considerată o urgență ortopedică. Infecția progresează rapid în câteva ore. Poate cauza leziuni grave cartilajului articular. În 25-50% din cazurile de artrită bacteriană, se dezvoltă o pierdere ireversibilă a funcției articulare. Chiar și în 75% din cazurile vindecate, rămâne o disfuncție permanentă la nivelul articulației afectate.

Căile de transmitere a bolii

Microorganismele ajung la articulație prin trei căi diferite. Diseminarea hematogenă este cea mai frecventă cale de transmitere. Bacteriile care pătrund în sânge dintr-o infecție situată în altă parte a corpului sunt transportate la articulație prin fluxul sanguin. Chiar și în activități zilnice, cum ar fi periajul dinților, bacteriile pot pătrunde în sânge. Un sistem imunitar sănătos distruge aceste bacterii.

Inocularea directă este a doua cale. Microbii pot pătrunde direct în articulație ca urmare a injecțiilor intra-articulare, a intervențiilor chirurgicale precum artroscopia sau a traumatismelor penetrante. Din acest motiv, riscul de infecție după operațiile de protezare articulară este ridicat.

Diseminarea prin contiguitate este a treia formă de transmitere. Bacteriile pot trece în articulație dintr-un focar de osteomielită situat în osul vecin sau din infecții ale țesuturilor moi din jurul articulației. Această formă de diseminare este mai puțin frecventă decât celelalte.

Grupuri cu risc

În 47% din cazurile de artrită septică, există deja o altă boală articulară preexistentă. Afecțiuni precum artrita reumatoidă, guta sau osteoartrita creează terenul propice pentru infecție. Pacienții cu artrită reumatoidă constituie grupul cu cel mai mare risc, atât din cauza leziunilor articulare existente, cât și a utilizării medicamentelor imunosupresoare.

Persoanele cu un sistem imunitar slăbit prezintă un risc ridicat. Diabetul, insuficiența renală, pacienții care urmează tratamente oncologice și pacienții cu HIV fac parte din acest grup. Cei care urmează tratamente cu corticosteroizi sunt la fel de vulnerabili.

Factorul de vârstă este important. Riscul crește la sugari și copii, deoarece mecanismele lor imunitare nu sunt încă pe deplin dezvoltate. La persoanele în vârstă, sistemul imunitar slăbește.

Pacienții cu proteze articulare, cei care utilizează medicamente intravenoase și cei care au suferit recent leziuni articulare sunt expuși riscului. Cu toate acestea, în 22% din cazurile de artrită septică, nu există niciun factor de risc medical. Boala se poate dezvolta chiar și la indivizi sănătoși.

În ciuda tratamentelor antibiotice avansate, ratele de mortalitate asociate artritei septice au fost raportate ca fiind de 5-15%. Din acest motiv, diagnosticul precoce este de importanță vitală.

Care sunt simptomele artritei septice?

Durere articulară cu debut brusc

Simptomele artritei septice apar brusc și se agravează într-un timp scurt. Cel mai evident semn este senzația de durere intensă într-o singură articulație. Durerea este atât de severă încât afectează negativ viața de zi cu zi. Se intensifică la mișcare, iar în unele cazuri persistă chiar și în repaus.

De cele mai multe ori, este afectată articulația genunchiului sau a șoldului. Durerea are un caracter pulsatil. Intensitatea sa crește progresiv. Persoana poate avea dificultăți în a adormi din cauza durerii.

Febră și frisoane

Febra ridicată este efectul sistemic al infecției. Temperatura corpului crește între 38-40°C. Febra este prezentă în 40-60% din cazuri. La copii, această rată ajunge la 80%.

Deoarece bacteriile atacă organismul, corpul începe să dea semnale de alarmă. Apar frisoanele și senzația de frig. Acestea sunt însoțite de stare de slăbiciune și oboseală generală. Pe măsură ce corpul luptă împotriva infecției, se produce o pierdere de energie. Lipsa poftei de mâncare este evidentă în special la vârstnici și copii. Se observă, de asemenea, o creștere a frecvenței cardiace.

