Ce este șalazionul (chistul palpebral)? Simptome, cauze și metode de tratament

Ce este șalazionul (chistul palpebral)?

Șalazionul este un chist care apare pe pleoapă, fiind de obicei inofensiv și fără simptome de durere. Acesta se formează ca urmare a blocării glandelor Meibomian din pleoapă. Aceste glande ajută la menținerea umidității suprafeței ochiului prin secretarea porțiunii uleioase a peliculei lacrimale. Cu toate acestea, blocarea glandelor duce la acumularea de grăsime în interiorul acestora și, în consecință, la formarea unui chist. Inițial, șalazionul poate fi mic și neobservat, dar în timp poate crește, formând o umflătură vizibilă pe pleoapă. Această umflătură este de obicei de culoare roșie sau roz și este fermă la atingere. Șalazionul nu reprezintă de obicei o problemă gravă de sănătate și răspunde bine la tratamentul administrat de medic. Totuși, poate avea tendința de a recidiva, motiv pentru care este important să acordați atenție igienei oculare și să urmați metoda de tratament indicată de medic.

Care sunt simptomele chistului palpebral?

Chistul palpebral se poate manifesta prin diverse simptome evidente. Unele dintre simptomele chistului palpebral sunt următoarele:

Umflătură: O umflătură vizibilă pe pleoapă este cel mai frecvent simptom al chistului palpebral. La început, poate fi mică și neobservată, dar în timp crește și devine mai pronunțată. Această umflătură este situată de obicei în mijlocul sau pe marginea pleoapei și poate avea treptat o structură fermă și netedă la atingere.

Roșeață: Apariția roșeții în zona unde este situat chistul palpebral este un simptom frecvent întâlnit. Roșeața apare din cauza inflamației sau iritației de la nivelul pleoapei. Această roșeață este de obicei evidentă pe pielea din jurul chistului, iar uneori chistul în sine poate părea roșu.

Sensibilitate și durere: Chistul palpebral poate fi nedureros la început, dar pe măsură ce crește, poate provoca sensibilitate și durere. Se poate resimți disconfort la atingerea pleoapei sau la clipire.

Lăcrimare a ochilor: Chistul palpebral poate provoca lăcrimare sau o producție excesivă de lacrimi. Această afecțiune apare ca urmare a faptului că chistul afectează funcționarea naturală a ochiului și blochează parțial canalul lacrimal.

Tulburări de vedere: Chisturile mari pot afecta poziția naturală a pleoapei, provocând tulburări de vedere. Chistul poate determina pleoapa să apese pe ochi și să blocheze parțial câmpul vizual.

Inflamație: În unele cazuri, chistul palpebral se poate infecta, ducând la inflamație. Un chist infectat devine roșu, cald și sensibil, iar țesuturile din jur pot fi afectate. Inflamația poate provoca o stare generală de disconfort și sensibilitate la nivelul ochiului.

Cum se formează chistul palpebral?

Chistul palpebral, cunoscut în termeni medicali sub numele de șalazion, se formează ca urmare a blocării glandelor Meibomian din pleoapă. Glandele Meibomian sunt glande mici situate în pleoape care secretă partea uleioasă a peliculei lacrimale. Această secreție uleioasă ajută la menținerea umidității suprafeței oculare și previne evaporarea lacrimilor. Cu toate acestea, din diverse motive, canalele acestor glande se pot bloca, iar grăsimea acumulată în canalul blocat duce la formarea chistului. Printre factorii care pot influența formarea chistului palpebral se numără:

Neglijarea igienei pleoapelor: Necurățarea regulată a pleoapelor crește riscul de blocare a glandelor Meibomian. Reziduurile de machiaj, murdăria și depunerile de grăsime pot bloca canalele glandelor.

Probleme ale pielii: Afecțiuni dermatologice precum acneea pot împiedica buna funcționare a glandelor Meibomian și pot crea o predispoziție pentru formarea chisturilor. Astfel de probleme ale pielii pot afecta secreția de sebum a glandelor, ducând la blocaje.

Infecții: Infecțiile pleoapelor, în special urciorurile (hordeolum) frecvent recidivante, pot pregăti terenul pentru blocarea glandelor Meibomian și formarea șalazionului. Glandele infectate prezintă riscul de inflamație și blocaj.

Stresul și slăbirea sistemului imunitar: Stresul și slăbirea sistemului imunitar pot afecta starea generală de sănătate a organismului, având unimpact negativ și asupra funcțiilor glandelor pleoapelor. Această situație poate duce la blocarea glandelor și la formarea chisturilor.

Cum se diagnostichează chistul palpebral?

Diagnosticul chistului palpebral este stabilit de obicei de către un medic oftalmolog în urma unei evaluări clinice. Procesul de diagnostic se bazează pe istoricul medical al pacientului, simptome și examenul fizic. În timpul examinării, medicul ia anamneza pacientului, evaluează starea generală de sănătate a ochilor și examinează cu atenție pleoapa. Acesta evaluează dimensiunea, fermitatea și localizarea chistului. De asemenea, se verifică dacă există roșeață, sensibilitate sau semne de inflamație pe pielea pleoapei. Pentru un diagnostic cert, medicul poate solicita unele dintre următoarele teste:

Examinarea structurii oculare: Folosind un instrument special numit oftalmoscop, medicul poate examina structura internă a pleoapei și suprafața ochiului. Această examinare poate fi utilă pentru a evalua modul în care chistul afectează partea interioară a pleoapei și dacă există vreo modificare la nivelul celorlalte structuri ale ochiului.

