Ce este ambliopia (ochiul leneș)?

Ambliopia, denumirea medicală a ochiului leneș, este starea în care un ochi se dezvoltă mai puțin decât celălalt și vede mai slab. Rareori poate afecta ambii ochi. Această afecțiune, care apare de obicei în copilărie, se produce atunci când coordonarea dintre creier și ochi nu s-a dezvoltat suficient. Dacă ambliopia nu este tratată, ochiul slab poate rămâne permanent cu o vedere scăzută. Diagnosticul și tratamentul precoce pot ajuta la corectarea acestei stări prin purtarea ochelarilor, tratamentul prin ocluzie sau exerciții oculare speciale.

Ce cauzează ochiul leneș?

Ochiul leneș apare atunci când există o diferență între modul în care ochii focalizează obiectele pe care le privesc. Cele mai frecvente cauze sunt alte probleme de vedere sau anomalii structurale ale ochilor. Unii factori care pot contribui la apariția ambliopiei sunt următorii:

Strabismul (strabismus): Strabismul este starea în care ochii nu se pot alinia paralel și este una dintre cele mai frecvente cauze ale ambliopiei. Un ochi poate fi orientat spre ținta corectă, în timp ce celălalt se poate deplasa într-o altă direcție. Creierul ignoră imaginea primită de la ochiul deviat pentru a evita vederea dublă, iar în timp, la acest ochi se dezvoltă ambliopia.

Anizometropia: Anizometropia este situația în care cei doi ochi au erori de refracție diferite. De exemplu, într-un ochi poate exista miopie de grad înalt (imposibilitatea de a vedea de departe) sau hipermetropie (imposibilitatea de a vedea de aproape), în timp ce celălalt ochi poate avea vedere normală. Această diferență determină creierul să folosească mai mult un ochi decât pe celălalt, iar ochiul folosit mai puțin poate dezvolta ambliopie.

Cataracta: Cataracta congenitală sau cea dezvoltată în copilăria timpurie, prin opacifierea cristalinului, împiedică focalizarea corectă a luminii pe retină. Această situație poate duce la scăderea acuității vizuale și la ochi leneș.

Ptoza (Pitozis): Căderea pleoapei poate bloca vederea ochiului, acoperindu-i partea din față. Atunci când apare în special în copilărie, afectează negativ dezvoltarea vederii și poate determina ochi leneș. Ptoza necesită, de regulă, intervenție chirurgicală.

Nașterea prematură: Nașterea prematură sau greutatea mică la naștere pot duce la probleme în dezvoltarea ochiului și a sistemului vizual. La acești bebeluși, retina și alte căi vizuale pot să nu fi fost complet dezvoltate, ceea ce poate crește riscul de ochi leneș.

Factori genetici: Ochiul leneș poate apărea mai frecvent la persoanele care au în familie probleme similare de ochi. Factorii genetici pot crește riscul unor factori precum strabismul, erorile mari de refracție sau alte probleme de vedere.

Cum se stabilește diagnosticul de ochi leneș?

Diagnosticarea ochiului leneș în stadiu precoce este foarte importantă pentru prevenirea pierderii permanente a vederii. În timpul examinării, medicul oftalmolog culege istoricul pacientului, evaluează sănătatea generală a ochilor și măsoară acuitatea vizuală. Primul pas pentru stabilirea diagnosticului de ochi leneș este, de obicei, un examen oftalmologic complet. Pentru un diagnostic precis, medicul poate solicita și următoarele teste:

Teste de acuitate vizuală: Testele de acuitate vizuală sunt folosite pentru a determina cât de bine vede fiecare ochi. Aceste teste se efectuează, de regulă, cu ajutorul unor instrumente precum tabelul Snellen sau tabelele cu imagini pentru vedere. De obicei, copiii trebuie să identifice litere sau forme de la o anumită distanță. Aceste teste, efectuate acoperind câte un ochi, pot ajuta la stabilirea ochiului în care există ambliopie.

Teste de refracție: Testele de refracție sunt folosite pentru a determina erorile de refracție ale ochilor. Aceste teste ajută medicul oftalmolog să măsoare capacitatea de a vedea de departe sau de aproape. Se efectuează cu ajutorul unor aparate automate numite autorefractometre sau prin metode manuale precum retinoscopia.

