Ce este tendinita patelară (genunchiul săritorului)? Care sunt simptomele? Cum se diagnostichează și se tratează?

Tendinita patelară este o afecțiune care apare la nivelul tendonului de sub rotulă și provoacă durere în partea anterioară a genunchiului. Această problemă, cunoscută și sub numele de genunchiul săritorului, a fost definită pentru prima dată în 1963 ca o problemă de genunchi apărută în urma săriturilor. Este observată în special la sportivii cu vârste între 16 și 40 de ani și este mai frecventă la bărbați. Este comună în sporturile care necesită sărituri, cum ar fi voleiul, baschetul și fotbalul.

În acest articol, veți găsi informațiile necesare despre simptomele tendinitei patelare, metodele de diagnostic, tratamentul tendinitei patelare și exercițiile pentru tendinita patelară.

Ce este tendinita patelară (genunchiul săritorului)?

Tendonul patelar, care leagă rotula de tibie, este unul dintre cele mai puternice tendoane din corpul dumneavoastră. Datorită acestui tendon, puteți îndrepta genunchiul, merge, alerga și sări. Mușchiul cvadriceps din partea superioară și tendonul patelar din partea inferioară lucrează împreună pentru a asigura mișcarea genunchiului.

Tendinita patelară este o leziune degenerativă caracterizată prin apariția unor rupturi microscopice în fibrele tendonului și uzură, ca urmare a suprasolicitării acestuia. Mișcările repetitive și sarcina excesivă asupra tendonului duc la deteriorări ale structurii interne a acestuia. Contrar credinței populare, în această afecțiune nu există inflamație la nivelul tendoanelor.

Rolul și importanța tendonului patelar

Tendonul patelar este o parte critică a mecanismului extensor al genunchiului. Acesta transmite forța mușchilor cvadriceps către tibie, făcând posibilă extensia piciorului. Prin urmare, mișcările de bază din viața de zi cu zi depind de sănătatea acestui tendon.

Activități precum ridicarea de pe scaun, urcatul scărilor sau lovirea mingii se realizează datorită tendonului patelar și mecanismului extensor al genunchiului. Tendonul acționează ca o pârghie, amplificând forța mușchiului cvadriceps.

Alte denumiri ale bolii

Tendinita patelară este cunoscută sub diferite nume în literatură și în rândul publicului larg. Cea mai utilizată denumire este "jumper's knee", adică genunchiul săritorului. Acest nume provine din faptul că boala este frecventă în sporturile care implică sărituri.

De asemenea, este numită și genunchiul alergătorului. În unele surse, se folosește termenul de tendinopatie patelară. Toate aceste denumiri descriu aceeași stare: uzura tendonului rotulian din cauza suprasolicitării.

La cine apare?

Tendinita patelară apare de obicei între 16 și 40 de ani, dar poate apărea și la atleții adolescenți și la sportivii de peste 30 de ani. Rata de incidență la sportivii bărbați este semnificativ mai mare decât la femei: 25,3% la bărbați și 13,1% la femei.

Prevalența este mai mare în special în ramurile sportive în care grupul muscular extensor al coapsei este utilizat intens:

• Volei: Prevalența la voleibaliștii de performanță ajunge până la 40-50%
• Baschet: Este frecventă din cauza intensității mișcărilor de săritură
• Fotbal: Mișcările de alergare și lovire a mingii reprezintă un risc
• Atletism: Este comună în probele de săritură în lungime și săritură în înălțime

Sportivii care practică sporturi de sărituri la nivel profesionist sunt expuși unui risc mai mare. Persoanele cu durate lungi de antrenament și care fac sport pe suprafețe dure se află, de asemenea, în grupul de risc. Excesul ponderal este un factor de risc important pentru boală.

Care sunt simptomele tendinitei patelare?

Simptomele tendinitei patelare încep de obicei lent și se agravează în timp. În prima etapă, durerea resimțită doar după o activitate intensă devine, dacă nu este tratată, o problemă care afectează viața de zi cu zi.

Durere în partea anterioară a genunchiului

Cel mai evident semn al bolii este durerea resimțită în partea anterioară a genunchiului. Durerea este localizată în special sub rotulă, deasupra tendonului patelar. Deși unii pacienți au dificultăți în a localiza exact locul durerii, aceasta se concentrează de obicei în zona apropiată de rotulă.

