Ce este sacroileita? Care sunt simptomele? Cum se diagnostichează și se tratează?

Sacroileita este o afecțiune care apare prin inflamarea articulației dintre osul sacru și osul iliac, putându-vă îngreuna viața de zi cu zi. Durerile lombare acute și senzațiile de disconfort resimțite în zona șoldului și a inghinală se numără printre simptomele acestei afecțiuni. Este important să aflați răspunsurile la întrebări precum ce este sacroileita și care sunt cauzele acesteia, pentru a stabili metoda corectă de tratament. În acest articol, vom analiza în detaliu simptomele, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament pentru sacroileită.

Ce este sacroileita?

Inflamarea articulației sacroiliace, situată între partea inferioară a coloanei vertebrale și oasele pelviene, este definită drept sacroileită. Această afecțiune poate apărea izolat sau poate fi asociată cu afecțiuni reumatismale, cum ar fi spondilita anchilozantă sau artrita psoriazică. Dacă aveți dureri bilaterale, este necesar să fie verificate și bolile reumatismale. În caz contrar, tratamentele aplicate pot duce la pierderea timpului.

Simptomele încep de obicei să se manifeste în intervalul de vârstă 20-30 de ani. Cu toate acestea, sacroileita poate apărea și în alte grupe de vârstă. Factorii genetici, combinați cu anumite obiceiuri de viață, pot declanșa boala. Din acest motiv, prin adoptarea unor măsuri corecte de stil de viață, puteți opri apariția sau progresia simptomelor.

Anatomia articulației sacroiliace

Articulația sacroiliacă se află între osul triunghiular numit sacru și osul din partea laterală a șoldului. Aveți două articulații sacroiliace în corp, una în dreapta și una în stânga. Aceste articulații sunt puncte importante de transfer care leagă partea superioară a corpului de cea inferioară.

Articulația sacroiliacă preia sarcina de transfer al greutății între coloana vertebrală, șolduri și picioare. În jurul articulației există ligamente foarte puternice pentru a rezista presiunii ridicate care acționează asupra ei. Amplitudinea mișcării este de maximum 2-4 grade, adică nu este la fel de mobilă ca articulația genunchiului sau a șoldului.

În timpul mișcărilor precum mersul sau statul în picioare, corpul dumneavoastră este expus gravitației. Articulația sacroiliacă controlează transmiterea acestei presiuni, acționând ca un amortizor pentru coloana vertebrală. Protejează coloana vertebrală prin absorbția șocurilor. De asemenea, transferă greutatea corporală în mod echilibrat către picioare.

Care sunt cauzele sacroileitei?

Bolile reumatismale ocupă un loc important printre cauzele sacroileitei. Afecțiuni precum spondilita anchilozantă, artrita psoriazică și artrita reumatoidă sunt cauzate de sistemul imunitar care atacă țesutul articular. Gestionarea simptomelor este posibilă prin tratament medicamentos și fizioterapie.

Traumele și leziunile pot cauza debutul inflamației în articulație. Sacroileita se poate dezvolta în urma unei căzături sau a unui accident rutier. Lovitura directă asupra articulației sacroiliace declanșează inflamația.

Deși infecțiile sunt rare, acestea pot duce la inflamarea articulației sacroiliace. Infecțiile bacteriene se răspândesc în interiorul articulației, cauzând probleme. În acest caz, problema poate fi eliminată prin tratamente cu antibiotice.

În timpul sarcinii și al nașterii, sarcina asupra zonei pelviene crește. Modificările hormonale și relaxarea în zona pelviană contribuie la apariția sacroileitei. Odată cu creșterea în greutate în timpul sarcinii, sarcina asupra articulației sacroiliace crește.

Pe lângă acestea, artroza, deviațiile coloanei vertebrale, inegalitatea lungimii picioarelor și ridicarea greutăților pot fi numărate printre cauzele sacroileitei.

Factori de risc

Riscul crește la persoanele care stau mult timp așezate sau în picioare. Munca ce necesită efort fizic și practicarea sporturilor de contact creează stres asupra articulației. În caz de creștere rapidă în greutate și obezitate, sarcina asupra articulației este distribuită inegal.

Operațiile anterioare la șold sau coloană vertebrală constituie un factor de risc. Problemele care afectează sistemul scheletic, cum ar fi guta, scolioza și suprasolicitarea coloanei vertebrale, cresc, de asemenea, riscul de sacroileită. Curburile coloanei vertebrale care apar odată cu înaintarea în vârstă pot declanșa, de asemenea, această afecțiune.

