Inflamația ochiului (uveită): ce este, metode de diagnostic și tratament?

Uvea este denumirea celor trei straturi situate între sclera, partea albă vizibilă a ochiului, și retină. Aceste trei straturi sunt irisul, partea colorată a ochiului, corpul ciliar, care ajută la focalizarea ochiului, și coroida, care leagă retina de scleră. Inflamarea acestor straturi se numește uveită. În funcție de zona inflamată, aceasta se clasifică în uveită anterioară (din față), intermediară (medie), posterioară (din spate) și panuveită. Poate apărea în urma unei infecții oculare, a unei leziuni traumatice sau a unei boli autoimune, precum boala Behçet sau boala Crohn. Se manifestă prin vedere încețoșată, roșeață oculară, durere, sensibilitate la lumină și lăcrimarea ochiului. Examinarea standard se face prin testarea vederii încețoșate, măsurarea presiunii intraoculare și examinarea interiorului ochiului. Pe lângă acestea, pentru vizualizarea retinei poate fi solicitată tomografia în coerență optică (OCT), iar pentru controlul bolii de bază pot fi cerute analize de sânge. Dacă există o boală autoimună, tratarea acesteia ameliorează inflamația oculară. Boala poate fi acută, cronică sau recidivantă. Ținând cont de aceste situații, se decide tratamentul medicamentos controlat și, rar, se poate efectua o intervenție chirurgicală de vitrectomie.

Ce este inflamația ochiului?

Uveita este infectarea oricăreia dintre regiunile din stratul mijlociu al ochiului, format din iris, corpul ciliar și coroidă, adică zona uveei. Se clasifică în funcție de zona inflamată.

Uveită anterioară (din față): Inflamarea irisului, partea colorată a ochiului.

Uveită intermediară (medie): Inflamarea corpului vitros, care umple interiorul ochiului, și a corpului ciliar, care ajută la focalizare.

Uveită posterioară (din spate): Inflamarea retinei și a coroidei.

Panuveită: Inflamarea tuturor acestor zone.

Inflamația oculară poate fi cauzată de o infecție parazitară sau virală ori de boli autoimune. Toxoplasma, virusul herpes simplex (HSV), citomegalovirusul sau virusul varicella zoster sunt câteva dintre aceste infecții. Virusul herpes simplex este și cauza principală a herpesului ocular, un alt tip de inflamație oculară. Boala Behçet, scleroza multiplă (SM), boala Crohn și sarcoidoza se numără printre bolile autoimune care provoacă uveită. Spre deosebire de acestea, traumatismele oculare și unele tipuri de cancer pot provoca, de asemenea, inflamația ochiului.

Deși nu are o transmitere genetică, la o parte dintre pacienții cu uveită anterioară s-a identificat gena HLA-B27.

Boala poate fi clasificată și în funcție de evoluție sau de apariția sub formă de accese.

Acută: Tipul care apare brusc și în care inflamația este severă.

Cronică: Tipul de inflamație care durează mai mult de șase săptămâni sau reapare la trei luni după tratament.

Recurentă: Repetarea inflamației sub formă de accese intermitente.

Inflamațiile oculare pot dezvolta complicații. Uveita cronică, posterioară sau intermediară, panuveita, vârsta de peste 60 de ani și lipsa tratamentului sunt criterii care cresc riscul de complicații. Lentila oculară poate deveni mai puțin transparentă, provocând cataractă, iar creșterea tensiunii oculare poate duce la glaucom. Ca urmare a acestor complicații, se poate pierde capacitatea de a vedea. Pentru a preveni acest lucru, diagnosticul și tratamentul precoce sunt importante. La Hisar Hospital Intercontinental se oferă toate tipurile de servicii medicale, inclusiv în Departamentul de Sănătatea Ochilor și Boli Oculare.

Cum se tratează inflamația ochiului?

Planurile de tratament pot varia în funcție de faptul că inflamația este anterioară, posterioară, intermediară sau acută, cronică. În primul rând se urmărește controlul inflamației. Se poate ameliora prin medicamente sau picături oftalmice, dar în unele cazuri grave poate fi necesară intervenția chirurgicală.

În unele cazuri pot fi administrate picături oftalmice care dilată pupila, orificiul din centrul irisului prin care lumina pătrunde în ochi, și relaxează mușchii din această zonă. Astfel scade și riscul de glaucom.

În funcție de nivelul inflamației, picăturile oftalmice pot să nu fie suficiente. Pot fi administrate medicamente antiinflamatorii sau antibiotice pentru reducerea inflamației. Pentru relaxarea pupilei, care se contractă din cauza spasmului continuu al irisului și al corpului ciliar, pot fi administrate medicamente care controlează aceste spasme.

Deoarece printre simptome se numără și sensibilitatea la lumină, expunerea directă la lumina soarelui poate agrava situația. Pentru aceasta se recomandă purtarea ochelarilor de soare.

Picăturile oftalmice pot provoca o vedere încețoșată de scurtă durată, de aceea poate fi necesar să se evite activitățile care necesită atenție, dar nu există niciun impediment pentru continuarea vieții zilnice.

În unele cazuri poate fi efectuată intervenția de vitrectomie. Aceasta este procedura de îndepărtare a corpului vitros din interiorul ochiului. Poate fi aplicată în bolile care afectează partea din spate a globului ocular.

Dacă la baza inflamației se află o boală autoimună, parazitară sau virală, tratamentul acestei boli ameliorează și inflamația oculară. La Hisar Hospital Intercontinental se oferă toate serviciile medicale, inclusiv în Departamentul de Boli Infecțioase, Microbiologie și Parazitologie, Alergologie și Imunologie.