Durerea crește odată cu activitatea. Se intensifică în timpul sporturilor care implică sărituri, alergare sau sărituri. Durerea apare la nivelul tendonului în timpul mișcărilor care solicită genunchiul, cum ar fi urcatul scărilor și ridicarea de pe scaun. Durerea poate apărea atunci când începeți activitatea fizică sau imediat după un antrenament intens.

În stadiul incipient, durerea care apare după activitate se manifestă și la începutul sportului pe măsură ce boala avansează. În stadiile mai avansate, durerea este resimțită chiar și în repaus sau în timp ce stați așezat. Prin urmare, momentul și intensitatea durerii indică stadiul bolii.

Umflătură și sensibilitate

Se observă umflături sub rotulă și în partea anterioară a genunchiului. Umflătura apare pe tendon ca urmare a acumulării de lichid în teaca tendonului. Poate apărea un edem ușor sau moderat în zonă.

Se simte sensibilitate la atingerea tendonului. Există sensibilitate la atingere de-a lungul tendonului de sub rotulă. Durerea apare atunci când zona inflamată este apăsată ușor. De asemenea, pot apărea creșterea temperaturii locale și senzația de arsură la nivelul genunchiului.

Stadiile bolii

Tendinita patelară este clasificată în 4 stadii. Această clasificare determină severitatea bolii și abordarea terapeutică.

Stadiul 1: Durerea este resimțită doar după activitatea sportivă. În acest stadiu, durerea trece prin repaus, dar revine când se reia sportul.

Stadiul 2: Durerea începe la începutul activității sportive, scade sau dispare după încălzire. Durerea reapare la oboseală.

Stadiul 3: Durerea este prezentă în timpul activității sportive și în repaus. Durerea nu trece prin repaus și este resimțită chiar și la urcarea și coborârea scărilor. Este atât de intensă încât nu se poate continua sportul.

Stadiul 4: Este vorba despre ruperea tendonului patelar. În stadiile avansate, durerea apare chiar și atunci când ceva atinge tendonul.

Dificultăți în activitățile zilnice

Pe măsură ce boala avansează, apar dificultăți în mișcările zilnice. Durerea este resimțită la nivelul tendonului în timpul activităților simple, cum ar fi urcatul scărilor sau ridicarea de pe scaun. Devine dificilă îndoirea și întinderea completă a genunchiului.

În special, se observă slăbiciune și pierderea forței la îndreptarea genunchiului. Apare limitarea mișcării și pierderea forței. Durerea crește în timpul mișcărilor în care genunchiul este utilizat intens, cum ar fi ghemuirea. Dacă durerea este ignorată și se continuă antrenamentul, aceasta poate duce la rupturi mai mari ale tendonului patelar.

Cauzele și factorii de risc ai tendinitei patelare

Mai mulți factori contribuie la dezvoltarea tendinitei patelare. La baza bolii nu stă de obicei o singură cauză, ci o combinație de diverși factori. Mecanismul de bază este încărcarea tendonului mai mult sau mai des decât poate acesta să suporte.

Suprasolicitarea și erorile de antrenament

Mișcările repetitive duc la stres excesiv asupra tendonului, provocând inflamație. Activități precum alergarea și săriturile sunt cei mai frecvenți factori declanșatori. În special în timpul activităților sportive, suprasolicitarea tendoanelor este frecventă.

Creșterea intensității antrenamentului într-un timp scurt dăunează tendonului. Încălzirea și exercițiile de stretching insuficiente reprezintă, de asemenea, un risc. Creșterile bruște ale intensității activității, ritmului de antrenament și încărcăturilor săptămânale cauzează dezvoltarea tendinitei.

Perioadele de odihnă insuficiente împiedică tendonul să se repare singur. Pe măsură ce rupturile din tendon se înmulțesc, corpul dumneavoastră are dificultăți în a le repara. Jocul pe suprafețe dure sau practicarea sporturilor cu impact ridicat fără o încălzire adecvată crește riscul. Excesul ponderal este un factor de risc important pentru boală.

