Ce este entropionul (răsucirea pleoapei spre interior)? Care sunt simptomele? Cum se diagnostichează și se tratează?

Entropionul reprezintă răsucirea pleoapei spre interior, ceea ce face ca genele să înceapă să se frece de suprafața ochiului. Această afecțiune provoacă simptome inconfortabile precum înțepături, arsuri și dureri oculare. Dacă nu este tratat, poate duce la pierderea permanentă a vederii. În acest articol, veți găsi tot ce trebuie să știți despre simptomele, diagnosticul și tratamentul entropionului. De asemenea, vom aborda subiecte precum ce este operația de entropion, cum se efectuează și procesul de recuperare.

Ce este entropionul?

În mod normal, pleoapa acționează ca un scut pentru a vă proteja ochiul și a-l menține umed. În cazul entropionului, marginea pleoapei se răsucește spre interior, către globul ocular. Ca urmare a răsucirii pleoapei inferioare sau superioare, genele încep să atingă stratul transparent al ochiului, adică corneea și conjunctiva.

Această frecare continuă provoacă iritații, roșeață și dureri oculare. Atunci când contactul genelor cu corneea persistă o perioadă lungă de timp, pot apărea inflamația corneei (keratita), lăcrimarea constantă și scăderea acuității vizuale. Entropionul este o afecțiune frecventă în rândul bolilor pleoapelor.

Simptomele entropionului încep de obicei treptat și se pot agrava în timp. Răsucirea care apare inițial ocazional se transformă într-o răsucire tot mai pronunțată a pleoapei. Dacă nu se aplică un tratament adecvat, poate duce la probleme grave, ireversibile.

Zone afectate

Entropionul apare mai des la pleoapele inferioare, dar poate fi observat și la pleoapele superioare. Este o afecțiune comună, în special la persoanele cu vârsta peste 60 de ani. Răsucirea spre interior a pleoapei inferioare și a genelor se dezvoltă de obicei din cauza îmbătrânirii.

Răsucirea intensă spre interior a pleoapei superioare și a genelor este cauzată, de obicei, de trahomul suferit în copilărie. Uneori, poate fi și congenitală. Dacă genele sunt răsucite spre interior de la naștere, acest lucru nu este periculos în primul an de viață și poate fi monitorizat.

Când pleoapa se răsucește spre interior, genele încep să se frece de cornee, care este stratul transparent al ochiului. De asemenea, membrana oculară numită conjunctivă este afectată de această situație. Frecarea pe termen lung poate duce la formarea de ulcere și țesut cicatricial pe cornee.

Severitatea bolii

Dacă entropionul nu este tratat, poate cauza pierderea permanentă a vederii. Genele răsucite spre interior creează sensibilitate la nivelul corneei, iar contactul prelungit poate provoca leziuni permanente, ducând la deficiențe de vedere.

Complicațiile entropionului includ ulcerul cornean, infecția, pierderea vederii și leziuni oculare permanente. De asemenea, se poate dezvolta conjunctivita cronică. Apar leziuni la nivelul țesuturilor corneene, ceea ce amenință grav sănătatea ochilor dumneavoastră.

Entropionul este unul dintre motivele pentru care se efectuează operația la pleoape, iar tratamentul chirurgical trebuie realizat cu mare precizie. Dacă nu se obține o vindecare adecvată sau în urma unor leziuni grave, pot apărea deformări care duc la răsucirea pleoapei. Din acest motiv, prin diagnostic precoce și tratament adecvat, vă puteți recăpăta funcțiile pleoapelor.

Cauzele entropionului

Entropionul legat de vârstă

În spatele răsucirii pleoapei pot exista diferiți factori. Procesul de îmbătrânire este cea mai frecventă cauză a entropionului. Pe măsură ce înaintați în vârstă, mușchii și țesuturile de susținere din jurul ochilor slăbesc și se relaxează în mod natural.

