Ce este leziunea ligamentului colateral medial al genunchiului? Care sunt simptomele? Cum se realizează diagnosticul și tratamentul?

Cea mai frecventă leziune ligamentară la nivelul genunchiului este leziunea ligamentului colateral medial. Atunci când ligamentul colateral medial este deteriorat, genunchiul se poate extinde excesiv sau poate începe să se îndoaie în direcții diferite față de normal. Leziunea ligamentului colateral medial apare de obicei în urma traumatismelor sportive. În acest articol veți găsi tot ce trebuie să știți despre simptomele, diagnosticul și tratamentul leziunilor ligamentului colateral medial.

Ce este și unde se află ligamentul colateral medial al genunchiului?

Ligamentul colateral medial al genunchiului este cunoscut în terminologia medicală ca ligamentul colateral medial (MCL). Este cel mai frecvent ligament lezat al articulației genunchiului la adulți și copii. Acest ligament este o bandă de țesut puternică și flexibilă care se întinde între osul coapsei (femur) și osul gambei (tibie).

Situată în partea internă a articulației genunchiului, această structură joacă un rol important în asigurarea stabilității genunchiului. Rolul principal al ligamentului este de a preveni mișcarea excesivă spre interior a genunchiului și de a proteja articulația. Asigură faptul că genunchiul rămâne stabil și funcționează corect în timpul mișcării.

Structura anatomică a ligamentului colateral medial

Ligamentul colateral medial al genunchiului este format din trei structuri principale. Acestea sunt ligamentul colateral medial superficial, ligamentul colateral medial profund și componenta oblică posterioară. Această structură complexă asigură protecția genunchiului în diferite unghiuri de mișcare.

Ligamentul poate fi examinat în trei-patru straturi. În stratul cel mai exterior, chiar sub piele, se află teaca protectoare. Sub aceasta se găsește ligamentul colateral medial superficial. În cel mai profund strat sunt poziționate capsula articulară și ligamentul colateral medial profund.

Între aceste două ligamente se află o mică bursă seroasă (bursa) care le permite să alunece ușor unul peste celălalt în timpul mișcării. De asemenea, prin această regiune trec structuri precum tendoanele a trei mușchi importanți cunoscuți sub numele de „laba gâștei” (pes anserinus) și nervul safen, care asigură sensibilitatea părții antero-interne a piciorului.

Diferența dintre ligamentul colateral medial superficial și cel profund

Partea superficială este cea mai mare și mai puternică parte a sistemului. Începe de la epicondilul medial femural și se extinde până la patru centimetri sub suprafața internă a tibiei. Începe chiar deasupra proeminenței osoase de pe partea internă a femurului și se atașează la osul gambei în două puncte diferite.

Partea profundă începe de la capsula articulară medială și se atașează la meniscul medial. Nu există nicio conexiune între aceste două ligamente. Cu toate acestea, părțile meniscofemurală și meniscotibială ale ligamentului colateral medial profund sunt conectate la meniscul medial prin intermediul acestor secțiuni.

Poziția ligamentului colateral medial în genunchi

Ligamentul colateral medial este situat pe partea internă a genunchiului și are forma unei benzi membranare late și plate. Este poziționat puțin în spatele părții interne a articulației genunchiului. Rolul său primar este de a opune rezistență forțelor de valgus (îndoire spre interior) exercitate asupra genunchiului.

Ligamentul limitează abducția și rotația articulației genunchiului. Este considerat principalul stabilizator static al genunchiului și ajută la stabilizarea pasivă a articulației. În acest fel, previne îndoirea excesivă a genunchiului în direcții neașteptate.

Cum apare leziunea ligamentului colateral medial al genunchiului?

Leziunea ligamentului colateral medial apare în două moduri principale. Primul este lovitura directă în partea externă a genunchiului, iar al doilea sunt suprasolicitările care apar fără contact fizic. Marea majoritate a leziunilor se dezvoltă ca urmare a unei forțe de valgus bruște.

Leziuni provocate de lovituri directe

O lovitură acută primită pe partea externă a genunchiului generează forțe de tensiune pe partea internă. Aceasta este cea mai frecventă cauză a leziunilor. Acest mecanism este întâlnit frecvent în sporturile de contact, cum ar fi fotbalul, fotbalul american sau rugby-ul.