Care sunt simptomele inflamației oculare?

Simptomele uveitei pot agrava treptat sau pot apărea sub formă de accese bruște.

Senzație de înțepătură în ochi, durere

Roșeață oculară

Sensibilitate la lumină

Vedere încețoșată

Pierderea vederii

Orbire la lumină

Edem

Lăcrimare

Fulgerări luminoase

Micșorarea pupilei

Pierderea vederii periferice

Senzația de înțepătură în ochi poate crește atunci când se încearcă focalizarea asupra unui obiect sau a unui text. Fulgerările luminoase și apariția unor particule mici pot crește. Persoana poate începe să nu mai vadă obiectele aflate în câmpul vizual normal, dar situate în periferie, adică mai lateral.

Simptomele inflamațiilor oculare sunt, în general, asemănătoare, iar o inflamație oculară poate duce la alta. Conjunctivita, adică inflamația conjunctivei transparente a ochiului, poate determina roșeață oculară, lăcrimare și senzație de înțepătură. Inflamația țesuturilor din interiorul ochiului se numește endoftalmie și poate duce la pierderea vederii. În cazul keratitei, adică infecția corneei, stratul transparent din fața irisului și a pupilei, apar sensibilitate la lumină, vedere încețoșată și simptome similare. Blefarita este inflamația pleoapei, care poate apărea sub formă de vezicule, și poate provoca senzație de înțepătură, arsură și dificultăți de vedere.

Inflamațiile oculare pot evolua agravându-se și pot provoca una alta. De exemplu, la o persoană cu uveită, infecția se poate extinde până la keratită, iar la o persoană cu blefarită, veziculele pot exploda și pot determina uveită. De aceea, tratamentul precoce este important pentru ameliorarea evoluției bolii.

Cum se pune diagnosticul de inflamație oculară?

La medic, în cazul inflamației oculare, se culeg anamneza și se efectuează examenul oftalmologic standard. Se examinează reacția ochiului la lumină.

Prin tonometrie digitală, medicul apasă ușor cu degetele arătătoare ale ambelor mâini pe globul ocular al pacientului, astfel obținându-se informații aproximative despre duritatea ochiului.

În examinarea la lampa cu fantă, pacientul își sprijină capul pe aparat, iar medicul se așază în fața lui și trimite lumină în ochi prin pupilă, pentru obținerea imaginii. O eventuală inflamație a ochiului poate fi observată în acest mod.

Oftalmoscopul, numit și fundoscop, este un aparat care utilizează o sursă electrică de lumină, în interiorul căruia se află oglinzi și lentile. Ținut la aproximativ cincisprezece centimetri de ochiul pacientului, vizualizează regiunea discului optic, unde nervii optici se conectează la retină.

Poate fi efectuată tomografia în coerență optică (OCT). Retina, care acoperă partea din spate a ochiului, este sensibilă la lumină. De aceea, prin trimiterea unui fascicul de lumină în această zonă, retina este vizualizată în secțiune transversală. Nu este o metodă de imagistică invazivă și permite vizualizarea fiecărui strat al retinei.

Angiografia cu fluoresceină a fundusului ocular este utilizată pentru a stabili dacă există o problemă la vasele de sânge din zona retinei și a coroidei. Pentru procedură, se injectează intravenos un colorant fluorescent, iar pentru a obține fotografia vaselor de sânge din ochi se utilizează o cameră specială.

Dacă se consideră că există o cauză de bază, precum boala Behçet sau boala Crohn, pot fi solicitate analize de sânge specifice.

În unele cazuri, nu se poate identifica o cauză exactă, dar tratamentul poate fi totuși administrat. Majoritatea acestor investigații sunt utilizate nu doar pentru diagnostic, ci și pentru monitorizarea tratamentului. Întrucât este o boală care poate recidiva, este necesar un control periodic. După administrarea picăturilor oftalmice sau a medicamentului prescris, gradul de regresie a inflamației și măsura în care a fost afectat nervul optic se verifică tot prin aceste metode de imagistică.

Întrebări frecvente despre inflamația oculară

Deoarece simptomele inflamațiilor oculare sunt asemănătoare, puteți consulta un medic specialist în sănătatea ochilor și bolile oculare pentru un diagnostic diferențial și pentru răspunsuri detaliate la întrebări. Durata tratamentului poate varia în funcție de tipul inflamației oculare. Atacurile de uveită pot dura opt săptămâni, iar cu tratament se pot ameliora în șase-opt săptămâni. Dacă există o boală de bază, această durată poate varia în funcție de vindecarea acesteia. Vederea încețoșată, senzația de înțepătură, roșeața, sensibilitatea la lumină și alte simptome incipiente pot indica uveită. Inflamația ochiului se poate extinde și poate afecta nervul optic, ducând la pierderea vederii, sau poate afecta vasele de sânge care hrănesc ochiul, afectând alimentarea acestuia. Din cauza acestor multiple efecte, o infecție oculară trebuie tratată. Nu trebuie așteptată trecerea de la sine și nu trebuie folosite metode tradiționale, deoarece acestea pot agrava situația; trebuie discutat cu un medic. Astfel, prin picături oftalmice și medicamente care combat infecția, se poate asigura tratamentul uveitei. Pentru uveită nu există o grupă de vârstă determinată, ea poate apărea la orice vârstă. Persoanele de peste 60 de ani au însă un risc mai mare de complicații. Dacă aveți simptome precum vedere încețoșată, roșeață, senzație de înțepătură și credeți că aveți o inflamație oculară, începerea precoce a tratamentului poate fi salvatoare. Puteți face o programare la Departamentul de Sănătatea Ochilor și Boli Oculare de la Hisar Hospital Intercontinental.