Ligamentele care susțin pleoapa încep să-și piardă elasticitatea. Când mușchiul orbicular al ochiului, care susține pleoapa inferioară, se relaxează, marginea exterioară a pleoapei se răsucește spre interior. Această situație creează terenul propice pentru ca pleoapa să se răsucească spre ochi sau spre exterior, exact ca o plasă de tenis slăbită.

Ca urmare a pierderii tensiunii în pleoapă, marginea acesteia își poate schimba ușor poziția. Această afecțiune, cunoscută și sub numele de entropion senil, afectează de obicei pleoapa inferioară. Relaxarea tisulară legată de vârstă, slăbirea musculară și modificările țesutului conjunctiv joacă un rol comun.

Entropionul congenital

Entropionul poate apărea și de la naștere. Deși entropionul congenital este rar, acesta este cauzat de anomalii structurale ale pleoapei. La sugari, există o scurtare sau o îndoire a plăcii tarsale care dă formă pleoapei.

Sunt incriminate tulburările de dezvoltare ale retractoarelor pleoapei inferioare și defectele structurale ale plăcii tarsale. În cazurile de entropion congenital, afectarea pleoapei superioare este frecventă. Un pliu suplimentar de piele pe pleoapă poate cauza gene răsucite.

Entropionul cauzat de traumatisme și arsuri

Loviturilor, tăieturile sau arsurile la nivelul pleoapei vă pot deteriora structura anatomică, ducând la entropion. Pielea rănită din cauza arsurilor chimice și a traumatismelor poate modifica curbura normală a pleoapei.

Această afecțiune, cunoscută sub numele de entropion cicatricial, se dezvoltă ca urmare a formării țesutului cicatricial. Leziunile care afectează suprafața interioară a pleoapei lasă cicatrici. Țesutul cicatricial duce la scurtarea lamelei posterioare a pleoapei inferioare și determină răsucirea pleoapei spre interior.

Modificările care apar în țesuturi în timpul procesului de vindecare după operațiile oculare pot duce, de asemenea, la entropion. Intervențiile chirurgicale, cum ar fi îndepărtarea tumorilor, pot face ca pleoapele să fie trase spre ochi sau spre exterior.

Infecții și alte cauze

Infecția cu trahom este cea mai frecventă infecție din lume care cauzează entropion și pierderea vederii. Aceasta provoacă cicatrizarea pleoapei interioare. Este frecventă în țările în curs de dezvoltare din Africa, Asia, America Latină, Orientul Mijlociu și Insulele Pacificului.

Infecțiile severe care apar la nivelul pleoapelor sau al țesuturilor din jur pot crea țesut cicatricial, ducând la entropion. Afecțiuni precum blefarita cronică, eritemul polimorf, pemfigoidul mucoaselor, sindromul Stevens-Johnson și pemfigusul contribuie la dezvoltarea entropionului cicatricial.

Contracțiile involuntare ale mușchilor care închid pleoapa pot crea entropion spastic. Spasmele musculare sunt mai frecvente atunci când aveți un disconfort sau o iritație la nivelul ochiului. Contracția necontrolată a mușchiului orbicular face ca marginea pleoapei să se ruleze spre interior, către cornee.

Simptomele și semnele entropionului

Simptome timpurii

Simptomele entropionului apar de obicei treptat. La început, simțiți un ușor disconfort la nivelul pleoapelor. Apare o senzație constantă de disconfort, ca și cum ați avea ceva în ochi. Simțiți ca și cum v-a intrat praf în ochi.

Această senzație de corp străin devine mai pronunțată în anumite momente ale zilei. Observați frecarea genelor, mai ales când clipiți. Această situație, care la început este ocazională, se agravează în timp și devine constantă.

În stadiul incipient, puteți observa un ușor spasm la nivelul pleoapelor. Pot apărea contracții involuntare ale mușchilor pleoapelor. Aceste contracții se dezvoltă ca răspuns la disconfortul ocular.

Plângeri oculare

Odată cu frecarea genelor de ochi, încep roșeața și iritația. Contactul constant pe suprafața ochiului duce la inflamație. Roșeața este vizibilă în special la marginile pleoapelor.