Atunci când genunchiul unui jucător este fixat la sol, intervenția unui adversar din partea externă forțează ascuțit genunchiul spre interior, determinând întinderea bruscă a ligamentului. Loviturile directe primite în partea laterală a genunchiului generează o forță de valgus severă în articulație.

Există exemple clasice la sportivii de elită. Când piciorul este în contact cu solul, primirea unei lovituri directe din partea laterală a genunchiului de către sportiv provoacă leziunea. De obicei, leziunile produse prin contact au un potențial mai mare de a provoca leziuni mai grave la nivelul ligamentului.

Leziuni provocate prin suprasolicitare fără contact

Leziunile pot apărea și fără o lovitură directă în genunchi. Această situație este observată de obicei în timpul mișcărilor bruște de schimbare a direcției, oprire sau rotație.

Rotirea bruscă a trunchiului în timp ce piciorul se sprijină pe sol este unul dintre principalele mecanisme de leziune. Când schiați, blocarea schiului și continuarea rotației corpului creează o tensiune severă asupra ligamentului. Scenarii în care piciorul rămâne fixat pe sol, iar corpul se rotește pe genunchi pot duce la deteriorare.

Acest tip de leziune este frecvent întâlnit în timpul manevrelor bruște în sporturi precum fotbalul și baschetul. De asemenea, atunci când piciorul este în contact cu solul și genunchiul este în flexie, aducerea genunchiului într-o rotație internă accentuată provoacă leziuni.

S-a raportat că cea mai frecventă formă de leziune la sportivi apare ca urmare a căderii la sol cu piciorul în flexie plantară și genunchiul în flexie. Aceste forțe care întind sau rup structurile de pe partea internă a genunchiului apar cel mai adesea ca urmare a unui traumatism indirect.

Factori de risc și mecanisme de leziune

Leziunile ligamentului colateral medial al genunchiului apar de obicei în urma traumatismelor sportive. O forță de valgus bruscă care supune structura ligamentului la o tensiune până la punct de deteriorare micro sau macroscopică constituie marea majoritate a leziunilor.

Sporturile de contact se evidențiază ca fiind cel mai important factor de risc. Căderile, loviturile și mișcările bruște din timpul sportului pot provoca leziuni. Pe termen lung, leziunile se pot dezvolta din motive precum utilizarea incorectă sau incompletă a echipamentului, sau pot apărea brusc ca urmare a unor accidente.

Ligamentul poate fi afectat ca urmare a primirii unei lovituri din exterior asupra genunchiului sau a forțării acestuia spre interior. Leziunea poate apărea izolat sau împreună cu alte leziuni ligamentare. Cele mai frecvent leziuni care apar împreună cu ligamentul colateral medial sunt ligamentul încrucișat anterior și meniscul.

Simptomele și gradarea leziunii ligamentului colateral medial al genunchiului

Simptomele diferă în funcție de gradul leziunii. Durerea este simțită de-a lungul liniei ligamentului pe partea internă a genunchiului și reprezintă cel mai important simptom. Durerea localizată pe partea internă a genunchiului este cel mai frecvent semn. Umflarea, sensibilitatea, vânătăile și senzația de instabilitate la nivelul genunchiului sunt situații frecvent întâlnite în cazul leziunilor.

Simptomele leziunii de gradul 1

Este cel mai ușor grad de leziune. Se produce o ușoară întindere sau rupere a ligamentului, însă ligamentul este încă intact și funcțiile sale nu sunt afectate. Se observă durere ușoară, foarte puțină umflătură și sensibilitate ușoară. Testul de stres în valgus este însoțit de o deschidere articulară de sub 5 mm cu un punct final ferm. În astfel de cazuri, câteva fibre se rup, dar ligamentul este stabil din punct de vedere structural.

Stabilitatea genunchiului este menținută. Constatările sunt de obicei ușoare, iar pacientul se plânge de durere la apăsarea pe ligamentul colateral. A existat o întindere și nu există nicio ruptură. Revenirea la sport este posibilă în 1-2 săptămâni prin tratament.