Umflarea și înroșirea articulației

Se formează edem în jurul articulației afectate. Umflătura are de obicei o structură moale, dar în unele cazuri poate apărea sub forme mai dure. Edemul se poate extinde spre zona din jurul articulației.

Apar înroșiri locale. Culoarea pielii din jurul articulației începe să se modifice. În procesul evolutiv, aceste înroșiri pot deveni vânătăi. Există o creștere a temperaturii locale la nivelul articulației. În special la articulațiile superficiale, cum este genunchiul, pielea pare lucioasă și întinsă.

La examenul fizic, se constată roșeață, umflătură și o creștere a temperaturii comparativ cu alte articulații. Există sensibilitate la palpare.

Limitarea mișcării

Pacientul are dificultăți în a îndoi sau a pune greutate pe articulație. Amplitudinea mișcării este limitată. Deoarece durerea articulară crește odată cu mișcarea, fiecare pacient prezintă un grad diferit de limitare a mișcării.

Se observă o reticență în a folosi sau a mișca articulația afectată. Apare șchiopătatul. Unele persoane nu își pot mișca deloc articulațiile. Triada formată din febră, durere articulară și limitarea mișcării susține diagnosticul de artrită septică.

Simptome observate la copii

La copii, cel mai frecvent este afectată articulația șoldului. Apare o stare de agitație. Din cauza durerii, aceștia nu doresc să meargă. Evită să folosească articulația afectată.

Devin și mai irascibili atunci când articulațiile sunt atinse. Iritabilitatea și aspectul de copil bolnav sunt evidente. Pot adopta poziții speciale pentru a proteja articulația afectată. În starea numită pseudoparalizie, copilul refuză să folosească membrul afectat, ca și cum ar fi paralizat.

Pot fi însoțite și de alte simptome ale bolii, cum ar fi greața, vărsăturile, durerile în gât sau durerile de cap. Se observă scăderea poftei de mâncare.

Cum se pune diagnosticul de artrită septică?

Examenul fizic și evaluarea clinică

Medicul dumneavoastră vă examinează mai întâi articulația afectată. În timpul examinării, se caută semne de umflare, roșeață și creștere a temperaturii. Edemul format în jurul articulației poate fi evaluat fizic.

Se testează mișcarea articulației. Se determină gradul de limitare a mișcării. Se verifică sensibilitatea la atingere. Se evaluează intensitatea durerii.

Suspiciunea clinicianului este cel mai important element în diagnostic. Sunt examinate și alte zone ale corpului dumneavoastră. Gâtul, pielea și alte articulații sunt examinate pentru semne de infecție. Prezența unei infecții în altă zonă susține diagnosticul de artrită septică.

Metode de imagistică

Radiografia nu ajută la diagnostic în stadiul incipient al bolii. Se observă doar umflarea țesuturilor moi. În stadiile avansate, pot fi detectate modificări ale spațiului articular.

Ecografia arată acumularea de lichid în articulație. Artrita septică, în special cea de șold, este diagnosticată mai ușor prin ecografie. Poate fi aplicată la patul pacientului. Oferă ghidaj pentru aspirația articulară.

Tomografia computerizată detectează mai bine structura articulară și lichidul. Rezonanța Magnetică (RMN) este cea mai eficientă metodă de imagistică. Inflamația articulațiilor este clar vizibilă la RMN. Semnele precoce pot fi detectate chiar și la 24 de ore de la debutul infecției. Edemul măduvei osoase și osteomielita asociată pot fi diferențiate prin RMN.

Analiza lichidului articular

Analiza lichidului articular este standardul de aur pentru diagnosticul artritei septice. Diagnosticul cert se pune prin această metodă. Aspirația articulară trebuie efectuată neapărat înainte de tratamentul cu antibiotice.

Lichidul prelevat din articulație este examinat în laborator. Numărul de globule albe este de obicei mai mare de 50.000. În majoritatea cazurilor, valoarea este între 50.000-150.000. 90% din celule sunt de tip neutrofil. Există o predominanță a leucocitelor polimorfonucleare.