Apare o senzație acută de înțepătură și arsură în ochi. Această senzație devine mai intensă, mai ales la clipire. Genele care se freacă de cornee provoacă durere.

Începe producția excesivă de lacrimi. Corpul dumneavoastră produce mai multe lacrimi pentru a reduce iritația oculară. Lăcrimarea constantă poate duce la vedere încețoșată. De asemenea, se observă secreții mucoase și formarea de cruste pe pleoape.

Sensibilitatea la lumină crește. Luminile puternice devin deranjante. Iritația și inflamația de pe suprafața ochiului cauzează această afecțiune numită fotofobie.

Din cauza acumulării de lacrimi și a frecării pe cornee, calitatea vederii poate scădea. Deoarece riscul de infecție oculară crește, pot apărea secreții de culoare galbenă sau verde.

Complicații și riscuri

Dacă entropionul nu este tratat, apar complicații grave. Frecarea constantă a genelor poate cauza zgârieturi și răni deschise pe suprafața corneei. Ulcerele corneene sunt dureroase și prezintă risc de infecție.

Ulcerele corneene creează o poartă de intrare pentru infecțiile bacteriene sau virale. Infecția corneei, numită keratită, poate duce la opacitate permanentă și pierderea vederii. În cazurile avansate, pot fi observate chiar ulcere, subțierea sau perforarea corneei.

Iritația cronică și infecțiile recurente pot cauza formarea de țesut cicatricial permanent pe suprafața corneei. Acest țesut cicatricial blochează pătrunderea luminii în ochi, încețoșând vederea. Ca rezultat, apare riscul de pierdere permanentă a vederii.

Entropionul netratat provoacă iritații oculare constante și dureri, reducându-vă semnificativ calitatea vieții. Inflamația pleoapelor, numită blefarită, se poate agrava.

Cum se diagnostichează entropionul?

Examenul oftalmologic

Diagnosticul de entropion este stabilit de un medic oftalmolog în urma unui examen fizic. Medicul dumneavoastră va avea mai întâi o discuție detaliată cu dumneavoastră. Vă va întreba când au început simptomele, de cât timp persistă și care este intensitatea lor.

Va obține informații despre bolile pe care le-ați avut, medicamentele pe care le utilizați și operațiile anterioare. Afecțiunile oculare anterioare, operațiile sau traumatismele trebuie neapărat comunicate. Aceste informații ajută medicul să înțeleagă cauza entropionului.

Examenul fizic se concentrează pe pleoape și pe structurile din jur. Medicul examinează cu atenție poziția pleoapei, direcția genelor și contactul acestora cu suprafața ochiului. Se evaluează mișcarea și poziția pleoapei.

Medicul verifică cât de strânsă sau relaxată este pleoapa. Observă cum se mișcă pleoapa în timpul clipitului. Această evaluare ajută la determinarea tipului și severității entropionului.

Leziunile de pe suprafața ochiului sunt neapărat examinate. Pot fi utilizate vopsele speciale pentru a vedea efectul genelor asupra corneei și conjunctivei. Vopseaua cu fluoresceină evidențiază zgârieturile sau iritațiile de pe cornee.

Dacă este necesar, pot fi examinate producția de lacrimi și starea corneei. În cadrul examenului oftalmologic de rutină, se pot efectua măsurarea tensiunii oculare și examinarea retinei. Această evaluare cuprinzătoare oferă informații despre sănătatea generală a ochilor dumneavoastră.

Metode de diagnostic

De cele mai multe ori, observația medicului este suficientă pentru diagnosticul de entropion. Faptul că pleoapa este răsucită spre interior și genele se freacă de ochi este clar vizibil. Deși evaluarea clinică este de obicei suficientă pentru a pune un diagnostic, se pot efectua teste suplimentare pentru a evalua amploarea situației.

Examenul cu lampa cu fantă îi permite medicului să examineze detaliat suprafața ochiului. Acest microscop special examinează pleoapele, genele și suprafața ochiului sub o mărire ridicată. Acest instrument, numit biomicroscop, joacă un rol important în diagnostic.

