Ce este tenosinovita De Quervain? Care sunt simptomele? Cum se diagnostică și se tratează?

Tenosinovita De Quervain este o afecțiune care apare ca urmare a suprasolicitării tendoanelor de la nivelul pumnului. În special mamele recente sunt mai susceptibile la această afecțiune. O recuperare este observată în medie în 3 până la 4 săptămâni de la începerea tratamentului. În acest articol, veți găsi răspunsuri la întrebări precum ce este tenosinovita de quervain, care sunt simptomele acesteia, cum se diagnostică și cum se tratează. De asemenea, veți obține informații detaliate despre exerciții, utilizarea atelei și procesul de recuperare.

Ce este tenosinovita De Quervain?

Mișcările mâinilor și degetelor noastre sunt rezultatul unui sistem complex. Tendoanele sunt structurile care transferă oaselor puterea pe care o produc mușchii atunci când se contractă. Tendoanele formează capetele mușchilor care se atașează de oase și acționează ca țesuturi conjunctive extrem de durabile, cu structură de colagen.

Structura tendonului și a tecii tendonului

Tendoanele sunt structuri care asigură transferul de putere în corpul nostru. Ele permit începerea mișcării prin transmiterea energiei create atunci când mușchii se contractă către os. Există numeroase tendoane la nivelul mâinii și al pumnului.

Este necesară o structură specială pentru ca tendoanele să se miște alunecând confortabil. Există o teacă a tendonului în formă de membrană care înconjoară fiecare tendon. Această teacă facilitează mișcarea de alunecare a tendonului și reduce fricțiunea. Fără teaca tendonului, tendoanele sunt suprasolicitate și deteriorate în timpul mișcărilor.

Țesuturile conjunctive care înconjoară tendoanele asigură transferul forței musculare pentru mișcarea articulațiilor. Aceste structuri joacă, de asemenea, un rol în hrănirea tendoanelor.

Definiția bolii și efectele acesteia asupra pumnului

Tenosinovita De Quervain apare prin compresia și inflamarea a două tendoane care mișcă degetul mare la nivelul pumnului. Aceste două tendoane sunt numite abductor pollicis longus (APL) și extensor pollicis brevis (EPB). Ele îndeplinesc funcția de ridicare a degetului mare în sus și îndepărtare a acestuia de celelalte degete.

Tendoanele trec printr-un tunel îngust într-o zonă apropiată de baza degetului mare în pumn. Acest tunel este numit primul compartiment dorsal sau primul compartiment extensor. Ca urmare a îngustării tecii sau îngroșării tendoanelor, fricțiunea crește. Acest proces duce la inflamație, edem și îngroșare în teaca tendonului.

Cu alte cuvinte, tendoanele ar trebui să alunece cu ușurință în acest tunel în mod normal. Cu toate acestea, din diverse motive, apar umflături și edem în teaca tendonului. Această afecțiune se numește tenosinovită. Tendoanele își pierd capacitatea de a se mișca confortabil în interiorul tunelului, iar mișcările degetului mare devin dificile.

Boala poartă numele chirugului elvețian Fritz de Quervain, care a descris-o pentru prima dată. Activitățile zilnice obositoare sau efectuarea aceleiași activități perioade lungi de timp pot crea edem și inflamație la nivelul tendoanelor. Durerea crește în timpul prinderii, răsucirii pumnului sau mișcărilor repetitive ale mâinii. Chiar și activitățile simple precum ținerea unui stilou, deschiderea unui borcan sau utilizarea telefonului pot provoca disconfort.

Cauzele tenosinovitei De Quervain

Printre cauzele tenosinovitei De Quervain se remarcă utilizarea excesivă sau repetitivă a degetului mare și a pumnului. Inflamația și îngroșarea care apar în tecile tendoanelor declanșează această afecțiune. Mișcările pe care le faceți fără să realizați în activitățile dumneavoastră zilnice se pot acumula în timp și pot duce la disconfort.

Mișcări repetitive și utilizare excesivă

Orice activitate care irită tendoanele degetului mare pregătește terenul pentru boală. Repetarea constantă a unei anumite mișcări din cauza muncii sau a unui hobby uzează lent fibrele tendonului. Utilizarea tastaturii și a mouse-ului, cusutul, tricotatul, grădinăritul se numără printre aceste activități.

Mișcările repetitive de prindere sau apucare suprasolicită teaca tendonului. Mișcările pe care le faceți în timp ce prindeți ferm un obiect sunt deosebit de riscante. Sporturi precum teniso, golf, schi provoacă stres repetitiv la nivelul pumnului și al degetului mare. Probleme similare sunt observate și la persoanele care folosesc ciocane sau alte unelte.