Simptomele leziunii de gradul 2

Este o leziune de gravitate medie. Se produce o ruptură parțială a ligamentului, iar stabilitatea acestuia scade. Există durere moderată pe partea internă a genunchiului, umflături evidente și sensibilitate. La testul de stres în valgus se constată o deschidere articulară între 5 și 9 mm. De obicei, există un punct final intact sau perceptibil.

Se produce o limitare a mișcării și o pierdere accentuată a stabilității genunchiului. În timpul unei mișcări de săritură sau rotație, pacientul se poate plânge de cedarea genunchiului. Din când în când, se poate simți o senzație de „cedare” la nivelul genunchiului. Durerea și umflătura sunt mai pronunțate, fiind necesară o perioadă de tratament de 3-4 săptămâni pentru revenirea la activitățile zilnice.

Simptomele leziunii de gradul 3

Reprezintă ruperea completă a ligamentului și este cel mai grav grad de leziune. La testul de stres în valgus se observă o deschidere articulară de 10 mm sau mai mult, fără a exista un punct final perceptibil. Această laxitate de acest grad sugerează că și celelalte ligamente ale genunchiului ar putea fi leziate.

Durerea severă poate fi simțită în momentul leziunii, deși uneori durerea se poate reduce. Apar umflături intense, vânătăi și o pierdere evidentă a stabilității genunchiului. Există sensibilitate și umflături pronunțate pe ligament. Pacientul întâmpină dificultăți în a îndoi genunchiul, iar senzația de cedare a genunchiului apare chiar și în timpul mersului normal. Când genunchiul este mișcat, se resimte o senzație gravă de „cedare”.

Primele semne după leziune

În momentul leziunii, în special în cazul rupturilor grave, pacienții pot relata că au simțit un sunet provenind din interiorul genunchiului sau că ceva s-a rupt. Pacientul poate auzi sau simți un sunet de pocnitură (pop) în momentul leziunii.

Momentul apariției umflăturii este un indiciu important. Dacă în primele ore de după leziune apare o umflătură evidentă și tensionată la nivelul genunchiului, această situație indică de obicei o sângerare în interiorul articulației. O umflătură care se dezvoltă mai lent, în 12-24 de ore, se observă de obicei doar în cazurile în care ligamentul colateral medial este afectat. În timpul examinării, se poate depista sensibilitate de-a lungul traiectului ligamentului.

Cum se diagnostichează leziunea ligamentului colateral medial al genunchiului?

Procesul de diagnostic începe cu un istoric detaliat al leziunii. Diagnosticul leziunii ligamentului colateral medial al genunchiului poate fi pus în majoritatea cazurilor doar pe baza unui istoric detaliat și a examenului fizic. Se evaluează modul în care s-a produs leziunea, în ce direcție a fost forțat genunchiul și momentul debutului simptomelor.

Efectuarea examinării cât mai curând posibil după leziune, înainte ca umflătura și spasmul muscular să se accentueze, oferă cele mai corecte rezultate. Din acest motiv, evaluarea timpurie are o mare importanță pentru diagnostic.

Examenul fizic și testul de stres în valgus

Medicul observă mai întâi dacă există vânătăi, umflături sau deformări pe partea internă a genunchiului. Apoi, apăsând cu degetele de la locul unde ligamentul se atașează la femur și de-a lungul liniei până la tibie, încearcă să găsească punctul în care sensibilitatea este cea mai intensă.

Cea mai critică parte a examinării este manopera specială numită testul de stres în valgus. În acest test, medicul menține piciorul pacientului la anumite unghiuri și aplică o forță controlată pe partea internă a genunchiului. Se verifică cât de mult se deschide spațiul articular și cât de lax este ligamentul.

Testul efectuat cu genunchiul îndoit la 30 de grade permite relaxarea celorlalte structuri de susținere din genunchi, evaluând în special ligamentul colateral medial superficial în mod izolat. Medicul evaluează dacă există o deschidere pe partea internă a genunchiului și dacă se obține un punct final în timpul acestei deschideri. Folosit ca singur test pe baza măsurării durerii ca rezultat, are o sensibilitate de 78% și o specificitate de 67%. Când este utilizat ca rezultat bazat pe laxitate, are o sensibilitate de 91% și o specificitate de 49%.

