Ce este autismul? Simptome, cauze, diagnostic și procesul de tratament

Autism

Tulburarea din spectrul autist (TSA) este o diferență neurodezvoltamentală care determină simptome precum dificultăți de comunicare, probleme de interacțiune socială și comportamente repetitive la persoane. Considerat a fi format sub influența factorilor genetici și de mediu, autismul se poate manifesta în diferite moduri. Deși nu există un tratament curativ pentru autism, diagnosticul precoce poate îmbunătăți abilitățile copiilor de a comunica și de a stabili interacțiuni sociale. Spre deosebire de credința populară, TSA nu este o boală, ci o diferență neurologică. În acest context, în loc să se concentreze pe tratarea tulburării, este important să se concentreze pe modul în care copilul poate face față provocărilor pe care le poate întâlni în viață.

Ce este autismul?

Autismul este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin deficite în interacțiunea socială și comunicare, comportamente repetitive și interese restrânse. La baza tulburării stă funcționarea diferită față de normal a regiunii cerebrale responsabile de determinarea comunicării copilului cu mediul său înconjurător. Diagnosticul de TSA poate fi stabilit în unele cazuri și la vârsta adultă. Diagnosticarea tardivă poate duce la percepția că tulburarea poate fi dobândită ulterior din motive precum comportamentul defectuos al părinților sau traumatismele psihologice trăite de copii. Cu toate acestea, persoanele cu acest sindrom sunt persoane neurodivergente (neurodiverse), ceea ce înseamnă că creierul persoanelor cu TSA funcționează diferit față de normal încă de la naștere. Din acest motiv, copiii cu autism pot avea mai mult succes în domenii diferite față de colegii lor, în timp ce pot avea nevoie de ajutor în alte probleme.

Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, Ediția a Cincea), TSA este definită ca diferențe în funcțiile cerebrale care provoacă deficite persistente în comunicarea și interacțiunea socială, în prezent sau în trecut. Cercetările arată că 1 din 100 de copii din întreaga lume are TSA, iar cazurile pot fi mai frecvente în țările cu venituri mici și medii.

TSA este caracterizată prin dificultăți sociale, comunicative și comportamentale. Dificultățile care apar pot fi de nivel ușor, moderat sau sever, în funcție de sprijinul de care are nevoie persoana. Odată cu DSM-5, toate tipurile diferite de autism sunt tratate sub umbrela TSA. Unele tipuri definite conform clasificărilor anterioare făcute înainte de DSM-5 sunt următoarele:

Sindromul Asperger: Situat la capătul mai ușor al spectrului, sindromul Asperger se manifestă de obicei printr-o inteligență ridicată, abilități lingvistice avansate și abilitatea de a duce o viață independentă în activitățile zilnice. În timp ce Asperger era considerat un diagnostic de sine stătător înainte de DSM-5, astăzi este tratat în cadrul TSA. Deși întâmpină unele dificultăți în socializare, persoanele cu sindromul Asperger pot avea o cunoaștere profundă, în special în subiectele care le trezesc interesul, și pot vorbi despre aceste subiecte pentru o perioadă lungă de timp.

Autismul atipic: Cunoscut și sub denumirea de tulburare de dezvoltare globală atipică, autismul atipic este utilizat pentru a descrie persoanele care prezintă simptome mai grave decât sindromul Asperger, dar mai blânde decât tulburarea autistă. Deși printre simptomele sindromului se numără semne tipice, cum ar fi dificultatea în comunicarea socială, este posibil să nu existe comportamente repetitive sau interese restrictive.

Tulburarea autistă: Tulburarea autistă se manifestă prin simptome mai severe în comparație cu sindromul Asperger și autismul atipic.

Tulburarea dezintegrativă a copilăriei (TDC): Cunoscută și sub numele de sindromul Heller, tulburarea dezintegrativă a copilăriei se află în partea cea mai rară și cea mai severă a tulburării. Această tulburare se poate manifesta prin pierderea rapidă a interacțiunilor sociale, a limbajului și a abilităților intelectuale la copiii care prezintă o dezvoltare normală atunci când ajung la vârsta de 2-4 ani. În același timp, sugarii și copiii cu TDC pot dezvolta și probleme neurologice, cum ar fi epilepsia.

