Simptome, Cauze, Diagnostic și Metode de Tratament pentru Dislocarea Soldului

Dislocarea șoldului este situația în care capul osos este împins înainte sau înapoi în articulația în care se leagă articulația șoldului și coapsa superioară. În timpul acestui incident, țesutul muscular și conjunctiv, care funcționează pentru a menține oasele la locul lor în articulație, este de asemenea deteriorat. La unii pacienți pot apărea și leziuni ale nervilor. Această situație apare de obicei ca urmare a unor evenimente cum ar fi căderi de o severitate care provoacă fracturi osoase, leziuni sau accidente rutiere. Pacientul care se confruntă cu problema luxației poate întâmpina dificultăți în special în utilizarea coapsei superioare. Poate întâmpina dificultăți în mers sau în modificarea formei corpului. Pentru tratament, se utilizează metode chirurgicale sau non-chirurgicale pentru a asigura așezarea osului în cavitatea sa.

Ce Este Dislocarea Șoldului?

Luxația osului șoldului este denumirea dată separării capului în formă de bilă al osului coapsei de osul șoldului în timpul unor evenimente precum accidente rutiere sau căderi de la înălțime. Poate fi denumită și dislocare de șold. Poate provoca dureri și suferințe intense, iar atunci când se produce luxația, mișcarea piciorului poate fi imposibilă. De asemenea, în cazul unor leziuni ale nervilor, se poate observa pierderea sensibilității. Problema de luxație apărută este o afecțiune care necesită intervenție de urgență, iar întârzierea intervenției poate duce la formarea unor leziuni permanente. Este o problemă întâlnită mai frecvent la persoanele cu proteză totală de șold. Displazia de șold, în care osul șoldului nu se așază corect în timpul procesului de dezvoltare, poate crea, de asemenea, un risc de luxație. Faptul că piciorul pare blocat spre exterior sau spre interior atunci când este privit din exterior poate ajuta, de asemenea, la înțelegerea problemei.

Cum Se Produce Dislocarea Șoldului?

Luxația apare prin separarea osului coapsei de cavitatea situată pe osul șoldului, în urma unui impact sever sau a unei leziuni. De obicei, în această stare, genunchiul și laba piciorului devin orientate spre interior. Este aproape imposibil ca persoana să aducă piciorul într-o altă poziție decât cea în care se află. După luxația unilaterală de șold, se observă diferențe de lungime între cele două picioare. În plus, pot apărea modificări de culoare și vânătăi în zona șoldului. Mersul legănat și șchiopătat, cunoscut sub numele de mers de luxație de șold la copiii în jur de 1 an, poate fi cauzat de luxație.

Problema luxației poate apărea în situații cum ar fi accidente grave sau mișcări bruște ale sportivilor. Câteva dintre situațiile care pot fi numite printre cauze sunt:

Accidente rutiere,

Căderea dintr-un punct înalt,

Mici lovituri la persoanele cu displazie de șold,

Primitul unei lovituri puternice la picior,

Intervenție incorectă în timpul nașterii.

Printre cauzele care pot provoca luxația pot fi enumerate toate situațiile care au ca rezultat aplicarea unei forțe severe asupra oaselor picioarelor și șoldului.

Cum Se Pune Diagnosticul de Dislocare a Șoldului?

Pentru diagnosticul bolii, în unele cazuri, aspectul și acuzele pacientului pot fi suficiente. Medicul trebuie să stăpânească în detaliu răspunsurile la întrebările despre ce este dislocarea șoldului și care sunt simptomele acesteia pentru a pune un diagnostic. Problema poate fi diagnosticată cu ușurință dacă sunt observate simptome precum vânătăi la nivelul șoldului, rigiditate la nivelul piciorului, vizibilitatea directă a luxației din exterior sau pierderea sensibilității. Pentru a ajunge la o concluzie certă în timpul diagnosticului, se pot utiliza metode de imagistică precum radiografia, CT (tomografia computerizată), RMN (rezonanța magnetică). În timp ce probleme precum fracturile și fisurile oaselor pot fi vizualizate prin metodele de imagistică, poziția oaselor poate fi examinată în detaliu. Când este examinată ecografia efectuată pentru vizualizarea oaselor, se poate observa cu ușurință că capul osos s-a separat din interiorul osului șoldului.