Testul efectuat atunci când genunchiul este în poziție complet dreaptă este deosebit de important. Dacă se detectează laxitate în această poziție, acest lucru indică faptul că nu s-a rupt doar ligamentul colateral medial, ci și alte structuri importante din colțul postero-medial al genunchiului și probabil ligamentele încrucișate.

Imagistica RMN și alte metode radiologice

În orice leziune gravă de genunchi, radiografia este prima metodă la care se apelează. Deși nu arată direct ligamentele, este indispensabilă pentru a exclude posibile fracturi osoase, mici fragmente osoase smulse de ligament din zona sa de inserție sau leziuni ale plăcii de creștere la copii. Pe radiografiile antero-posterioare și de profil pot fi observate fracturi prin avulsie.

Investigația prin rezonanță magnetică este cea mai eficientă metodă de vizualizare a leziunilor de țesut moale. Cu ajutorul RMN-ului, localizarea, gradul și caracterul complet sau incomplet al rupturii ligamentului colateral medial sunt vizualizate clar. Este valoros pentru a arăta dacă există leziuni asociate în alte țesuturi intra-articulare.

Detectarea altor leziuni asociate

Leziunea ligamentului colateral medial al genunchiului poate apărea izolat sau împreună cu alte leziuni. Este important să se diferențieze ruptura de MCL de alte leziuni ale genunchiului. În timpul examinării, starea ligamentelor încrucișate anterior și posterior, precum și a meniscurilor, trebuie controlată cu atenție.

Printre cele mai frecvente leziuni asociate se numără ruptura ligamentului încrucișat anterior, ruptura de menisc și edemul măduvei osoase. RMN-ul este de o valoare inestimabilă în diagnosticarea acestor leziuni colaterale asociate.

Opțiuni de tratament pentru leziunea ligamentului colateral medial al genunchiului

Majoritatea leziunilor ligamentului colateral medial se vindecă cu succes prin metode non-chirurgicale. Motivul principal pentru aceasta este că ligamentul este situat în afara articulației și are o rețea foarte bună de vase de sânge. Datorită acestui avantaj biologic, potențialul ligamentului de a se vindeca singur este destul de ridicat.

Metode de tratament non-chirurgicale

Opțiunile de tratament variază în funcție de severitatea leziunii. În timp ce în cazurile ușoare repausul, aplicarea de gheață și bandajul sunt suficiente, în cazurile avansate pot fi necesare abordări diferite. În leziunile izolate de gradul 1, gradul 2 și chiar în majoritatea leziunilor de gradul 3 în care genunchiul este stabil în poziție dreaptă, se pot obține rezultate excelente prin tratament non-chirurgical.

Aplicarea gheții la intervale de 20 de minute în primele 48 de ore reduce umflătura și durerea. Se recomandă efectuarea compresiei cu un bandaj elastic sau o orteză pentru genunchi. Menținerea genunchiului deasupra nivelului inimii reduce umflătura. Aplicarea timpurie a bandajului, limitarea mișcării și aplicarea gheții sunt importante pentru confort.

Fizioterapie și recuperare

Principiul de bază al tratamentului non-chirurgical este mișcarea timpurie și controlată. În trecut, imobilizarea genunchiului timp de săptămâni era o practică obișnuită, însă această abordare făcea ca țesutul ligamentar în curs de vindecare să fie slab și dezorganizat. În abordarea modernă, îndoirea și îndreptarea genunchiului sunt permise într-un mod controlat.

Printre obiectivele principale ale programului de recuperare se numără controlul durerii și al umflăturilor, protejarea ligamentului în curs de vindecare, prevenirea atrofiei musculare și obținerea unei mobilități complete a genunchiului. Consolidarea mușchilor cvadriceps și ischiogambieri joacă un rol important în creșterea stabilității genunchiului. Exercițiile proprioceptive și exercițiile de echilibru pot face, de asemenea, parte din program.