Care sunt simptomele sacroileitei?

Deși simptomele variază de la o persoană la alta, sacroileita se manifestă de obicei în zona lombară și a șoldului. Intensitatea durerii poate varia de la ușoară la severă. Simptomele devin mai pronunțate când vă treziți dimineața sau după ce ați stat nemișcat pentru o perioadă lungă.

Durere și rigiditate

Cea mai frecventă problemă printre simptomele sacroileitei este durerea în zona lombară și a șoldului. Această durere poate crea o senzație ascuțită, ca o înțepătură de cuțit. Uneori apare sub formă de arsură sau durere surdă. Durerea poate fi unilaterală, adică se concentrează pe o singură parte a corpului. În unele cazuri, afectează ambele părți simultan.

Se observă și dureri care radiază de la șold către zona inghinală. Puteți simți un disconfort care coboară spre picioare. Există un detaliu important: durerea cauzată de sacroileită nu coboară sub genunchi. Dacă durerea se extinde până la picioare, acest lucru indică faptul că ar putea fi vorba de o hernie de disc sau o problemă de sciatică.

Rigiditatea matinală este una dintre caracteristicile tipice ale sacroileitei. Când vă treziți, simțiți rigiditate și înțepenire în zona lombară. Această rigiditate poate dura o jumătate de oră sau mai mult. Se ameliorează pe măsură ce vă mișcați, dar poate crește din nou pe parcursul zilei. Faptul că durerea crește după repaus și scade prin mișcare este una dintre caracteristicile care diferențiază sacroileita de alte probleme lombare.

Durerile nocturne sunt, de asemenea, frecvente. Durerea se intensifică în special în a doua jumătate a nopții și spre dimineață. Simptomele se agravează atunci când vă întindeți și vă lăsați greutatea pe o parte. Acest lucru afectează negativ calitatea somnului și vă face să vă treziți obosit.

Limitarea mișcării

Durerea din articulația sacroiliacă vă limitează mișcările zilnice. Activități simple precum urcatul și coborâtul scărilor, aplecarea și întinderea devin dificile. Când vă aplecați înainte, simțiți durere în partea dreaptă sau stângă a spatelui sau aveți dificultăți în a vă apleca complet. Unii oameni simt o înțepenire în acea zonă chiar dacă reușesc să se aplece complet.

Statul așezat pentru o perioadă lungă vă crește durerea. Angajații de birou sau persoanele care conduc vehicule sunt afectați în mod special de această situație. Când vă ridicați în picioare, durerea scade. Pe măsură ce mergeți, simțiți o relaxare și vă simțiți mai bine. Prin urmare, în loc să rămâneți nemișcat, plimbările ușoare vă pot reduce simptomele.

Statul prelungit în picioare, alergatul și mersul cu pași mari intensifică, de asemenea, durerile. Mișcări precum ridicarea obiectelor grele sau rotirea corpului creează dificultăți suplimentare. Aproximativ 25% din durerile cronice de spate sunt legate de articulația sacroiliacă. Această rată este destul de ridicată și nu trebuie ignorată.

Ridicarea din poziția așezat devine dificilă. În timp ce mergeți, puteți simți șchiopătare sau un mers instabil. Observați că există un dezechilibru în zona pelviană. Pierderea stabilității articulației duce la această problemă de echilibru.

Alte simptome

În zona în care se află articulația sacroiliacă se dezvoltă sensibilitate la atingere. În timpul examenului fizic, simțiți durere atunci când medicul apasă pe acea zonă. În cazuri rare, poate apărea umflătură locală. Această umflătură este mai pronunțată în cazurile de infecție sau inflamație severă.

Unii pacienți experimentează tulburări senzoriale precum furnicături și senzații electrice. Pot apărea dureri și în zona abdominală inferioară, cauzate de tensionarea mușchiului inghino-femural. Chiar și durerile de genunchi pot fi un simptom al unei probleme la articulația sacroiliacă.

Oboseala și starea de slăbiciune sunt plângeri care însoțesc sacroileita. Durerea constantă vă obosește corpul și vă consumă energia. Poate apărea febră ușoară sau senzație de febră. Durerile cresc pe parcursul zilei. Disconfortul care începe ușor dimineața se intensifică după-amiaza.