Evaluarea filmului lacrimal evaluează producția de lacrimi și sănătatea suprafeței oculare. Aceste teste verifică echilibrul umidității și mecanismele de protecție ale ochiului. De asemenea, oferă informații despre calitatea lacrimilor.

Colorarea corneei detectează dacă există vreo leziune pe cornee. Medicul aplică vopsea pe ochi și face vizibile zonele afectate. Această metodă dezvăluie chiar și cele mai mici zgârieturi de pe cornee.

După ce medicul pune diagnosticul, stabilește metoda de tratament cea mai potrivită pentru situația dumneavoastră. Planul de tratament este creat în funcție de tipul entropionului, severitate și cauzele subiacente. Diagnosticul precoce crește succesul tratamentului și reduce riscul de complicații.

Tratamentul entropionului

Tratamentul entropionului variază în funcție de cauza și severitatea afecțiunii dumneavoastră. Scopul principal este de a readuce pleoapa în poziția normală, de a opri frecarea genelor de ochi și de a proteja suprafața ochiului. Deși soluția permanentă este de obicei intervenția chirurgicală, există și unele metode temporare.

Metode de tratament temporar

În cazurile ușoare sau în perioada de așteptare până la operație, se aplică tratamente temporare pentru a ameliora simptomele. Picăturile de lacrimi artificiale și unguentele protejează suprafața ochiului și reduc iritația. Menținerea corneei umede oferă ușurare, dar nu corectează problema subiacentă.

Se pot folosi benzi adezive pentru piele pentru a menține temporar pleoapa în poziția corectă. Lipirea pleoapei inferioare de obraz previne atingerea corneei de către gene. În mod similar, lentilele de contact de protecție pot proteja suprafața ochiului de frecare.

În unele cazuri, injecțiile cu toxină botulinică pot corecta entropionul prin relaxarea temporară a mușchilor pleoapei. Prin prevenirea spasmului muscular, se reduce răsucirea pleoapei spre interior. Totuși, această metodă oferă de obicei o ușurare temporară.

Tratament chirurgical (Operația de entropion)

Tratamentul permanent al entropionului este chirurgical. Operația se efectuează în mediul spitalicesc sub anestezie locală. Procedura durează aproximativ 20 de minute și puteți fi externat în aceeași zi.

Metoda chirurgicală este determinată în funcție de cauza entropionului. Se urmărește remodelarea pleoapei și întărirea țesuturilor de susținere. Pot fi aplicate tehnici diferite, cum ar fi procedura Wies, banda tarsală laterală și procedura Jones.

Pleoapa este trasă ușor spre exterior cu ajutorul suturilor. Pleoapa poate fi strânsă prin îndepărtarea țesutului muscular relaxat. Dacă există țesut cicatricial sau pierdere de țesut, se efectuează reparația folosind grefă.

Procesul de recuperare postoperatorie

După operație, se aplică un bandaj ușor peste ochi. Umflăturile și vânătăile apar în primele câteva zile, dar se reduc în timp. Vă puteți simți mai bine aplicând comprese reci.

Medicul dumneavoastră vă va prescrie picături cu antibiotic pentru a preveni infecția. Analgezicele sunt suficiente pentru disconfortul ușor. În primele zile, trebuie să evitați ridicarea greutăților și frecarea ochilor.

Firele de sutură sunt îndepărtate de obicei după 5-10 zile. Veți observa o îmbunătățire în câteva zile. Controalele medicale regulate sunt importante pentru a monitoriza procesul de vindecare.

Probabilitatea de recurență

Rata de succes a chirurgiei entropionului este de obicei ridicată. La majoritatea pacienților, se observă o îmbunătățire semnificativă a simptomelor după operație. Tehnicile simple de sutură se pot relaxa uneori în timp.

La aproximativ 15% dintre pacienți, pot fi necesare operații repetate. Pe măsură ce țesutul pleoapei continuă să se relaxeze, aceasta poate apărea din nou. Tehnicile chirurgicale mai cuprinzătoare oferă de obicei rezultate permanente.