Se efectuează cultura bacteriană din proba de lichid. Se aplică testul de colorație Gram. Bacteriile Gram-pozitive pot fi detectate în proporție de 75-80%, iar cele Gram-negative în proporție de 40-50%. Sub microscop, se caută semne de bacterii și inflamație.

Lichidul articular are un aspect tulbure. Nivelul de glucoză este cu mai mult de 50 mg/dl mai scăzut decât glicemia. Valorile proteinelor și LDH cresc. Producerea de microorganisme în cultură confirmă diagnosticul.

Analize de sânge și rezultate de laborator

Analizele de sânge scot la iveală semnele de infecție. Numărul de leucocite este mai mare decât cel normal. Leucocitoza este observată în 50-60% din cazuri.

Valorile CRP și VSH cresc. În cazurile de artrită septică, CRP atinge vârful în primele două zile. VSH atinge cel mai înalt nivel în zilele 3-5. VSH și CRP ridicate susțin diagnosticul, dar nu sunt definitive.

Se măsoară și nivelul de procalcitonină. Nivelul ridicat de procalcitonină în sânge susține diagnosticul de infecție. Sensibilitatea este de 54%, iar specificitatea de 95%.

Se prelevează două seturi de hemoculturi. Acest lucru este important pentru detectarea bacteriemiei. Se determină tipul de antibiotic care va fi utilizat în tratament.

Cauzele și complicațiile artritei septice

Bacteriile care cauzează boala

Bacteriile sunt cea mai frecventă cauză a infecției de artrită septică. Staphylococcus aureus este responsabil pentru aproximativ 50% din aceste cazuri. Această bacterie, care trăiește pe piele și în interiorul nasului, se găsește chiar și la persoanele sănătoase. Este întâlnită frecvent în special la copii.

Bacteriile Streptococcus și speciile acestora sunt observate mai mult la vârstnici. Streptococcus pneumoniae este tipul de bacterie care cauzează pneumonia și meningita. Aceste bacterii sunt întâlnite frecvent la persoanele cu sistem imunitar slăbit.

Neisseria gonorrhoeae este un agent important care duce la artrită septică la adulți. Această bacterie, care cauzează infecția cu gonoree, se transmite pe cale sexuală. Durerea nu apare într-un punct fix, ci are o structură migratorie în corp.

Bacteriile Gram-negative sunt eficiente la pacienții cu diabet, la vârstnici și la cei care utilizează medicamente imunosupresoare.

Virusurile cauzează rareori artrită septică. Hepatita A, Hepatita B, Hepatita C, oreionul, HIV și adenovirusul se numără printre aceste virusuri. Fungii sunt, de asemenea, agenți rari.

Factori de risc

În 47% din cazuri, există deja o altă boală articulară preexistentă. Afecțiuni precum artrita reumatoidă, osteoartrita și guta creează terenul propice pentru infecție. Cei care poartă proteze articulare sunt expuși unui risc ridicat.

Slăbirea sistemului imunitar este un factor de risc important. Diabetul, boala renală cronică, pacienții care urmează tratamente oncologice și pacienții cu HIV fac parte din acest grup. Cei care utilizează medicamente imunosupresoare sunt la fel de vulnerabili.

Bacteriile care pătrund în sânge dintr-un alt focar de infecție din corp pot ajunge la articulație. Infecțiile tractului urinar, ale pielii sau ale plămânilor se răspândesc în acest mod. Microbii pot pătrunde după traumatisme sau intervenții chirurgicale.

Fragilitatea pielii facilitează pătrunderea bacteriilor în corp. Psoriazisul și eczema cresc riscul de infecție. Consumatorii de droguri intravenoase prezintă un risc ridicat la locul injecției.

Complicații în absența tratamentului

Dacă nu se pune un diagnostic precoce, artrita septică progresează rapid. Dacă nu este tratată, dăunează grav sănătății persoanei. În câteva zile, cartilajul articular poate suferi leziuni ireversibile.