Simptomele sacroileitei prezintă similitudini cu alte probleme de dureri lombare. Din acest motiv, trebuie neapărat să consultați un medic pentru un diagnostic precis. Degenerarea articulațiilor fațetare, hernia de disc și spasmul muscular dau simptome similare. Printr-o evaluare corectă, se înțelege dacă sursa durerii este articulația sacroiliacă.

Cum se pune diagnosticul de sacroileită?

În caz de suspiciune de sacroileită, medicul dumneavoastră va aplica o serie de examinări și teste. Mai întâi, vă va întreba istoricul medical și va afla când au început simptomele. Înțelegerea mișcărilor care vă cresc durerea este importantă în procesul de diagnostic. Pentru un diagnostic precis, examenul fizic și metodele imagistice sunt evaluate împreună.

Examen fizic

Medicul vă verifică spatele, șoldurile și picioarele. Verifică dacă există sensibilitate apăsând cu degetul pe zona articulației sacroiliace. Determină punctul exact unde este concentrată durerea. Vă cere să luați diverse poziții pentru a vă testa amplitudinea mișcării.

Se aplică teste speciale de provocare. În metoda cunoscută sub numele de testul Patrick sau FABER, piciorul este îndoit, rotit spre exterior și deschis în lateral. Această mișcare forțează articulația sacroiliacă și, dacă există durere, aceasta apare. Testul Mennel este, de asemenea, printre metodele utilizate frecvent. Dacă ambele teste sunt pozitive, suspiciunea de problemă la articulația sacroiliacă crește.

Testul Gaenslen, testele de distracție și compresie sunt, de asemenea, adăugate la evaluare. În aceste teste, se fac diverse mișcări în timp ce stați întins pe spate. Medicul aplică presiune pe zona articulației sau încearcă să vă lărgească pelvisul. Se înțelege dacă durerea provine de la articulația sacroiliacă. Deși testele nu oferă un diagnostic precis de sine stătător, ele oferă rezultate semnificative atunci când sunt evaluate împreună cu RMN-ul.

Metode imagistice

Radiografia este prima metodă preferată. Se poate observa îngustarea spațiului articular sau modificări ale suprafețelor articulare. Totuși, radiografia poate să nu fie suficientă pentru diagnostic de una singură. Între debutul simptomelor și observarea modificărilor pe radiografie pot trece între 1 și 9 ani.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este cea mai de succes metodă în diagnosticul precoce. Deoarece RMN-ul poate arăta edemul măduvei osoase, acesta detectează boala în stadiu incipient. Tehnici speciale de imagistică numite secvențe T2 și STIR arată inflamația în detaliu. Dacă există o creștere a lichidului în articulație, aceasta este o constatare importantă pentru diagnosticul de sacroileită.

Edemul măduvei osoase este cea mai importantă și necesară constatare pentru a pune diagnosticul de sacroileită activă. Dacă se observă doar modificări structurale fără edem, RMN-ul nu este considerat pozitiv. Cu toate acestea, edemul măduvei osoase poate fi observat și în durerile lombare mecanice. Prin urmare, rezultatele RMN trebuie evaluate neapărat împreună cu constatările clinice.

Tomografia computerizată (CT) arată chiar și cele mai mici modificări ale structurilor osoase. Este preferată la pacienții cu rezultate negative la radiografie sau care nu pot intra la RMN. Rata de radiații a CT-ului cu doză mică este echivalentă cu cea a radiografiei, iar acuratețea diagnostică este mai mare. Uzura suprafețelor articulare și deteriorările structurale care ajung la os sunt clar vizibile prin CT.

Teste de laborator

Analizele de sânge se fac pentru a distinge infecțiile și problemele care cauzează inflamația. Se măsoară viteza de sedimentare a eritrocitelor și valorile proteinei C reactive (CRP). La pacienții cu sacroileită activă, valorile CRP sunt găsite ridicate și prezintă o relație semnificativă cu edemul măduvei osoase. Valorile sedimentării nu prezintă o relație statistică cu edemul măduvei osoase.

Testele de laborator sunt de ajutor limitat în disfuncția articulației sacroiliace, cu excepția cazurilor de infecție. Dacă există febră, se iau în considerare infecții precum bruceloza și se fac teste speciale. În caz de suspiciune de boală reumatismală, pot fi verificate HLA-B27 și alți markeri. În concluzie, diagnosticul de sacroileită se pune prin evaluarea combinată a examenului medical, a testelor speciale și a metodelor imagistice.

Cum se tratează sacroileita?