Întrebări frecvente

Pacienții pun multe întrebări despre entropion. Răspunsurile la aceste întrebări vă ajută să înțelegeți procesul de tratament.

Ce se întâmplă dacă entropionul nu este tratat?

Entropionul netratat poate duce la abraziuni corneene, infecții și complicații precum cicatrici pe pleoapă sau pe cornee. Această situație îngreunează tratamentul viitor.

Frecarea constantă a genelor provoacă leziuni permanente pe cornee. Pot apărea probleme grave, ireversibile. Riscul de pierdere a vederii crește în timp. Din acest motiv, trebuie să vă adresați imediat medicului oftalmolog când observați simptomele.

Operația de entropion este dureroasă?

Operația se efectuează sub anestezie locală. Nu simțiți durere în timpul procedurii. Zona din jurul ochilor este amorțită și puteți simți doar o ușoară senzație de presiune.

După operație, puteți resimți un disconfort ușor. Totuși, această situație este ușor controlată cu analgezice. Majoritatea pacienților declară că au trecut ușor peste operație. Umflăturile și vânătăile se reduc în câteva zile.

Care este timpul de revenire la normal după operație?

Timpul de recuperare variază de la o persoană la alta, dar implică de obicei un proces de câteva săptămâni. Îmbunătățirea vizibilă apare după o medie de 10 zile. Timpul de recuperare după operație este de obicei de 1-2 săptămâni, iar vindecarea completă poate dura câteva săptămâni.

Vindecarea completă are loc într-un proces de aproximativ o lună. Veți observa o îmbunătățire în câteva zile. Programările de monitorizare sunt esențiale pentru a urmări progresul. În funcție de stilul de viață și de respectarea recomandărilor medicului, procesul se poate scurta sau prelungi.

Entropionul poate apărea la orice vârstă?

Da, entropionul se poate dezvolta la copii, dar este mai puțin frecvent decât la adulți. Cazurile pediatrice pot necesita abordări terapeutice speciale. Afecțiunile congenitale pot fi observate la sugari.

În schimb, entropionul este mai frecvent la adulții în vârstă din cauza procesului natural de îmbătrânire. Îmbătrânirea slăbește țesuturile și mușchii pleoapelor. Este frecvent în special la persoanele cu vârsta peste 60 de ani. Poate apărea din motive diferite în fiecare grupă de vârstă.

Entropionul recidivează?

Rata de succes a chirurgiei entropionului este de obicei ridicată. Majoritatea pacienților observă o îmbunătățire semnificativă a simptomelor după operație. Totuși, la aproximativ 15% dintre pacienți, pot fi necesare operații repetate.

Pe măsură ce țesutul pleoapei continuă să se relaxeze, aceasta poate apărea din nou. Tehnicile simple de sutură se pot relaxa uneori în timp. În operațiile efectuate cu tehnica adecvată, de obicei nu mai apare. Examenul oftalmologic regulat este necesar pentru monitorizarea infecțiilor și a recurenței.

Pe scurt despre entropion

Entropionul reprezintă un risc serios pentru sănătatea ochilor dumneavoastră. Deși răsucirea pleoapei poate părea la început un mic disconfort, în timp poate duce la pierderea permanentă a vederii. Din acest motiv, trebuie să vă adresați imediat medicului oftalmolog când observați simptomele.

Diagnosticul precoce crește succesul tratamentului. Operația are o rată de succes ridicată și oferă o vindecare permanentă la majoritatea pacienților. Deși metodele temporare oferă ușurare, soluția permanentă este chirurgicală. Urmând planul de tratament recomandat de medicul dumneavoastră, vă puteți proteja sănătatea ochilor și vă puteți recăpăta calitatea vieții.

Entropionul apare prin răsucirea pleoapei spre interior. Simptomele includ înțepături, arsuri și dureri oculare. Dacă nu este tratat, poate duce la pierderea permanentă a vederii.