Teste de mișcare și aliniere oculară: Testele de mișcare și aliniere oculară sunt folosite pentru a evalua modul în care ochii lucrează împreună și se aliniază. Aceste teste ajută la depistarea problemelor de deviere oculară, precum strabismul. Medicul urmărește mișcările ochilor, cerând persoanei să fixeze un obiect, și evaluează modul în care cei doi ochi lucrează împreună.

Testul de acoperire: Testul de acoperire este un test frecvent folosit pentru a determina ochiul leneș. În acest test, medicul acoperă un ochi și evaluează vederea celuilalt ochi. Testul poate ajuta la stabilirea ochiului afectat și a gradului ambliopiei.

Cum se tratează ochiul leneș?

Scopul tratamentului ochiului leneș este refacerea și consolidarea legăturii dintre creier și cei doi ochi. Tratamentul ochiului leneș poate include:

Bandajul ocular: Tratamentul cu bandaj ocular este una dintre cele mai frecvente și eficiente metode de tratament al ochiului leneș. În acest tratament, ochiul mai puternic este acoperit pentru anumite perioade, pentru ca ochiul leneș să lucreze mai mult și să se dezvolte. Durata tratamentului variază în funcție de vârsta copilului și de gradul ambliopiei. De obicei, perioadele de acoperire variază de la câteva ore pe zi până la toată ziua.

Purtarea ochelarilor: Purtarea ochelarilor poate corecta erorile de refracție care cauzează ochiul leneș. Corectarea miopiei (imposibilitatea de a vedea de departe), hipermetropiei (imposibilitatea de a vedea de aproape) sau astigmatismului, prin asigurarea unei vederi clare la ambii ochi, poate corecta coordonarea dintre creier și ochi. Când vederea se ameliorează, creierul poate începe să folosească ambii ochi pentru a vedea.

Picături oftalmice cu medicament: Medicul oftalmolog poate picura medicamente oftalmice în ochiul mai puternic al copilului. Medicamentul estompează temporar ochiul sănătos, ceea ce determină creierul să folosească ochiul slab pentru a vedea.

Intervenția chirurgicală: În tratamentul ochiului leneș, intervenția chirurgicală este rareori necesară. Totuși, în unele cazuri, pot fi necesare intervenții chirurgicale pentru corectarea problemelor de bază care cauzează ochiul leneș. De exemplu, strabismul (deviația ochiului) sau ptoza (căderea pleoapei) pot fi corectate chirurgical, sprijinind astfel tratamentul ochiului leneș. Problemele cristalinului, precum cataracta, pot necesita, de asemenea, intervenție chirurgicală.

Ce trebuie avut în vedere după tratamentul ochiului leneș?

După tratamentul ochiului leneș, controalele oftalmologice regulate sunt foarte importante pentru ca procesul de tratament să continue cu succes și pentru a preveni eventualele recidive. Este necesar ca ochelarii sau bandajul ocular să fie purtați pe durata stabilită și să se respecte cu exactitate recomandările medicului. După tratament, medicul recomandă, de obicei, activități și exerciții oculare care susțin sănătatea ochilor. De asemenea, este foarte important ca părinții să observe cu atenție comportamentul vizual al copiilor lor și să se prezinte cât mai curând la medic atunci când observă orice schimbare, pentru diagnostic și tratament precoce.