Diagnostic diferențial: Medicul efectuează un diagnostic diferențial pentru a se asigura că chistul palpebral nu este confundat cu alte afecțiuni similare. Umflăturile de la nivelul pleoapei includ orjeletul (urciorul), infecțiile pleoapelor și tumorile. Orjeletul este de obicei o afecțiune mai dureroasă și infectată, motiv pentru care medicul examinează cu atenție dacă chistul prezintă semne de infecție.

Imagistică avansată: În cazuri rare, în special atunci când sunt necesare mai multe informații despre structura chistului sau în cazul chisturilor care nu răspund la tratament, medicul poate apela la metode avansate de investigație imagistică. Tehnicile imagistice precum ultrasonografia sau RMN-ul arată mai detaliat structura internă a chistului și relația acestuia cu țesuturile înconjurătoare.

Cum se tratează chistul palpebral?

Chistul palpebral, numit medical șalazion, este de obicei inofensiv și se vindecă de la sine în majoritatea cazurilor. Totuși, atunci când șalazionul devine deranjant sau nu dispare o perioadă lungă de timp, se pot aplica diverse metode de tratament. Tratamentul chistului palpebral administrat sub control medical poate include:

Picături sau unguente cu antibiotice pentru ochi: Dacă șalazionul s-a infectat sau prezintă un risc de infecție, medicul poate prescrie picături sau unguente oftalmice cu antibiotice. Aceste medicamente pot ajuta la vindecarea chistului prin ținerea sub control a infecției.

Injecție cu steroizi: Injecțiile cu steroizi pot reduce inflamația chistului și îl pot micșora rapid. Această metodă este eficientă în special în cazul chisturilor mari sau care nu dispar de mult timp. Steroizii sunt injectați direct în chist și oferă de obicei o vindecare rapidă.

Chiuretajul (Golirea chirurgicală a chistului): Dacă chistul nu răspunde la tratamentul la domiciliu și medicamentos, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Chiuretajul este procedura de golire chirurgicală a conținutului chistului și se efectuează cel mai adesea în timp ce pacientul se află sub anestezie locală. Conținutul chistului este extras printr-o mică incizie realizată pe partea interioară a pleoapei.

Comprese calde: Compresele calde reprezintă o metodă frecvent utilizată în tratamentul șalazionului. Aplicarea unei comprese calde și umede pe pleoapă timp de 10-15 minute, de obicei de câteva ori pe zi, conform modului și frecvenței indicate de medic, poate fi benefică. Compresele calde pot deschide canalele blocate ale glandelor Meibomian, ajutând la eliberarea grăsimii și la micșorarea chistului.

Întrebări Frecvente

Această afecțiune se vindecă de obicei de la sine în câteva săptămâni sub control medical. Acest proces poate fi accelerat prin metode de tratament la domiciliu, cum ar fi compresele calde și masajul pleoapelor. Cu toate acestea, intervenția chirurgicală poate fi necesară în cazul chisturilor care nu răspund la tratament sau care se infectează, iar perioada de recuperare poate fi prelungită. Chistul palpebral nu este de obicei periculos și este inofensiv în majoritatea cazurilor. Șalazionul prezintă rar un risc grav pentru sănătate, cu excepția cazului în care se infectează sau atinge dimensiuni foarte mari. Șalazionul nu se răspândește de obicei și rămâne localizat la o singură pleoapă. Atâta timp cât nu este infectat, nu prezintă tendința de a se răspândi la cealaltă pleoapă sau în alte părți ale corpului. Cu toate acestea, șalazioanele recidivante pot fi un semn al unei alte probleme de sănătate subiacente. După operația de șalazion, de obicei nu rămân cicatrici, deoarece procedura se efectuează prin realizarea unei mici incizii pe partea interioară a pleoapei. Cicatricea postoperatorie rămâne cel mai adesea în pliurile naturale ale pleoapei și devine invizibilă în timp. Cu toate acestea, ca în orice intervenție chirurgicală, perioada de recuperare variază de la o persoană la alta și în unele cazuri pot apărea cicatrici ușoare. Șalazionul se manifestă ca o umflătură fermă și nedureroasă pe pleoapă. Este de obicei de culoare roșie sau roz, situată în mijlocul sau pe marginea pleoapei și poate crește în timp. De asemenea, poate fi însoțit de simptome precum roșeața pleoapei, sensibilitate și o ușoară lăcrimare. Urciorul (hordeolum) este o umflătură dureroasă cauzată de obicei de glandele Meibomian infectate, dar prezintă riscul de a se transforma în șalazion dacă nu este tratat sau dacă recidivează frecvent. Faptul că urciorul nu se vindecă sau recidivează constant poate determina transformarea chistului în șalazion. Aplicarea de comprese calde în tratamentul șalazionului poate ajuta la vindecare prin deschiderea glandelor Meibomian blocate. În timpul aplicării, o cârpă curată sau un prosop curat este mai întâi scufundat în apă călduță. Cârpa sau prosopul călduț se așază ușor pe pleoapa închisă timp de 10-15 minute. Repetarea acestei proceduri la intervalele indicate de medic poate ajuta chistul să se micșoreze și să ofere confort. De asemenea, trebuie acordată atenție regulilor de igienă în timpul aplicării compreselor calde.

Dacă experimentați umflături, roșeață sau dureri la nivelul pleoapei, adresați-vă fără întârziere unui specialist în Oftalmologie și Boli Oculare. Vă puteți redobândi sănătatea cu ajutorul diagnosticului precoce și al metodelor de tratament personalizate în cadrul departamentului de Oftalmologie și Boli Oculare de la Hisar Hospital Intercontinental.

Faceți clic acum pentru a programa o programare online.