Astăzi, toate tulburările enumerate mai sus sunt tratate sub titlul de TSA. Cu toate acestea, din cauza utilizării criteriilor de diagnostic ale Organizației Mondiale a Sănătății în Turcia, familiile se pot confrunta uneori cu diagnosticul de autism atipic în rapoartele medicale ale copiilor lor.

Cum apare autismul?

Tulburarea din spectrul autist este considerată o diferență care apare sub influența atât a factorilor ereditari, cât și a celor de mediu. Deși cauza exactă nu este pe deplin cunoscută, se crede că diverși factori care afectează dezvoltarea creierului pot duce la această tulburare. De exemplu, factori precum complicațiile din timpul sarcinii, vârsta părinților și greutatea mică la naștere pot crește riscul de a observa tulburarea. În consecință, posibilele cauze ale TSA pot fi enumerate după cum urmează:

Factorii genetici: Factorii genetici pot juca un rol în apariția TSA. Există diverse studii care arată că unele cazuri pot fi asociate cu anumite sindroame genetice sau mutații. Cu toate acestea, este dificil de spus că există o genă sau o mutație specifică care cauzează această diferență. TSA poate apărea sub influența diverselor gene. Factorii genetici pot afecta dezvoltarea creierului, comunicarea dintre neuroni în creier și severitatea simptomelor. Anumite tulburări genetice, cum ar fi sindromul Rett sau sindromul X fragil, pot provoca diferențe neurodezvoltamentale.

Factorii de mediu: Cercetările sugerează că factori precum bolile infecțioase virale, anumite medicamente utilizate în timpul sarcinii, complicațiile sarcinii și expunerea la poluanții de mediu pot crește riscul de TSA.

Pe lângă cele enumerate, anumiți factori pot crește riscul de apariție a TSA. În consecință, principalii factori de risc pot fi enumerați după cum urmează:

Sexul: Conform cercetărilor, băieții prezintă un risc de TSA de patru ori mai mare în comparație cu fetele.

Istoricul familial: Copiii care au un istoric de diagnostic de TSA în familie pot avea un risc mai mare de a dezvolta tulburarea.

Nașterea prematură: Diverse studii arată că riscul poate crește la sugarii născuți înainte de 26 de săptămâni.

Vârsta mamei și a tatălui: Există unele studii care arată că riscul crește din cauza calității de părinte la o vârstă înaintată.

În plus, diverse studii efectuate în ultimii ani arată că vaccinurile administrate în copilărie nu au o bază științifică care să cauzeze tulburarea.

Care sunt simptomele autismului?

Spectrul care dă numele tulburării din spectrul autist înseamnă diversitate. Din acest motiv, simptomele pot varia, de asemenea, în funcție de vârstă și de tipul de tulburare. Printre simptomele autismului la sugari se numără semne precum incapacitatea de a stabili contactul vizual, lipsa de răspuns la propriul nume și expresia facială ternă. În timp ce simptomele autismului la un sugar în vârstă de 6 luni poate să nu fie înțelese clar, pe măsură ce sugarul crește, simptomele pot deveni mai pronunțate. De exemplu, lipsa de reacție la sunete sau lipsa de interes față de mediu pot fi observate ca simptome de autism la vârsta de 1 an, în timp ce întârzierea în vorbire și comportamentele repetitive pot fi observate ca simptome de autism la vârsta de 2 ani. În consecință, principalele simptome sunt următoarele:

Deficitul în comunicarea și interacțiunea socială: Copiii cu TSA pot întâmpina dificultăți în stabilirea contactului vizual sau în înțelegerea expresiilor faciale ale persoanelor din jur. De obicei, ei nu reacționează atunci când sunt strigați pe nume și pot rămâne dezinteresați de oamenii din jur. În plus, pot avea dificultăți în a-și exprima emoțiile și în a înțelege sentimentele celorlalți.

Probleme de limbaj și comunicare: Întârzierea în vorbire poate fi observată la unii sugari și copii, iar unii copii pot să nu vorbească deloc. Copiii care au capacitatea de a vorbi pot vorbi într-un ton monoton sau într-un stil robotic. Chiar și cei cu abilități de vorbire dezvoltate pot întâmpina dificultăți în inițierea și menținerea unei conversații, preferând să comunice numai atunci când au nevoie. Cu toate acestea, se poate observa că abilitățile de vorbire și limbaj sunt foarte dezvoltate la cei cu diferențe precum sindromul Asperger.