Pierderea cartilajului articular este cea mai frecventă complicație. Infecția provoacă topirea țesutului cartilaginos. Limitarea mișcării poate fi observată permanent sau temporar. Se pot dezvolta deformări articulare și dureri cronice.

Osteomielita este inflamația măduvei osoase. Această situație apare atunci când inflamația se răspândește la oase. La copiii în perioada de creștere, osteomielita duce la probleme de dezvoltare.

Dacă bacteriile pătrund în sânge, poate apărea sepsisul. Acesta provoacă insuficiență de organ. Începe riscul vital. În ciuda utilizării antibioticelor, rata mortalității intraspitalicești variază între 7-15%. În cazul întreruperii tratamentelor, se poate observa din nou inflamația articulară.

Cum se tratează artrita septică?

Tratamentul cu antibiotice

Tratamentul artritei septice trebuie început de urgență. Imediat după prelevarea aspirației articulare și a probelor de cultură, se administrează antibiotice. Întârzierea tratamentului poate duce la leziuni permanente, în special la articulația șoldului.

În prima etapă, se utilizează antibiotice cu spectru larg. Până la obținerea rezultatului culturii, se aplică tratament empiric. În această perioadă sunt preferate medicamente precum vancomicina și ceftriaxona. Trebuie administrate neapărat antibiotice care acoperă și stafilococii.

Rezultatele colorației Gram ghidează alegerea antibioticului. Dacă se observă bacterii Gram-pozitive, se utilizează vancomicina. La pacienții cu sistem imunitar suprimat, se adaugă cefalosporine de generația a treia. După ce rezultatul culturii este cunoscut, se trece la tratamentul țintit.

Durata tratamentului depinde de bacteria care cauzează infecția. În infecțiile cu S. aureus, sunt necesare 2-3 săptămâni de antibiotice. În cazul bacteriilor Gram-negative, tratamentul se prelungește la 4 săptămâni. Durata totală a tratamentului variază de obicei între 3-6 săptămâni.

Evacuarea lichidului articular

Îndepărtarea lichidului infectat din articulație este pilonul de bază al tratamentului. Materialul inflamator acumulat accelerează deteriorarea articulației. Prin urmare, procedura de evacuare este la fel de importantă ca tratamentul cu antibiotice.

Aspirația cu ac este cea mai simplă metodă. Aspirații repetate sunt aplicate articulațiilor superficiale, cum ar fi genunchiul și glezna. Această procedură are scop atât diagnostic, cât și terapeutic.

Intervenția chirurgicală

În unele cazuri, tratamentul medicamentos rămâne insuficient. Când infecția continuă să progreseze, este necesară intervenția chirurgicală. Intervenția precoce a specialistului ortoped este obligatorie.

Drenajul artroscopic este o metodă de chirurgie închisă. Lichidul infectat din interiorul articulației este curățat prin efectuarea unor mici incizii. Această procedură durează de obicei 30-60 de minute. Este mai puțin invazivă și timpul de recuperare este scurt.

Dacă infecția s-a răspândit, se efectuează drenaj chirurgical deschis. Articulația este deschisă complet și țesuturile deteriorate sunt curățate. Această procedură poate dura 1-2 ore. În cazurile avansate, poate fi necesară înlocuirea protezei articulare.

Îngrijirea și monitorizarea postoperatorie

Pacienții sunt ținuți în spital 2-7 zile după operație. Se continuă tratamentul cu antibiotice puternice pe cale intravenoasă. Acest proces este important pentru a preveni reapariția infecției.

Poate exista durere și umflătură în zona articulației. Analgezicele prescrise trebuie utilizate regulat. Compresele reci ajută la reducerea umflăturii.

Zona suturii trebuie menținută curată și uscată. Pansamentele trebuie făcute regulat. Monitorizarea plăgii nu trebuie neglijată.

Fizioterapie și reabilitare

Pentru a proteja mișcările articulare, fizioterapia este începută în perioada timpurie. Exercițiile ușoare previn rigidizarea articulației. Se aplică exerciții de întărire musculară izometrică și exerciții de amplitudine activă a mișcării.