După stabilirea diagnosticului, planul dumneavoastră de tratament este modelat în funcție de severitatea simptomelor și de cauza durerii. Obiectivul principal este ameliorarea simptomelor și protejarea funcției articulare. Dacă există o problemă cauzată de o boală reumatismală, tratamentul medicamentos trece în prim-plan. În cazul sacroileitei cauzate de traumatisme sau stilul de viață, fizioterapia joacă un rol mai dominant.

Opțiuni de tratament medicamentos

Analgezicele și medicamentele antiinflamatoare sunt prima metodă preferată în tratamentul sacroileitei. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene vizează reducerea inflamației și a edemului din articulație pentru a vă ameliora durerea. Există opțiuni care pot fi cumpărate fără rețetă, cum ar fi aspirina, ibuprofenul sau naproxenul. Cu toate acestea, nu trebuie să utilizați aceste medicamente mai mult de 10 zile consecutiv fără a discuta cu medicul dumneavoastră.

Dacă durerea este severă, medicul poate prescrie relaxante musculare. Relaxantele musculare tratează durerea musculară prin prevenirea trimiterii semnalelor de durere de către nervi către creier. Medicamentele corticosteroide sunt opțiuni puternice care ameliorează durerea și inflamația. Medicul dumneavoastră poate injecta corticosteroizi direct în articulația afectată.

Fizioterapie și exerciții fizice

Fizioterapia este una dintre cele mai eficiente metode în tratamentul sacroileitei. Fizioterapeutul folosește tehnici de terapie manuală pentru a mișca corect oasele sacru și iliac. Astfel, mobilitatea articulară crește și compresia din interiorul articulației scade. După ce ați redobândit mobilitatea prin terapie manuală, trebuie neapărat să faceți exerciții fizice. Terapia manuală singură nu este suficientă, creierul trebuie învățat că această mobilitate a fost redobândită.

Frecvența tratamentului de 2 ori pe săptămână este suficientă, iar procesul durează în medie 3-4 săptămâni. Exercițiile vizează întărirea mușchilor din jurul articulației și asigurarea stabilității acesteia. Se aplică în special programe de exerciții care întăresc mușchii trunchiului. Exemple de exerciții care vizează mușchii care înconjoară articulația sacroiliacă sunt:

• Exercițiul podului și podul cu ridicarea piciorului
• Mișcări de plank abdominal și lateral
• Îndreptări cu un singur picior (deadlift)
• Extensii de spate și mișcarea superman
• Exercițiul de basculare pelviană

Atunci când alegeți exercițiile, se acordă atenție mișcărilor care cauzează probleme în viața de zi cu zi. Activități precum ridicarea de pe scaun sau mersul oferă indicii că extensia este problematică.

Tratament prin injecție

Dacă inflamația din interiorul articulației este foarte severă și nu se obține nicio modificare a durerii prin fizioterapie, se aplică tratamentul prin injecție. Injecțiile cu corticosteroizi se efectuează prin injectarea unui amestec de anestezic local și steroid în interiorul articulației. Scopul procedurii este de a reduce creșterea lichidului și edemul din interiorul articulației.

Injecția se face sub îndrumarea unei metode speciale de imagistică numită fluoroscopie. Nu simțiți durere în timpul procedurii aplicate sub sedare. Anestezicele locale blochează instantaneu semnalele nervoase, iar corticosteroidul oferă o relaxare pe termen lung. Injecția asigură o reducere cu 50% a durerii, dar poate să nu fie suficientă de una singură.

După procedură, se recomandă să vă odihniți câteva zile. Ameliorarea durerii începe de obicei în 2 până la 5 zile. Deoarece injecțiile oferă o relaxare pe termen scurt, pot fi necesare injecții repetate. Totuși, nu se recomandă ca injecțiile în care se utilizează cortizon să fie făcute de mai multe ori pe an.

Tratament chirurgical

Opțiunile chirurgicale sunt luate în considerare la un număr mic de pacienți care sunt rezistenți la tratamentele non-chirurgicale și care au dureri cronice și insuportabile. Chirurgia este recomandată în cazurile în care tratamentele non-chirurgicale au fost încercate timp de cel puțin 12 săptămâni, dar au fost ineficiente. În procedura numită fuziune a articulației sacroiliace, oasele sacru și iliac sunt unite, eliminând mișcarea articulației.

Metoda preferată pe scară largă astăzi este tehnica minim invazivă. Această metodă asigură mai puțină durere postoperatorie și o recuperare mai rapidă. Se ajunge la articulație prin incizii mici și articulația este unită folosind implanturi chirurgicale. Deoarece articulația stabilă nu va cauza durere, vă veți mișca mai confortabil.