Menținerea degetelor într-o poziție curbată pentru o lungă perioadă de timp și îndoirea pumnului pune o sarcină excesivă asupra regiunii. În loc să țineți mâna într-o poziție fixă pentru o lungă perioadă de timp, este necesar să o mișcați la anumite intervale. Schimbarea poziției pumnului previne suprasolicitarea tendoanelor.

Sarcina și modificările hormonale

Femeile care au devenit mame de curând sunt deosebit de susceptibile la tenosinovita de quervain. Sarcina constantă pusă pe degetul mare în timp ce luați bebelușul în brațe, îl hrăniți sau îl transportați declanșează boala. Poziția inversă a mâinii formată în timpul ținerii bebelușului suprasolicită tendoanele.

Fluctuacțiile hormonale din perioada de sarcină și alăptare facilitează această afecțiune. În perioada de gestație și lăuzie, acumularea de edem în organism crește. Modificările nivelurilor de estrogen și progesteron afectează echilibrul fluidelor în tecile tendoanelor. Îngroșarea și edemul apar din cauza creșterii fluidului în țesuturile din jurul articulațiilor și tendoanelor.

Echilibrele hormonale în schimbare în timpul sarcinii creează presiune asupra tendoanelor care trec prin canale înguste. Această situație duce la plângeri de mișcare dureroasă și disconfort. Este cunoscută și în popor sub numele de "pumnul mamelor".

Traumatisme și leziuni

Traumatismele directe la nivelul pumnului sau tendonului pot provoca boala. Unimpact brusc, cum ar fi o cădere sau o lovitură, duce la deteriorarea tendonului. Creșterea sarcinii puse pe tendoane după fracturi de pumn trecute crește riscul.

Țesutul cicatriceal restricționează mișcarea tendoanelor și pregătește terenul pentru inflamație. Exercițiile cu greutăți efectuate cu greutăți la care nu sunteți obișnuiți provoacă, de asemenea, tensiune asupra tendoanelor. Mișcările bruște sau tehnica incorectă prind tendoanele nepregătite.

Grupe ocupaționale cu risc

Riscul de a dezvolta boala este mai mare la persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani. Este observată mai frecvent la femei decât la bărbați. Persoanele care lucrează în ocupații care implică mișcări repetitive sunt în grupa de risc:

• Lucrători de birou și utilizatori de computere
• Chelneri, casieri, dactilografi
• Tâmplari, zugravi, zidari
• Muzicieni și pianiști
• Croitori și croitorese
• Grădinari
• Lucrători de îngrijire a copiilor

Boli inflamatorii precum artrita reumatoidă cresc riscul de tenosinovită de quervain. Bolile cronice precum diabetul creează, de asemenea, o predispoziție la inflamația tendoanelor.

Simptomele tenosinovitei De Quervain

Simptomele tenosinovitei De Quervain încep de obicei pe partea de la degetul mare a pumnului. Durerea se poate dezvolta încet sau poate apărea brusc și ascuțit. Aceste simptome îngreunează în timp mișcările degetului mare și efectuarea treburilor zilnice.

Durere în regiunea degetului mare și a pumnului

Durerea resimțită pe partea de la degetul mare a pumnului dumneavoastră este cel mai evident semn al bolii. Durerea începe de obicei de la baza degetului mare și se extinde spre pumn. În unele cazuri, durerea se poate extinde până la antebraț și chiar la cot.

Când folosiți mâna, pumnul și degetul mare, durerea crește. Durerea devine pronunțată în timpul activităților precum deschiderea unui borcan, ținerea unui stilou, utilizarea telefonului sau transportarea unui bebeluș. Apar dificultăți în prinderea sau strângerea obiectelor.

Mișcările puternice de prindere și răsucire declanșează durerea. Plângerile precum imposibilitatea de a ridica un ceainic sunt frecvente. Se știe că durerea este resimțită mai intens dimineața.

Umflare și sensibilitate

Umflarea poate apărea în jurul rădăcinii degetului mare. Există posibilitatea formării de edem regional. În unele cazuri, se poate dezvolta un chist plin cu lichid.

Sensibilitatea deasupra regiunii de confluență a degetului mare cu pumnul este una dintre constatările comune. Când zona este atinsă, sensibilitatea și durerea cresc. Durerea este resimțită la atingere în regiunea tendonului afectat.

Iritarea nervului de pe teaca tendonului poate provoca amorțeală la degetul mare și la degetul arătător. Amorțeala poate fi observată la pumn sau la degetul mare.