Dezechilibrul și rigiditatea musculară

Tensiunea excesivă în mușchii coapsei crește tensiunea asupra tendonului patelar. Rigiditatea și scurtarea mușchilor din partea anterioară (cvadriceps) și posterioară (ischiogambieri) a coapsei pun stres suplimentar pe tendonul patelar. Pe măsură ce vă antrenați, mușchii se scurtează în timp.

Dacă unii mușchi ai picioarelor sunt mult mai puternici decât alții, mușchii mai puternici trag mai tare de tendonul patelar. Această tracțiune inegală provoacă tendinită. Mușchii cvadriceps și ischiogambieri excesiv de puternici creează, de asemenea, probleme.

Dacă mușchii șoldului nu sunt suficient de puternici sau dacă aveți o limitare la nivelul gleznei, genunchiul preia sarcina pe care aceste zone ar trebui să o suporte. Această aliniere defectuoasă crește presiunea asupra structurilor din interiorul genunchiului.

Factori anatomici

Diferența de lungime a picioarelor sau tulburările de mers forțează tendonul. Problemele structurale, cum ar fi un unghi Q ridicat și înclinarea pelviană, reprezintă un risc. Platfusul sau problemele de aliniere șold-genunchi-gleznă pot provoca dureri de genunchi.

Obezitatea este un factor de risc fizic. Excesul de greutate și obezitatea slăbesc tendoanele și mușchii din jurul genunchiului. La persoanele supraponderale, articulația genunchiului are dificultăți în a susține greutatea corporală.

Boli cronice

Bolile cronice precum artrita reumatoidă, diabetul și guta cresc riscul de inflamație a tendoanelor. Unele boli afectează fluxul sanguin către tendoane, ceea ce slăbește tendonul.

Insuficiența renală cronică, bolile autoimune precum artrita reumatoidă, precum și bolile metabolice precum diabetul și nivelurile ridicate de lipide din sânge reprezintă factori de risc. Lupusul poate fi, de asemenea, un exemplu.

Tendoanele își pierd elasticitatea pe măsură ce înaintăm în vârstă. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, tendoanele lor devin mai puțin elastice, ceea ce facilitează rănirea lor. La bătrânețe, tendoanele rezistă mai puțin la stres.

Cum se diagnostichează tendinita patelară?

Pentru diagnosticul tendinitei patelare, medicul dumneavoastră vă va asculta mai întâi plângerile și va efectua o evaluare fizică. Va obține informații detaliate despre momentul în care a început durerea, activitățile în care aceasta crește și istoricul leziunilor de genunchi. În procesul de diagnostic, evaluarea clinică, examenul fizic și metodele imagistice sunt utilizate împreună.

Examenul fizic

În timpul examenului fizic, medicul dumneavoastră va identifica punctele sensibile de la nivelul genunchiului, va verifica dacă există umflături și va evalua amplitudinea mișcării. Se caută sensibilitatea la atingere pe tendonul patelar de sub rotulă.

Scorul VISA este utilizat pentru a determina severitatea bolii. Acest sistem de punctaj măsoară severitatea bolii în funcție de simptomele dumneavoastră.

Testul spitalului Royal London este foarte util în diagnosticul tendinitei patelare. Acest test are o sensibilitate de 88% și o specificitate de 98%. Testul se efectuează după cum urmează: medicul dumneavoastră verifică sensibilitatea apăsând tendonul patelar de sus în jos în timp ce genunchiul este în poziție complet dreaptă. Apoi, îndoaie genunchiul la 90 de grade și apasă din nou aceeași zonă. Dacă durerea scade sau dispare în poziția îndoită, testul este considerat pozitiv.

Metode imagistice (RMN și Ecografie)

Ecografia și RMN-ul sunt cele mai bune instrumente în diagnosticul tendinitei patelare. Aceste metode imagistice sunt valoroase pentru confirmarea modificărilor de la nivelul tendonului.

Examenul ecografic: Arată îngroșarea tendonului și structura neregulată a fibrelor. Se detectează zone hipoecogene, adică zone care apar întunecate la ecografie. Aceste leziuni sunt observate de obicei în partea posterioară a tendonului patelar, aproape de polul inferior al rotulei. Când se utilizează ecografia Doppler, în cazurile simptomatice se poate demonstra neovascularizația, adică formarea de noi vase de sânge și fluxul sanguin crescut. Conform cercetărilor, dacă grosimea tendonului este peste 6,67 mm, diagnosticul bolii poate fi pus cu o sensibilitate de 100% și o specificitate de 92%.