Comportamente repetitive și atașament față de rutine: Persoanele cu această diferență pot prezenta un comportament de repetare frecventă a aceleiași mișcări, cum ar fi bătutul din palme, învârtirea sau repetarea anumitor sunete. Chiar și cea mai mică schimbare a rutinelor zilnice poate face ca aceste persoane să experimenteze stres și anxietate intensă. În plus, pot avea tendința de a arăta un interes excesiv față de anumite obiecte sau subiecte.

Sensibilitate senzorială: Unii indivizi cu această tulburare pot da răspunsuri neobișnuite la stimuli senzoriali, cum ar fi lumina, sunetul sau atingerea. De exemplu, unii copii pot fi extrem de sensibili la zgomote puternice sau la lumini strălucitoare, în timp ce alții pot rămâne insensibili la senzații precum durerea sau temperatura

Simptomele enumerate pot apărea la niveluri diferite la fiecare persoană. Cu diagnosticarea precoce și planificarea adecvată a tratamentului, severitatea simptomelor poate fi atenuată și calitatea vieții persoanei poate fi crescută semnificativ.

Cum se pune diagnosticul de autism?

În prezent, nu există un test specific pentru autism care să poată fi utilizat pentru diagnostic. Cu toate acestea, experții pot stabili un diagnostic evaluând în detaliu caracteristicile sociale, de comunicare și comportamentale ale persoanei. Din acest motiv, experții recomandă ca copiii să fie supuși unei screening-uri pentru TSA în copilărie, în special atunci când sugarii au încă 18-24 de luni. Principalele metode de diagnostic utilizate de experți sunt următoarele:

Screeningul de dezvoltare: Primul pas al diagnosticului este evaluarea procesului de dezvoltare a copilului. Copiii sunt supuși unui screening pentru semne de întârziere în dezvoltare în timpul controalelor de rutină. În procesul în care abilitățile cognitive, lingvistice, sociale și motorii ale copilului sunt examinate, dacă pediatrii suspectează prezența unei diferențe neurodezvoltamentale la copil, aceștia pot direcționa familiile către specialiști precum pediatrul de dezvoltare, neurologul pediatric, psihologul și logopedul.

Observația comportamentală: Informațiile obținute de la familie cu the privire la caracteristicile de dezvoltare precoce, comportamentele și interacțiunile sociale ale copiilor lor sunt importante pentru experți. Dobândirea de informații despre interacțiunile sociale ale copiilor, modurile în care se joacă și comunicarea pe care o stabilesc cu mediul înconjurător poate ajuta în procesul de diagnostic.

Teste suplimentare: În unele cazuri, pot fi efectuate teste genetice sau screening-uri neurologice pentru a determina dacă simptomele provin dintr-o altă tulburare neurologică sau genetică.

În diagnosticul TSA, experții efectuează o evaluare conform criteriilor DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale). Conform DSM-5, TSA este definită ca diferențe pronunțate observate în interacțiunea socială, dificultăți în limbaj și comportamente repetitive. Prezența uneia sau a mai multora dintre acestea poate face ca experții să suspecteze TSA.

Cum se tratează autismul?

Deși nu există un tratament curativ pentru TSA în prezent, tratamentele de susținere și educațiile aplicate încă din perioada timpurie pot ajuta la îmbunătățirea abilităților sociale, de comunicare și comportamentale ale persoanelor. Astfel, procesul de tratament al autismului necesită o abordare multidisciplinară. Principalele metode la care apelează frecvent experții în procesul de tratament sunt următoarele:

Terapii comportamentale: Terapiile comportamentale, cum ar fi terapia de analiză comportamentală aplicată, ajută persoanele cu această tulburare să dobândească abilități sociale și să reducă comportamentele repetitive. Bazată pe principiul că copiii vor repeta aceste comportamente atunci când anumite comportamente sunt recompensate, analiza comportamentală aplicată îl poate ajuta pe copil să renunțe la comportamentele repetitive. În plus, terapia logopedică și terapia ocupațională pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea abilităților de comunicare și motorii.