Care Sunt Metodele de Tratament pentru Dislocarea Șoldului?

Luxația apărută la osul șoldului este o afecțiune care necesită intervenție de urgență. În cazul apariției unei situații în care se suspectează această problemă, trebuie împiedicată mișcarea piciorului pacientului. Luând măsurile necesare, se asigură transportul pacientului la cea mai apropiată unitate sanitară cu ambulanța sau cu un vehicul privat. Faptul că intervenția este efectuată până la câteva ore după eveniment este important pentru succesul recuperării. Câteva dintre metodele de tratament pot fi enumerate astfel:

Reducerea șoldului: Procedura de reducere, preferată ca tratament non-chirurgical pentru dislocarea șoldului, trebuie efectuată de către un medic specialist în domeniu. Atunci când nu apar probleme secundare, cum ar fi leziuni ale nervilor sau fracturi osoase, osul este readus în cavitatea sa prin aplicarea de anestezie pacientului. Pentru această procedură poate fi necesară aplicarea unei cantități considerabile de forță.

Operația de dislocare a șoldului: În cazul în care apar leziuni ale vaselor de sânge și ale nervilor din cauza luxației la pacient, este necesară intervenția într-un mediu chirurgical. În timpul intervenției chirurgicale, după readucerea oaselor în poziția lor inițială, se asigură fixarea oaselor pentru a preveni recidiva problemei.

Atele pentru dislocarea șoldului: După tratament, se iau unele măsuri pentru a reduce la minimum riscul de recidivă. La bebelușii cu dislocație congenitală de șold, poziția oaselor este fixată cu atele speciale confecționate din material textil în perioada de 6 luni de după tratament. Această procedură are proprietatea de a spori efectul tratamentului.

Proceduri post-tratament: Nu se recomandă repausul la pat după aplicarea tratamentului pentru luxație sau după procedurile chirurgicale. Repausul la pat poate duce la formarea de cheaguri la pacient. În timpul externării, pacientului i se recomandă, de obicei, utilizarea cârjelor, iar după o perioadă de o săptămână, pacientul poate începe să meargă normal. În plus, exercițiile pentru dislocarea șoldului sunt efectuate însoțit de un fizioterapeut, asigurându-se mișcarea articulației șoldului.

Când Este Necesară Operația de Dislocare a Șoldului?

În cazurile în care luxația nu provoacă leziuni secundare, este suficientă readucerea osului în poziția sa prin aplicarea de forță. Situațiile în care este necesară intervenția chirurgicală pot fi enumerate astfel:

Prezența unor fracturi osoase pe lângă luxație,

Neasigurarea fixării osului în ciuda readucerii acestuia în poziție,

Prezența unor leziuni asupra vaselor de sânge și a nervilor, pe lângă problemele de la nivelul oaselor.

La pacientul care se prezintă cu suspiciune de luxație, informații despre leziunile suferite pot fi obținute după examinarea detaliată a simptomelor dislocării șoldului. De asemenea, prezența fracturilor și fisurilor este evaluată prin metode de imagistică. În urma examinărilor, medicul poate decide efectuarea unei intervenții chirurgicale.