Imagistica RMN: Este caracterizată prin structura tendonului îngroșat și intensitatea crescută a semnalului. Arată detaliat modificările de la nivelul tendonului și al structurilor din jur. Modificări de semnal pot fi observate la polul inferior al rotulei și în țesutul adipos infrapatelar. Prin RMN, o grosime a tendonului de peste 7,08 mm arată o sensibilitate de 100% și o specificitate de 89,4%. RMN-ul este metoda standard de aur în diagnosticul diferențial.

Radiografia: Poate fi efectuată pentru a exclude fracturile sau problemele legate de os.

Diagnostic diferențial

Este necesar să se excludă alte afecțiuni care prezintă simptome similare. Sindromul dureros patelofemural, tendinita cvadricepsului, rupturile de tendon trebuie luate în considerare în diagnosticul diferențial.

La atleții adolescenți trebuie avute în vedere boala Osgood-Schlatter și sindromul Sinding Larsen Johannson. Bursita infrapatelară poate provoca, de asemenea, dureri similare. Iritația pernei adipoase suprapatelare și sindromul plicăi sunt, de asemenea, evaluate. RMN-ul este metoda standard de aur în diferențierea acestor leziuni.

Cum se tratează tendinita patelară?

Tratamentul tendinitei patelare se bazează în mare măsură pe metode conservatoare. Strategia de tratament este personalizată în funcție de severitatea simptomelor, durată și așteptările dumneavoastră funcționale. Majoritatea cazurilor se vindecă fără a fi nevoie de operație.

Repaus și reglarea activității

Primul pas al tratamentului este reducerea sau încetarea activității care provoacă simptomele. În special, ritmul ridicat și genuflexiunile sunt interzise. La sportivii profesioniști, programul de antrenament trebuie modificat sau trebuie evitate activitățile în care sunt folosite picioarele.

În prima etapă se utilizează genunchiere, aplicarea de gheață și analgezice. Pachetele reci ameliorează durerea și reduc umflătura. Totuși, utilizarea pe termen lung a analgezicelor nu este recomandată. Aceste medicamente pot suprima proliferarea celulelor tendonului.

Bandajele și genunchierele speciale reduc presiunea asupra tendonului. Kinesio-tapingul poate fi utilizat pentru a ameliora durerea și a susține tendonul.

Fizioterapie și exerciții pentru tendinita patelară

Fizioterapia vizează creșterea forței și flexibilității mecanismului extensor al genunchiului. Programele de exerciții aplicate împreună cu fizioterapeutul constituie baza tratamentului. În special, exercițiile excentrice sunt considerate standardul de aur.

Se efectuează exerciții de stretching pentru mușchii cvadriceps și ischiogambieri. Lungimea musculară este crescută prin concentrarea pe întărirea excentrică. Aceste exerciții simulează lucrul mușchilor în momentul aterizării. Prin urmare, este o alegere precisă pentru vindecarea leziunii și pentru a preveni reapariția acesteia.

Se începe cu exerciții în lanț kinetic deschis. Mișcări precum ridicarea piciorului drept întăresc cvadricepsul fără a provoca tendonul. După ce se obține un progres suficient, se trece la exerciții în lanț kinetic închis, cum ar fi genuflexiunile și fandările. Mușchii fesieri și mușchii abdominali nu trebuie neglijați.

PRP și injecții biologice

În cazurile în care nu se obține un răspuns la metodele conservatoare, se pot efectua 2-3 ședințe de tratament PRP. PRP este concentrarea trombocitelor prelevate din propriul sânge și administrarea acestora în țesutul deteriorat. Factorii de creștere pe care îi conține cresc vascularizația și declanșează producția de colagen.

Aplicațiile precise de PRP efectuate sub ghidaj ecografic asigură reducerea grosimii țesutului și îmbunătățirea structurală. Totuși, succesul tratamentului depinde de tehnica de aplicare și de conformitatea cu reabilitarea. Programele de exerciții excentrice aplicate după injecție sunt factorul care multiplică succesul.