Tratamentul medicamentos: Deși nu există un medicament specific pentru TSA, medicamentele pot fi utilizate în unele cazuri pentru a gestiona simptomele individului, cum ar fi problemele de somn, anxietatea, deficitul de atenție sau hiperactivitatea.

Educația familiei și programele de sprijin: Faptul că familiile primesc educație cu privire la gestionarea comportamentelor copiilor lor, comunicarea și îmbunătățirea abilităților de viață zilnică poate juca un rol important în dezvoltarea copiilor cu această tulburare.

Educația abilităților sociale: Dacă simptomele autismului sunt observate la adulți, se poate apela la programe speciale de educație menite să sporească abilitățile sociale. Programele pot îmbunătăți abilitățile persoanei de a se exprima în comunicare, de a stabili relații de prietenie și de a acționa mai confortabil în societate.

Terapia senzorială: Pentru unii indivizi, stimulii precum atingerea, sunetul sau lumina sunt extrem de deranjanți. Terapiile de integrare senzorială, care îi ajută să devină mai compatibili cu stimulii, pot fi aplicate celor care au simptome orientate spre stimuli.

Aceste metode de tratament de susținere începute în perioada timpurie sunt importante pentru ca indivizii cu TSA să își dezvolte abilitățile de viață independentă și pentru adaptarea lor la viața socială.

Întrebări Frecvente

Autismul atipic, care este una dintre subcategoriile autismului, este un tip de TSA caracterizat prin simptome mai severe decât sindromul Asperger, dar mai blânde decât tulburarea autistă. În timp ce la aceste persoane pot apărea dificultăți în comunicarea socială, comportamentele repetitive și interesele restrânse pot să nu apară. Persoanele care au orice diagnostic de TSA la membrii familiei pot avea un risc mai mare de a observa tulburarea. În plus, unele boli genetice cresc, de asemenea, riscul. Cu toate acestea, factorii genetici nu pot explica singuri diferențele neurodezvoltamentale. TSA este o diferență neurodezvoltamentală care începe în copilărie, durează toată viața și duce la diferențe în interacțiunea socială, comunicare și comportamente. Deși tipurile de TSA sunt definite sub un singur acoperiș conform DSM-5, conform vechilor definiții, autismul este împărțit în subcategorii precum sindromul Asperger, autismul atipic, tulburarea autistă și tulburarea dezintegrativă a copilăriei. Cel mai ușor TSA este în general considerat a fi sindromul Asperger. Deși persoanele cu sindromul Asperger întâmpină unele dificultăți în viața socială, ele pot trăi de obicei în mod independent. În plus, nu se observă un deficit pronunțat în abilitățile lingvistice și cognitive ale aceste persoane. Speranța de viață a persoanelor cu TSA variază, în mod similar altor oameni din societate, în funcție de starea lor generală de sănătate și de gradul în care depind de alții. În prezent, nu există nicio metodă de tratament care să permită copiilor cu TSA să revină complet la normal. Cu toate acestea, terapiile de susținere începute la o vârstă fragedă ajută la dezvoltarea abilităților copiilor și la adaptarea mai ușoară la viața socială. TSA nu este o diferență temporară. Cu toate acestea, simptomele tipice, cum ar fi evitarea contactului vizual, întârzierea în vorbire sau dezinteresul social, pot apărea din cauza întârzierii în dezvoltare sau a altor motive. Experții examinează copilul în detaliu înainte de a pune un diagnostic cert. Deși factorii genetici sunt importanți în dezvoltarea tulburării, astăzi nu este posibil să menționăm o genă cunoscută care să provoace autismul. În consecință, este dificil de spus de la cine va fi transmisă gena TSA. Printre simptomele autismului sever se numără semne precum dificultatea în vorbire, incapacitatea de a vorbi deloc în unele cazuri, evitarea contactului vizual, comportamente repetitive intense, darea de răspunsuri severe la stimuli precum sunetul și lumina.

Atunci când credeți că există simptome de autism, o evaluare timpurie face o mare diferență.

Pentru un diagnostic corect și programe de sprijin personalizate, puteți programa o consultație la specialiștii noștri în Psihologie Pediatrică și a Adolescentului.