Întrebări frecvente despre sacroileită

Sacroileita este o afecțiune la majoritatea persoanelor a cărei cauză o puteți trata medicamentos și ale cărei simptome le puteți gestiona prin fizioterapie. Succesul tratamentului variază în funcție de cauza și severitatea bolii. Dacă este cauzată de o boală reumatismală, puteți ține simptomele sub control prin tratament medicamentos. Sacroileita cauzată de traumatisme sau probleme mecanice arată o îmbunătățire prin fizioterapie și exerciții fizice.

În unele cazuri, tratamentele conservatoare sunt suficiente și simptomele dumneavoastră dispar complet. Totuși, în cazurile cronice, durerea poate reapărea din când în când. Dacă simptomele revin sau se agravează, trebuie neapărat să luați legătura cu medicul dumneavoastră. Sacroileita nu este de obicei o boală fatală. Cu toate acestea, dacă nu este tratată, poate duce la limitarea mișcării și la scăderea calității vieții.

Dacă simptomele bolii sunt observate la o persoană, examenul fizic este efectuat de un specialist ortoped. Medicul ortoped vă evaluează mai întâi zona articulației sacroiliace și aplică testele necesare. Ulterior, după stabilirea diagnosticului prin tehnici imagistice, se poate întocmi un calendar de tratament.

În special dacă durerea este pe ambele părți, poate fi necesar să fiți direcționat către secția de reumatologie. Eliminarea bolilor reumatismale este obligatorie. De asemenea, specialiștii în fizioterapie și reabilitare joacă un rol activ în procesul dumneavoastră de tratament. Fizioterapeuții determină programul dumneavoastră de exerciții și aplică terapie manuală.

Sacroileita vă strică somnul de calitate și vă face să vă simțiți obosit constant. Aveți probleme cu odihna deoarece durerile nocturne cresc. Dacă lucrați în locuri unde trebuie să stați așezat mult timp, durerea se intensifică. În mod similar, aveți dificultăți și în profesiile care necesită statul în picioare.

Activitățile dumneavoastră zilnice sunt limitate. Mișcări simple precum aplecarea, întinderea și folosirea scărilor devin dureroase. Viața socială este afectată. Mersul pe jos sau participarea la activități sportive devin dificile. Prin urmare, este important să primiți tratament precoce. Cu un plan de tratament adecvat, vă puteți întoarce la viața normală.

La persoanele care suferă de sacroileită în timpul sarcinii, această afecțiune apare de obicei doar în timpul sarcinii. Problema articulației sacroiliace este întâlnită la ambele sexe, fiind mai frecventă la femei. Apare mai des la femeile tinere și de vârstă mijlocie. Femeile însărcinate și cele care au născut recent sunt mai sensibile la această situație.

Durerile pot apărea din cauza sarcinilor crescute în perioada sarcinii. Acesta este unul dintre cele mai importante motive ale durerilor lombare crescute în timpul sarcinii. Începând de la mijlocul sarcinii, sub influența hormonilor de sarcină, cartilajele articulare capătă o consistență moale și oasele pelviene devin mai mobile. Această situație poate duce la lărgirea aripilor pelviene, în special în partea din față.

Dacă nu se aplică un program disciplinat de recuperare în perioada post-partum, sarcina inegală continuă să apese pe articulația sacroiliacă. Trebuie să faceți exerciții care vizează abdomenul lărgit și mușchii abdominali relaxați. Mersul excesiv în ciuda durerii pe parcursul sarcinii poate duce la cronicizarea procesului inflamator.

Pe scurt despre sacroileită

Sacroileita este o afecțiune care creează un disconfort serios în zona lombară și a șoldului, dar poate fi gestionată cu abordarea corectă. Dacă durerile dumneavoastră cresc dimineața sau statul așezat mult timp vă cauzează dificultăți, trebuie neapărat să consultați un specialist. După stabilirea diagnosticului, opțiunile de tratament medicamentos, fizioterapie sau injecție vă ameliorează simptomele. Important este să puneți un diagnostic precoce și să începeți tratamentul. Puteți reveni la normal făcând exerciții regulate și ajustându-vă stilul de viață. Dacă simptomele dumneavoastră revin, contactați medicul dumneavoastră. Sacroileita este de obicei o afecțiune tratabilă și este posibil să vă recâștigați calitatea vieții.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!