Limitarea mișcării

Pe măsură ce boala avansează, veți întâmpina dificultăți în efectuarea mișcărilor degetului mare. Durerea este însoțită de limitarea mișcării și pierderea funcției. Apar limitări în mișcările pumnului.

Deoarece tendoanele nu pot aluneca confortabil în interiorul tecii, fricțiunea crește. Se poate experimenta o senzație de blocare sau săritură în timpul mișcărilor. Dificultatea de a face un pumn începe.

Experimentați dificultăți semnificative în treburile zilnice, cum ar fi deschiderea sticlelor, ținerea borcanelor, purtarea genților. Când activitățile zilnice încep să devină dificile, calitatea vieții scade. În perioada următoare, durerea poate fi resimțită nu numai prin mișcare, ci chiar și în starea de repaus.

Testul Finkelstein și importanța sa

Testul Finkelstein este un test distinctiv utilizat în diagnosticarea tenosinovitei de quervain. Acest test necesită să pliați degetul mare în palma mâinii.

În test, vi se cere mai întâi să puneți degetul mare în palmă și să faceți un pumn. Celelalte patru degete sunt închise deasupra degetului mare pentru a fi aduse în poziție de pumn. Apoi, pumnul este îndoit spre partea de la degetul mic.

Dacă apare durere ascuțită în regiunea rădăcinii degetului mare în timpul acestei manevre, testul este pozitiv. Dacă apare durere pe partea de la degetul mare a pumnului dumneavoastră, diagnosticul de tenosinovită de quervain este probabil. În timpul testului, de obicei resimțiți durere atunci când vă mișcați pumnul.

Testul Finkelstein este un proces în trei pași care poate diagnostica cu precizie boala. În primul pas, durerea este evaluată cu o mișcare activă ușoară, apoi testul este repetat cu presiune crescută dacă este necesar.

Diagnosticul tenosinovitei De Quervain

Medicul dumneavoastră vă poate diagnostica tenosinovita de quervain prin examen fizic după ce vă ascultă plângerile. În majoritatea cazurilor, nu este nevoie de metode imagistice pentru diagnostic. Constatările clinice sunt de obicei suficiente pentru a pune un diagnostic.

Procesul de examen fizic

Medicul dumneavoastră examinează mai întâi manual degetul mare și pumnul. Vă întreabă când a început durerea și ce activități au înrăutățit durerea. El verifică dacă există durere apăsând zona apropiată de baza degetului mare.

Sensibilitatea este verificată prin palpare deasupra procesului stiloid radial. Se verifică dacă există umflare și îngroșare în primul compartiment extensor dorsal. Apariția durerii în aceeași regiune în timpul mișcării degetului mare susține diagnosticul.

Testul Finkelstein este partea fundamentală a procesului de diagnostic. Așa cum s-a menționat anterior, acest test verifică dacă tendoanele degetului mare au devenit dureroase. Apariția durerii în pumn în timpul testului susține în mare măsură diagnosticul de tenosinovită de quervain.

Se caută trei constatări clinice pentru diagnostic: sensibilitate pe stiloidul radial, durere în timpul mișcării rezistive a degetului mare și durere la îndoirea pumnului în anumite direcții. Constatările examenului fizic sunt de cele mai multe ori suficiente pentru diagnostic.

Metode imagistice

Deoarece filmul cu raze X nu arată tendoanele, nu are loc în diagnostic. Cu toate acestea, poate fi efectuat pentru posibile probleme articulare suplimentare, cum ar fi osteoartrita degetului mare sau boala reumatică. Razele X pot fi utilizate pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi artrita în articulația pumnului.

Ecografia și imagistica prin rezonanță magnetică sunt utilizate pentru a confirma diagnosticul atunci când este necesar. Ecografia arată acumularea de lichid și îngroșarea în teaca tendonului. Oferă posibilitatea unei evaluări dinamice și dezvăluie modificări structurale ale tendonului.

Rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi. Se pot arăta variații ale tendonului. În cazurile avansate, ecografia sau RMN-ul sunt preferate pentru a vedea în detaliu structura tendonului. Este importantă în special pentru a distinge condițiile care pot fi confundate cu compresia nervoasă.

Diagnosticul diferențial și boli similare

La diagnosticarea tenosinovitei de quervain, este necesar să se excludă alte boli care au simptome similare. Diagnosticul corect este extrem de necesar pentru un tratament eficient.

În sindromul de tunel carpian, se observă amorțeală în distribuția nervului median. Amorțelile care trezesc din somn noaptea sunt deosebit de tipice. Amorțeala, nu durerea, este în prim-plan la degetul mare.

Osteoartrita de la baza degetului mare provoacă dureri localizate mai profund. Durerea crește odată cu prinderea și strângerea. Radiologic, se poate observa o îngustare a spațiului articular.