Utilizarea ortezelor și injecția cu PRP

Folosind o orteză cu balamale, se previne deschiderea laterală a genunchiului, în timp ce îndoirea și îndreptarea acestuia sunt permise într-un mod controlat. De obicei, utilizarea unei orteze nu este necesară în leziunile de gradul 1. Cu toate acestea, utilizarea unei orteze este necesară în leziunile de gradul 2 și în cele de gradul 3 care nu necesită intervenție chirurgicală.

Injecțiile cu PRP sub control ecografic pot accelera vindecarea[271]. Majoritatea leziunilor ligamentului colateral medial de gradul 1 și 2 se vindecă fără a fi nevoie de operație printr-un program de fizioterapie bine administrat, 2 doze de injecții cu PRP sub control ecografic și utilizarea unei orteze[271].

Situații care necesită intervenție chirurgicală

Deși majoritatea cazurilor se vindecă fără operație, în unele situații tratamentul chirurgical este inevitabil. Decizia de operație se ia în funcție de severitatea leziunii, localizare, alte probleme asociate și nivelul de activitate al pacientului.

Prezența laxității în valgus atunci când genunchiul este complet drept necesită intervenție chirurgicală. În leziunile multiligamentare, în special în cazurile în care este asociată o leziune a ligamentului încrucișat anterior, ambele ligamente trebuie operate simultan[271]. O laxitate la nivelul ligamentului colateral medial va determina eșecul operației de ligament încrucișat anterior[271]. Fracturile osoase datorate smulgerii și rupturile complet separate de osul coapsei sau al gambei necesită, de asemenea, intervenție chirurgicală.

Perioadele de recuperare și revenirea la sport

Perioada de recuperare variază în funcție de gradul leziunii. Leziunile ușoare se vindecă în 1-2 săptămâni, iar în leziunile de gradul 1 revenirea la sport este posibilă în 5-10 zile[271]. În leziunile de gravitate medie, această perioadă se poate prelungi la 3-4 săptămâni. În leziunile de gradul 2 este necesară o perioadă de tratament de 2-4 săptămâni[271].

În rupturile grave, vindecarea poate dura 6-8 săptămâni. În leziunile de gradul 3 se prevede o perioadă de 4-8 săptămâni[271]. Aceste durate sunt medii și pot varia de la un pacient la altul și în funcție de sportul practicat[271].

Întrebări frecvente

Activitățile zilnice pot fi afectate în funcție de gradul leziunii. În leziunile ușoare, mersul atent este posibil. Totuși, în leziunile grave, este necesară utilizarea unei orteze și sprijin.

Riscul poate fi redus prin efectuarea regulată de exerciții de întărire a mușchilor. Faceți exerciții de încălzire înainte de sport. Utilizați echipamente sportive adecvate și mișcați-vă folosind tehnicile corecte.

Dacă aveți dureri severe la genunchi, umflături evidente sau dificultăți la mers, adresați-vă imediat unui medic. Dacă simțiți că genunchiul cedează sau nu vă puteți îndoi complet genunchiul, este necesară o evaluare.

Cu un tratament corect, majoritatea leziunilor ligamentului colateral medial al genunchiului se vindecă complet. Intervenția timpurie și un program de recuperare adecvat îmbunătățesc rezultatele. Dacă nu este tratată, se poate dezvolta o instabilitate cronică a genunchiului.

În leziunea ligamentului colateral medial, durerea este localizată pe partea internă a genunchiului. În alte leziuni ligamentare, durerea este resimțită în diferite regiuni. Pentru un diagnostic cert al leziunii ligamentului colateral medial sunt necesare un examen fizic și imagistică.

În rezumat, leziunea ligamentului colateral medial al genunchiului

Leziunea ligamentului colateral medial al genunchiului se vindecă cu succes printr-un tratament și o recuperare corecte. Majoritatea cazurilor nu necesită operație, iar o recuperare completă se obține printr-un program de fizioterapie.

Dacă resimțiți dureri sau umflături la genunchi, adresați-vă neapărat unui medic pentru un diagnostic timpuriu. O evaluare efectuată la timp scurtează procesul de vindecare și previne problemele permanente.

Indiferent de gradul leziunii, atunci când aplicați exerciții regulate și un program de recuperare corect, vă puteți întoarce în siguranță la sport și la activitățile dumneavoastră zilnice. Aveți răbdare și respectați procesul de tratament.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!