Îmbătrânirea mâinilor dumneavoastră vă poate trăda starea emoțională!

Dacă în ultima vreme singurul loc în care vă simțiți confortabil este casa dumneavoastră, dacă vă simțiți tensionat ori de câte ori simțiți că nu puteți controla viața din afara casei și dacă, chiar și atunci când atingeți obiecte atinse de membrii familiei în casă, vă întrebați mereu dacă sunt curate, atunci fiți atent; s-ar putea să fi început să dezvoltați obsesii…

Tulburarea obsesiv-compulsivă, cunoscută în limbajul popular drept „boala obsesiilor”, a fost discutată cu specialiștii Secției de Psihiatrie a Hisar Hospital Intercontinental... Specialiștii, care subliniază că tulburarea obsesiv-compulsivă se manifestă ca forme transformate ale anxietății, sub forma gândurilor obsesive și a comportamentelor obsesive menite să le înlăture, au spus: „Persoana consideră aceste gânduri insistente ca fiind produsul propriei minți, dar aceste gânduri au un aspect mistic, iar comportamentele au un aspect ritualic. Rareori există luciditate; majoritatea pacienților consideră gândurile și comportamentele lor obsesive «exagerate» sau «absurde».”

Dacă faceți curățenie mai mult decât este necesar, fiți atent!

Obsesiile pot apărea în forme foarte diferite, separat sau împreună. Cele mai frecvente obsesii sunt cele legate de contaminare și murdărie. Există teama că obiectele, mediul sau oamenii sunt murdari și că, în contact cu aceștia, murdăria sau microbul se pot transmite către persoana respectivă și către cei apropiați. În obsesiile de contaminare, mâinile joacă un rol esențial, deoarece ne atingem cel mai mult de lumea exterioară și de ceilalți oameni cu mâinile. Pe de altă parte, mâinile noastre sunt mereu în fața ochilor. Pentru cei care au astfel de obsesii, igiena mâinilor, lungimea unghiilor și felul în care ceilalți își țin mâinile au o importanță foarte mare. Persoanele cu obsesii de contaminare și murdărie se spală, își fac baie sau curăță obligatoriu pentru a liniști gândurile apăsătoare sau evită locurile publice și obiectele folosite în comun, considerând că astfel se feresc de contaminare. Evită să atingă uși, scaune, stilouri, bani, pe scurt, lucruri atinse de multe mâini. Atunci când sunt nevoiți să le atingă, încearcă să-și curețe mâinile cu un șervețel cu alcool sau spălându-se pe mâini. Viața din afara casei este imprevizibilă, deoarece nu o pot controla, așa că se simt cel mai în largul lor acasă. Încearcă să adapteze atât casa, cât și membrii familiei la propriile lor condiții de curățenie. Pentru unii, obsesia curățeniei devine insuportabilă. Cer ca oricine vine în casă din exterior să meargă imediat la baie și să își pună hainele în mașina de spălat. Nu suportă nici cea mai mică dezordine sau firimitură din casă. Se epuizează făcând curățenie frecvent. Produse „igienice” precum săpunul lichid, detergentul de rufe și detergentul de vase sunt folosite în cantități mai mari decât normalul. Hainele și cearșafurile sunt spălate foarte des. Din cauza contactului constant cu apa și substanțele chimice, pot apărea pe mâini eczeme, crăpături, uzură sau încrețire. Pe scurt, mâinile celor care suferă de această boală îmbătrânesc repede. Dacă obsesiile sunt severe, uneori persoana ajunge să nu mai poată face altceva decât curățenie.

Sunteți precaut? Sunteți obsedat de control?

Îndoiala și incapacitatea de a fi sigur sunt alte obsesii frecvente. Pentru a liniști neliniștea pe care o provoacă, cheia ușii, aragazul și ferestrele sunt verificate de nenumărate ori. Unii pacienți se străduiesc ca tot ce se află în spațiul lor de viață să fie simetric sau să se încadreze într-o ordine stabilită de ei. Uneori, comportamentul de acumulare, numit uneori sindrom de colecționare compulsivă, poate deveni excesiv.

Toată lumea are obsesii; important este să nu rămâneți blocat în ele!

Majoritatea dintre noi avem în minte obsesii mai mari sau mai mici, a căror frecvență și intensitate variază. Însă persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă se luptă cu aceste obsesii și obosesc. Își acordă prea multă importanță obsesiilor. Pe măsură ce boala progresează, petrec toată ziua ocupându-se de aceste gânduri și comportamente, fără să mai aibă timp pentru alte lucruri. Adesea, forma unei activități ajunge să primeze în fața funcției ei. De exemplu, pentru cineva cu obsesii de contaminare, a-și săpuni mâinile de un anumit număr de ori ajunge mai important decât curățarea mâinilor. Sau pentru cineva care consideră că rugăciunea sa nu este corectă din punct de vedere formal, forma primează în fața scopului actului de devoțiune. Unele obsesii pot fi atât de diferite și intime încât persoana poate fi rușinată sau reticentă să le povestească. Din cauza unor astfel de obsesii, aceștia se pot judeca și acuza moral. Uneori, aceste obsesii îi încetinesc atât de mult pe pacienți, încât nu pot aloca timp altor responsabilități (lentoare obsesivă). Pacientul poate fi criticat la locul de muncă sau acasă de cei din jur. Pacienții tind, fără să își dea seama, să își transmită obsesiile și altor persoane. Acest lucru provoacă probleme în relațiile apropiate. Tulburării obsesiv-compulsive pot fi asociate depresia, tulburările de tic, tulburările de alimentație, cleptomania și hipocondria (boala hipocondriei). Ca în multe alte afecțiuni psihiatrice, persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă sunt criticate și condamnate de apropiați. Este răspândită convingerea că obsesiile sunt create de ei înșiși și că pot fi depășite prin voință.

Aveți o personalitate obsesivă?

Persoanele cu personalitate obsesivă (când nu este la nivel de boală) sunt, în general, perfecționiste, meticuloase, ordonate, econome și încăpățânate. Nu renunță la principiile lor. Par serioase și mature. Sunt demne și mândre, nu doresc să audă reproșuri din cauza muncii lor. Se tem să greșească și le place să critice. Aceste trăsături joacă un rol important atât în alegerea profesiei, cât și în carieră. Totuși, dacă boala este severă, afectează funcționarea socială și profesională, atunci necesită tratament. Este o boală psihică ce necesită răbdare și timp pentru tratament. Vindecarea este lentă. În tratament, obiectivul trebuie stabilit ca obsesiile să scadă suficient, nu neapărat să dispară complet. Pe lângă tratamentul medicamentos, metodele terapiei cognitiv-comportamentale sunt indispensabile pentru o vindecare de lungă durată.