Repararea biologică începe din a 2-a săptămână și atinge vârful în a 6-a săptămână. În cazurile de tendinită, se observă o îmbunătățire funcțională în 3-6 săptămâni. Injecțiile cu cortizon nu au un loc în tratamentul tendinitei patelare.

Când este necesară operația?

Tratamentul chirurgical intră în discuție la pacienții care nu au răspuns la toate tratamentele non-chirurgicale timp de cel puțin 6 luni și a căror limitare funcțională persistă. Dacă leziunea tendonului este mare la examinarea RMN, se planifică operația.

Chirurgical, se efectuează operația de debridare și vascularizare. Partea moartă a tendonului, unde acesta este deteriorat, este îndepărtată. Zonele fibrotice sunt curățate și țesuturile mucoide sunt îndepărtate. Bucățile de tendon rămase sunt cusute împreună și fixate din nou pe rotulă.

Revenirea la sport după tratament

După operație, se poate reveni la sport între 5 și 6 luni. Criteriile de revenire la sport sunt amplitudinea completă a mișcării articulare fără durere, forța musculară simetrică și finalizarea fără probleme a testelor funcționale. S-a raportat că marea majoritate a sportivilor au putut reveni la nivelul de performanță anterior.

Înainte de a începe alergarea, nu trebuie să existe nicio durere în viața de zi cu zi. Rutine precum urcatul scărilor și mersul în pantă trebuie să fie fără durere. Prima alergare nu trebuie să depășească 10 minute, iar dacă este fără durere, durata trebuie crescută treptat.

Întrebări frecvente

Întrebări frecvente ale pacienților și răspunsurile acestora:

Timpul de vindecare depinde de severitatea bolii. În stadiile incipiente, se poate observa o scădere a simptomelor în 6-12 săptămâni. Totuși, vindecarea completă poate dura 3-6 luni. În stadiile avansate, durata tratamentului este mai lungă.

Exercițiile excentrice sunt cele mai eficiente exerciții pentru tendinita patelară. Se începe cu ridicarea piciorului drept, apoi se trece la mișcări precum genuflexiuni și fandări. Exercițiile trebuie făcute sub supravegherea unui fizioterapeut. Trebuie să evitați mișcările care provoacă durere.

Puteți începe să alergați când nu mai aveți nicio durere în activitățile zilnice. Urcatul scărilor și mersul în pantă trebuie să fie fără durere. Prima alergare nu trebuie să depășească 10 minute și trebuie crescută treptat.

Genunchierele și bandajele reduc presiunea asupra tendonului. În special în timpul activității, pot fi utilizate genunchiere de susținere. Prin urmare, ajută la ameliorarea durerii.

Revenirea la sport după operație are loc între 5 și 6 luni. Trebuie obținută amplitudinea completă a mișcării articulare și forța musculară trebuie să fie simetrică. După trecerea cu succes a testelor funcționale, se poate reveni la sport.

Dacă se aplică tratamentul și reabilitarea adecvate, riscul de recidivă scade. De asemenea, este importantă organizarea programului de antrenament. Trebuie să evitați creșterile bruște ale sarcinii. Exercițiile regulate de stretching au un efect protector.

Puteți aplica gheață când aveți dureri. Este esențial să evitați activitățile care cresc durerea. Puteți face exerciții regulate de stretching. Totuși, trebuie neapărat să stabiliți planul de tratament împreună cu medicul dumneavoastră.

Pe scurt despre tendinita patelară

Tendinita patelară este o afecțiune tratabilă. Cu o intervenție timpurie, majoritatea cazurilor se vindecă fără operație. Prin urmare, este important să acționați imediat când simțiți durere în partea anterioară a genunchiului.

Baza tratamentului o constituie repausul, fizioterapia și exercițiile excentrice. În special, programele de întărire efectuate împreună cu fizioterapeutul cresc rata de succes. De asemenea, trebuie să creșteți treptat intensitatea antrenamentului și să evitați încărcăturile bruște.

În general, cu un tratament adecvat și o reabilitare regulată, puteți reveni la performanța anterioară. Dacă practicați sporturi care implică sărituri, nu neglijați măsurile de protecție. Consultarea medicului în loc să ignorați durerea de la genunchi previne daunele permanente.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!