Întrebări Frecvente

Atunci când apar simptomele dislocării șoldului la adulți, pacientul trebuie direcționat către departamentul de urgență al celei mai apropiate unități sanitare fără a pierde timpul. În timpul examinării medicale, acuzele pacientului sunt ascultate, iar problemele vizibile sunt examinate în timpul examenului fizic. După această procedură, diagnosticul cert este stabilit prin metode de imagistică. În tratament, se depun eforturi pentru a readuce oasele la forma lor inițială. Pentru luxația de șold fără probleme suplimentare, osul este repoziționat în cavitate prin aplicarea de presiune. Intervenția chirurgicală este necesară la pacienții care suferă o dislocare traumatică de șold care include probleme precum leziuni vasculare și nervoase. După tratament, trebuie luate măsurile și modificările necesare pentru ca oasele să își recapete funcțiile anterioare. Luxațiile care apar la șold pot fi observate la toate persoanele care au suferit accidente severe și au primit lovituri majore. Cu toate acestea, sunt întâlnite mai frecvent la unele persoane. Poate apărea congenital la pacienții care prezintă displazie de șold și probleme la osul șoldului în timpul procesului de dezvoltare a fătului în pântece. Această situație poate fi exprimată ca având o luxație la osul șoldului în mod de dezvoltare. La persoanele care au o proteză totală de șold din diferite motive, proteza poate ieși din cavitate mai ușor în comparație cu oasele normale. De asemenea, poate apărea și la persoanele interesate de sporturi grele și dans din cauza suprasolicitării corpului. Dacă nu este tratat în termen de câteva ore de la producerea evenimentului pentru vindecare, pot apărea leziuni permanente. Osul separat de osul șoldului exercită o presiune asupra nervului care se extinde de la spate spre picioare. Leziunea provocată de această presiune poate avea ca rezultat pierderea sensibilității în laba piciorului și în picior. Odată ce osul dăunează vasului care transportă sânge către picioare, pot apărea probleme în alimentarea cu sânge a țesuturilor. Moartea celulelor poate avea loc în țesuturile care nu sunt alimentate cu sânge, iar această situație poate rezulta în osteonecroză. Mișcarea anormală a oaselor poate deteriora țesutul cartilaginos care asigură menținerea osului în cavitate. Această situație poate duce la apariția osteoartritei prin dislocarea șoldului. În vârstele înaintate, poate apărea nevoia de proteză de șold. În perioada postoperatorie, se recomandă aplicații de fizioterapie pentru ca oasele să poată reveni la activitățile lor anterioare. Fizioterapeutul culcă pacientul pe spate și îi permite să efectueze anumite exerciții pentru ca articulația șoldului să își recapete mobilitatea. Funcționarea oaselor este asigurată prin metode precum manevra Allis, manevra Bigelow, tehnica Căpitanului Morgan. Utilizarea atelei este recomandată pentru a preveni recidiva problemei după tratamentul dislocării apărute în special în mod de dezvoltare la sugari. La aceste pacienți se poate observa o recuperare după o perioadă de 6 luni. După tratament, problema luxației poate apărea din nou în situații precum un nou accident suferit de pacient, primirea unei lovituri grele sau suprasolicitarea corpului. Poate apărea frecvent, în special la persoanele cu un risc ridicat de dislocare a șoldului. Din acest motiv, se recomandă să se acorde atenție și în perioada de după tratament. În special persoanele cu proteză de șold și pacienții cu displazie de șold de dezvoltare trebuie să fie atenți la recomandările medicilor lor. La unii pacienți, pot fi luate unele măsuri în timpul intervenției chirurgicale pentru a preveni recidiva luxației. Faptul că luxația apare sau nu în timpul procesului de dezvoltare la sugari trebuie detectat și intervenit în cel mai scurt timp. Ecografia de dislocare a șoldului poate fi efectuasă la 72 de ore după nașterea bebelușului. În plus, poate fi examinată în cadrul examinării nou-născutului aplicată la bebelușii de 6-8 săptămâni. La bebelușii de 4-6 săptămâni la care această problemă a fost întâlnită în familie sau care s-au născut în prezentare pelviană, se efectuează un control în timpul examinării. După ce se decide operația, pacientul este anesteziat prin metodă de anestezie. Zona de operație este deschisă prin efectuarea unei incizii în regiunea necesară pentru procedura chirurgicală. În timpul operației, se asigură protejarea vaselor de sânge. Dacă pacientul prezintă fracturi osoase, aceste oase sunt fixate cu ajutorul unor șuruburi. Dacă există o leziune a nervilor și a vaselor de sânge, se intervine și în aceste regiuni. Apoi, zona de operație este cusută și închisă, finalizându-se procedura. Începând din această etapă, medicamentele analgezice pot fi utilizate pentru a reduce durerile și suferințele pacientului.

Dislocarea șoldului este o problemă gravă de sănătate care necesită intervenție de urgență. Dacă dumneavoastră sau cei apropiați aveți simptome similare, adresați-vă imediat medicilor noștri specialiști în Ortopedie și Traumatologie. Faceți o Programare Acum