Pacienții își pot relua de obicei activitățile zilnice în 4-6 săptămâni. Activitățile fizice intense trebuie evitate. Dacă a fost montată o proteză, timpul de recuperare poate fi mai lung.

Întrebări frecvente

Atenția la regulile de îngrijire personală și igienă este primul pas în prevenirea bolii. Dacă există o rană deschisă sau o tăietură pe piele, aceasta trebuie menținută curată din cauza riscului de infecție. Menținerea rănilor curate previne pătrunderea bacteriilor în corp.

Alte infecții din corp trebuie tratate precoce. Infecțiile dentare, ale tractului urinar sau ale căilor respiratorii pot duce la apariția artritei septice în procesele ulterioare. Aceste infecții nu trebuie neglijate.

Bolile cronice precum diabetul trebuie controlate bine. Menținerea sub control a bolilor cronice reduce riscul de infecție. Pentru a întări sistemul imunitar, trebuie adoptat un stil de viață sănătos.

După operația articulară sau injecție, trebuie acordată atenție regulilor de igienă. Persoanele cu sistem imunitar slăbit trebuie să se adreseze medicului fără întârziere la apariția simptomelor de infecție.

Diagnosticul se pune de obicei în momentul prezentării la spital. Procesul de diagnostic este completat cu simptomele persoanei, tehnicile de imagistică și analizele de sânge. În cazul finalizării procedurilor, diagnosticul poate fi pus în aceeași zi.

Rareori, punerea unui diagnostic cert poate dura două zile. Rezultatul culturii lichidului articular iese în 24-48 de ore. Diagnosticul precoce este de o importanță critică pentru protejarea funcției articulare.

Durata tratamentului variază în funcție de severitatea infecției și de starea de răspuns la tratament. De obicei, durează între 3-6 săptămâni. Durata standard a tratamentului este de 3-4 săptămâni.

În infecțiile cu S. aureus, 2-3 săptămâni de tratament cu antibiotice sunt suficiente. În cazurile complicate cu bacteriemie, sunt necesare 4 săptămâni. În cazul bacteriilor Gram-negative, tratamentul se prelungește la 4 săptămâni.

În artrita gonococică, 7 zile de tratament sunt suficiente. În artrita nongonococică, durează 14-28 de zile. În prezența inflamației osoase asociate, tratamentul trebuie prelungit la 4-6 săptămâni.

Cu diagnostic și tratament precoce, artrita septică este de obicei tratată cu succes. Cu toate acestea, la 25-50% dintre pacienți, duce la pierderea funcției articulare. Dacă nu este tratată sau dacă se dezvoltă sepsis, poate pune viața în pericol.

Artrita septică netratată progresează rapid. În câteva zile, cartilajul articular poate suferi leziuni ireversibile. Pe termen lung, se pot dezvolta deformări articulare, pierderea permanentă a mișcării și dureri cronice.

După externare, se verifică dacă simptomele s-au ameliorat. Se urmărește starea de limitare a mișcării și durerea cronică. Acest proces durează aproximativ 6 luni.

Se așteaptă regresia simptomelor clinice. Se așteaptă ca valorile CRP și leucocitelor din analizele de sânge să scadă la valori normale în aproximativ a 10-a zi. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt decisive pentru calitatea vieții.

Pe scurt despre artrita septică

Artrita septică este o infecție articulară gravă care necesită intervenție de urgență. Diagnosticul precoce salvează vieți. Dacă observați dureri articulare cu debut brusc, febră și umflături, adresați-vă imediat medicului. Dacă nu este tratată, poate duce la leziuni articulare permanente.

În mod specific, tratamentul cu antibiotice și evacuarea lichidului articular joacă un rol critic în controlul bolii. Tratamentul durează de obicei 3-6 săptămâni. Puteți reduce riscul de infecție acordând atenție regulilor de igienă și menținându-vă bolile cronice sub control. Acționarea rapidă atunci când observați simptomele vă permite să vă protejați funcțiile articulare.

Departament

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!