Întrebări frecvente

Ambliopia se poate observa prin faptul că un ochi vede mai slab decât celălalt și, de obicei, este depistată în timpul examinărilor oftalmologice de rutină. Copiii pot resimți disconfort atunci când un ochi le este acoperit sau pot întâmpina dificultăți în anumite activități (citit, practicarea sportului). De asemenea, semnele de deviere oculară, precum strabismul, pot fi un indiciu al ochiului leneș. La bebeluși, ochiul leneș poate fi observat prin faptul că ochii nu se mișcă uniform împreună sau că un ochi deviază permanent. De asemenea, poate fi depistat la controalele oftalmologice de rutină. Bebelușul poate folosi mai puțin un ochi atunci când privește jucării sau obiecte strălucitoare ori poate manifesta neliniște când un ochi îi este acoperit. Părinții pot observa că bebelușul întâmpină dificultăți în fixarea privirii sau că își înclină mereu capul într-o anumită direcție. Ochiul leneș nu se corectează, de regulă, prin tratament laser, deoarece această afecțiune se datorează mai degrabă slăbiciunii legăturii dintre creier și ochi decât erorilor de refracție ale ochiului. Tratamentul se realizează mai ales prin metode precum purtarea ochelarilor, tratamentul prin ocluzie și terapiile vizuale. Ochiul leneș se poate dezvolta în funcție de factori genetici, iar riscul apariției sale este mai mare la copiii care au în familie antecedente de ochi leneș. Predispoziția genetică poate avea un efect mai ales împreună cu alte afecțiuni care pot duce la ochi leneș, precum strabismul sau erorile de refracție. Persoanele cu ochi leneș văd, de regulă, neclar și nu clar cu ochiul afectat. Percepția adâncimii poate fi slabă, ceea ce face mai dificilă vederea tridimensională și aprecierea distanțelor. Ochiul leneș progresează, de obicei, în copilăria timpurie, până la vârsta de 7-8 ani, și poate deveni permanent dacă nu este tratat până la această vârstă. Prin urmare, diagnosticul și intervenția precoce sunt foarte importante pentru a opri progresia ochiului leneș și a ameliora capacitatea de vedere. Ochiul leneș poate fi reversibil atunci când este diagnosticat precoce și se aplică metodele de tratament potrivite, iar vederea se poate ameliora complet. În cazul în care nu este tratat, există însă riscul ca afecțiunea să devină permanentă. Netratat, ochiul leneș poate duce la o pierdere gravă a vederii, iar la ochiul afectat pot apărea probleme permanente de vedere, inclusiv cecitate. De aceea, este necesar să se acorde importanță controlului și tratamentului. Ochiul leneș nu cauzează direct miopie, dar copiii cu ochi leneș pot avea erori de refracție, precum miopia. Ochiul leneș este cauzat, de regulă, de o eroare de refracție într-un ochi sau de probleme precum strabismul. Gradul ambliopiei se stabilește, de regulă, nu pe baza scalei acuității vizuale, ci prin diferența de vedere dintre ochi. Această diferență este descrisă prin cât de puțin vede un ochi în comparație cu celălalt și nu se exprimă ca grad măsurabil. Severitatea ochiului leneș este, de regulă, clasificată prin testul acuității vizuale. Ambliopia „ușoară” se clasifică, de obicei, cu acuitate vizuală între 6/9 și 6/12, ambliopia „moderată” cu acuitate între 6/12 și 6/36, iar ambliopia „severă” cu acuitate mai slabă de 6/36. De regulă, măsurătoarea se face presupunând că ochiul sănătos are vedere normală (6/6 sau mai bună). Ochelarii utilizați în tratamentul ochiului leneș variază în funcție de situația specială a pacientului. Printre cele mai utilizate tipuri de ochelari se numără ochelarii de vedere prescriși, ochelarii prismatici și ochelarii de ocluzie, care acoperă ochiul sănătos pentru a determina ochiul leneș să lucreze mai mult. Exercițiile pentru ochiul leneș constau, de regulă, în tehnici și activități speciale recomandate de medicul oftalmolog sau de specialistul în vedere. Aceste activități includ exerciții precum acoperirea ochiului, urmărirea unui creion cu privirea, desenarea liniilor și unirea punctelor. La adulți, ochiul leneș poate progresa dacă nu a fost diagnosticat și tratat în copilărie. Dacă ochiul leneș nu a fost tratat în copilărie, problemele de vedere pot persista la vârsta adultă și pot deveni permanente. Ochiul leneș poate provoca dureri de cap. Ochiul leneș face ca imaginile primite de creier de la cei doi ochi să fie diferite. Creierul poate avea dificultăți în a combina aceste imagini diferite, ceea ce poate duce la dureri de cap. În cazul ochiului leneș, acuitatea vizuală nu se exprimă, de regulă, în procente. Persoanele cu ochi leneș indică, de obicei, cât de puțin vede ochiul afectat în comparație cu celălalt ochi. De exemplu, se poate spune că un ochi vede cu 20% mai puțin. Prin urmare, în loc să fie exprimată procentual capacitatea de vedere, ambliopia se diagnostichează și se tratează în funcție de diferențele dintre ochi și de simptome.

Ochiul leneș este o problemă serioasă de sănătate, care poate duce la pierderi permanente ale vederii dacă diagnosticul și tratamentul precoce nu sunt asigurate. Diagnosticul precoce poate fi realizat prin examinări oftalmologice regulate. Prin urmare, este foarte important ca părinții să efectueze controale oftalmologice regulate și, atunci când observă semne de ochi leneș la copiii lor, să programeze o consultație la policlinica oftalmologică a spitalului și să înceapă tratamentul.