Măștile dumneavoastră nu vă umbresc sufletul!

Uneori, indiferent de starea noastră sufletească, purtăm măști pentru a nu reflecta ceea ce avem în interior, pentru a ascunde, pentru a îndeplini cât mai bine rolurile pe care le avem. Important este să scoatem aceste măști la momentul potrivit, pentru a împiedica măștile să ne preia sufletul…

Depresia „mascată”, care apare mai frecvent la femei decât la bărbați și are la bază negarea, a fost explicată de Secția de Psihiatrie a Hisar Hospital Intercontinental.

Subliniind că depresia, care devine tot mai frecventă odată cu viața modernă, apare la femei de două ori mai des decât la bărbați, specialiștii afirmă: „Motivul principal al acestei diferențe este că femeile își asumă mai multe roluri decât bărbații și condițiile sociale. Viața modernă este ca o piesă de teatru aglomerată, în care omului i se atribuie multe roluri. Acasă, la serviciu, în viața socială, cu partenerul nostru de viață, cu copiii noștri, cu familia noastră, cu prietenii noștri, ne îmbrăcăm în roluri diferite, pe scene diferite. A duce toate acestea împreună, chiar și atunci când totul merge bine, este complicat și dificil. Când lucrurile merg prost, a susține rolurile devine și mai greu. Unii se plâng și părăsesc spectacolul, alții încearcă să continue jocul, în ciuda tuturor.”

Ţineți cont de semnele depresiei!

Cele două semne principale ale depresiei sunt starea depresivă (tristețe, deprimare, lipsă de bucurie) și incapacitatea de a se bucura de viață. Acestora le pot însoți modificări ale somnului și poftei de mâncare, oboseală, plictiseală sau neliniște. La cei care suferă de depresie pot exista și sentimente de pesimism, indecizie, vinovăție și lipsă de valoare. Lucrul de care se tem cel mai mult medicii în depresie este gândul suicidar. Aproximativ două treimi dintre cei care se sinucid sunt persoane aflate în depresie. Profunzimea acestor semne determină severitatea depresiei. În funcție de severitatea depresiei, aceasta poate fi clasificată ca depresie ușoară, moderată sau severă. În depresiile severe, persoana își poate pierde legătura cu realitatea. Depresia, mai ales când nu este tratată, tinde să recidiveze. Uneori poate deveni cronică, alteori depresia de intensitate scăzută se poate lipi de temperamentul persoanei. Cei aflați în depresie par abătuți. Pe fețele lor se vede o expresie tristă sau obosită. Își neglijează îngrijirea și grija față de sine. Au dificultăți în a îndeplini sarcinile și responsabilitățile care le revin. Depresia poate fi înțeleasă chiar și doar după expresia feței. Schimbarea persoanei este ușor sesizată în mediul social. Însă la cei care văd „a fi bolnav” ca pe o „slăbiciune”, se întâlnește tabloul ascuns, numit depresie mascată.

Nu ignorați particularitățile depresiei mascate!

Depresia mascată este un tablou în care persoana neagă boala, iar simptomele corporale o însoțesc mai mult decât cele emoționale ale depresiei. Oboseala, modificările somnului și ale poftei de mâncare, tulburările funcțiilor corpului și durerile vagi sunt frecvente. Atunci când emoțiile nu sunt exprimate, există tendința de somatizare. Percepția bolii diferă de la o persoană la alta. Cei care și-au asumat pe tot parcursul vieții rolul de „puternici”, care au ajutat mai mult decât au cerut ajutor, pot percepe boala ca pe o „slăbiciune”, „neputință”, „insuficiență” sau „lipsă de forță”. Din cauza obligației de a fi puternici și veseli, chiar dacă sunt în depresie, doresc să poarte masca și să nu tulbure imaginea pe care și-o creează în jurul lor. Își propun ca scop să înfrunte greutățile vieții și să rămână în picioare. Neagă că ar fi în depresie. De aceea se adresează altor specialități cu plângeri corporale. Refuză să meargă la psihiatru sau îl minimalizează. Dacă întâmplător primesc ajutor psihic, rudele lor sunt uimite. Totuși, fiecare dintre noi avem puncte forte și puncte slabe. Fiecare dintre noi poate avea nevoie uneori de ajutor. Uneori, a fi „puternic” și a încerca să pari așa poate duce la neglijarea propriei persoane și la incapacitatea de a primi ajutor. A ne confrunta cu punctele noastre slabe și a ști să cerem ajutor este o dovadă a maturității psihice. În tratament, pacienții noștri, când își acceptă aceste laturi și încep să se elibereze de sarcinile sub care au fost striviți și să-și stabilească singuri rolurile, încep să se vindece. A fi complet „atotputernic” este, la fel ca a purta mască, o iluzie. Punctele slabe apropie oamenii între ei; mai departe, pe măsură ce persoana se împacă cu propriile puncte slabe, se apropie de sine.