Dificultatea de respirație poate fi un semn de atac de panică!

Atenție! Dacă simțiți că nu puteți respira suficient, că vă sufocați, mai ales în locurile aglomerate, și dacă această stare se declanșează în special în perioadele în care sunteți stresat, acordați atenție! Este posibil să experimentați dispnee / «foame de aer» cauzată de anxietate.

Respirația, absolut necesară pentru menținerea existenței noastre biologice, este și indicatorul fundamental al vitalității. Viața este intervalul dintre prima și ultima respirație. Din păcate, dispneea legată de anxietate, cunoscută și ca «foame de aer», reduce calitatea vieții persoanei.

Am discutat despre foamea de aer, unul dintre simptomele importante ale anxietății, cu specialiștii în psihiatrie de la Hisar Hospital Intercontinental…

În viața de zi cu zi există zeci de expresii legate de respirație, precum: a i se strânge respirația, a trage o gură de aer, a rămâne fără suflare, a nu-i lăsa răgaz (să respire), a consuma zadarnic respirația, a i se tăia respirația. La fel ca bătăile inimii, tensiunea arterială și mișcările intestinale, respirația este controlată de baza creierului nostru (trunchiul cerebral). În mod normal, nu suntem conștienți de aceste funcții pe care organismul nostru le îndeplinește singur. Totuși, unele boli psihice duc la tulburarea acestei funcții sau la modificarea percepției legate de respirația noastră.

Ce este anxietatea?

Printre cele mai frecvente tulburări psihice din zilele noastre, tulburările de anxietate au ca unul dintre simptomele importante dispneea / foamea de aer. De altfel, cuvântul «Anxios» înseamnă «a strânge, a sufoca». Mulți pacienți suferă din cauza faptului că nu mai pot respira profund, ca înainte, și au senzația de presiune în piept și de nod în gât.’

Anxietatea se confundă și se compară cel mai des cu neliniștea (kaygı). Neliniștea are un motiv cunoscut, precum un examen; anxietatea este văzută ca produs al conflictelor psihice reprimate. Este o stare emoțională neplăcută, un amestec de îngrijorare, neliniște și frică. Deși anxietatea este în esență o stare emoțională, are și aspecte corporale, cognitive și comportamentale. Palpitațiile, dispneea, transpirația, tremurul, amețeala, durerea sau tensiunea musculară și dilatarea pupilelor sunt manifestări corporale. Poate provoca din punct de vedere cognitiv gânduri catastrofale, griji și idei obsesive. Din punct de vedere comportamental pot apărea agitație corporală, comportamente obsesive sau repetitive, căutarea ajutorului sau evitarea (situației).

Faimosul atac de panică

Cea mai cunoscută dintre tulburările de anxietate este atacul de panică, forma intensă și zgomotoasă a anxietății. Atacurile de panică neașteptate și așteptarea ca acestea să se repete sunt simptomele principale. În timpul atacului de panică apar manifestările emoționale, corporale și cognitive ale anxietății. Pot apărea palpitații, transpirație, tremur, dispnee, senzația de sufocare, durere în piept, greață sau durere abdominală, amețeală sau senzație de leșin, amorțeală, pierderea controlului (nebunie) sau frica de moarte. Această stare, de obicei foarte obositoare și alarmantă, este legată de trăirea nemijlocită și intensă a anxietății. Uneori, persoanele pot percepe diferit atât pe ele însele, cât și mediul înconjurător. Această stare durează de obicei 10-15 minute.

Un aspect important și dificil al atacului de panică este că, deși se repetă, nu te poți obișnui cu atacurile. Problemele din viață și factorii de stres declanșează apariția atacurilor de panică. Persoanele care au atacuri de panică se adresează imediat medicului. Ele cred că au probleme cu inima sau cu cutia toracică. Palpitațiile și dispneea sunt cele mai speriante simptome pentru pacienți. Anxietatea nu se manifestă doar prin atacuri de panică. Fibromialgia, gastrita, sindromul colonului iritabil, migrena pot debuta sau se pot agrava odată cu anxietatea. Tulburarea obsesiv-compulsivă, hipocondria (boala bolii) și fobiile fac parte din grupul tulburărilor de anxietate.

Foamea de aer

Pacienții cu tulburare de anxietate se adresează, din cauza simptomelor corporale, unor specialități non-psihiatrice. După investigații se constată că afecțiunea are cauză psihologică. Uneori simptomele nu sunt evidente. Apare o neliniște persistentă, o stare de disconfort, imposibilitatea de a sta mult timp într-un loc sau de a susține o activitate, plângeri suspecte. O parte dintre pacienți suferă doar de foame de aer care crește odată cu neliniștea. Din când în când, crezând că rămân fără suflare, simt nevoia să tragă o gură de aer adâncă. Se simt sufocați în mulțime și în spații închise.

Incapacitatea de a respira profund și satisfăcător, creșterea atenției asupra respirației și a propriilor senzații pot indica și o tulburare de anxietate subiacentă. De obicei se constată factori de stres care îl neliniștesc pe individ sau boli psihice concomitente, precum depresia. Dacă pacientul acceptă situația, tratamentul reușește într-un timp mai scurt.