În sindromul Wartenberg, se resimt arsuri și furnicături pe suprafața radială. Poate fi declanșat de un ceas strâns sau de mișcări repetitive. Testul Finkelstein este de obicei negativ.

Sindromul de intersecție este observat mai sus de radius. Există o inflamație la locul de intersecție al tendoanelor. Este frecvent la bicicliști și canotori.

Senzația de prindere și blocare este tipică în degetul ințat. Se poate efectua palparea nodulilor. Simptomele apar pe o față diferită a tendoanelor.

Tratamentul tenosinovitei De Quervain

Procesul de tratament este planificat în funcție de severitatea bolii. În stadiul timpuriu, măsurile simple pot fi suficiente. În cazurile avansate, se apelează la metode de tratament mai cuprinzătoare.

Repaus și utilizarea atelei

Trebuie să evitați activitățile care vă suprasolicită pumnul și degetul mare. Mișcările repetitive de prindere și îndoire pot crește inflamația din teaca tendonului. Se recomandă să stați departe în special de mișcările care declanșează durerea.

Se folosesc atele speciale care mențin degetul mare și pumnul imobilizate. Aceste atele reduc stresul asupra tendoanelor prin restricționarea mișcării degetului mare. Atelele sunt de obicei purtate toată ziua sau în timpul activităților dureroase. Se recomandă și utilizarea pe timp de noapte.

Aplicarea de comprese rece în zonă reduce umflarea și inflamația. Este util să faceți o aplicație rece timp de 10-15 minute de câteva ori pe zi. Aplicarea gheții este eficientă mai ales în primele zile când începe durerea.

Tratament medicamentos și injecții cu corticosteroizi

Medicamentele analgezice și medicamentele antiinflamatoare sunt utilizate la recomandarea medicului. Aceste medicamente ameliorează durerea și reduc inflamația din teaca tendonului.

Injecțiile cu corticosteroizi sunt extrem de eficiente în tratament. Injecția se aplică pe teaca tendonului pentru a reduce rapid inflamația. Injecțiile cu cortizon efectuate sub ghidaj ecografic oferă rezultate mai sigure. Rata de succes este de aproximativ 80 la sută. Poate fi aplicată în siguranță și în perioada de sarcină și alăptare.

Fizioterapia și exercițiile

Exercițiile efectuate sub supravegherea unui fizioterapeut cresc flexibilitatea tendoanelor. Exercițiile de întindere și întărire redau capacitatea de mișcare a regiunii. Tratamentul cu ultrasunete, aplicațiile TENS și laser sprijină procesul de tratament.

Tehnicile de terapie manuală reduc aderențele din teaca tendonului. Bandajarea kinesiologică poate reduce durerea prin susținerea degetului mare.

Opțiuni de tratament chirurgical

În cazurile în care nu se obține un răspuns la metodele non-chirurgicale, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală se efectuează de obicei sub anestezie locală. În procedura chirurgicală, teaca tendonului este deschisă pentru a elibera tendoanele comprimate.

Durata operației este scurtă și puteți fi externat în aceeași zi. Nervul care asigură sensibilitatea degetului mare este protejat cu atenție. Procedura este un tip de operație care nu necesită internare.

Procesul de recuperare post-tratament

Zona operată este protejată cu un bandaj pe termen scurt. Bandajul este de obicei scos după 5-7 zile. Firele sunt scoase după 12-14 zile. Recuperarea completă durează de obicei 3-4 săptămâni. Majoritatea pacienților revin la viața normală în câteva săptămâni. Fizioterapia postoperatorie poate accelera recuperarea la unii pacienți.

Întrebări frecvente despre tenosinovita De Quervain

Întrebările care vă vin în minte despre boală vă ajută să înțelegeți procesul de tratament. În această secțiune, vom clarifica cele mai curioase subiecte.

În primul rând, trebuie să utilizați în mod regulat medicamentele prescrise de medicul dumneavoastră și să vă odihniți pentru o perioadă. Ar trebui să stați departe de activitățile care vă suprasolicită degetul mare și pumnul. Utilizarea atelei este o parte importantă a tratamentului.

Metodele de fizioterapie reduc problemele din regiunea degetului mare și a pumnului. În majoritatea cazurilor ușoare și moderate, aceste metode oferă recuperare fără a necesita intervenție chirurgicală. Când tratamentele conservatoare nu dau rezultate, intervenția chirurgicală poate fi necesară.

În cazurile ușoare, simptomele pot dispărea cu odihnă și exerciții fizice. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor este necesară o intervenție medicală. Există riscul de cronicizare dacă este lăsat netratat.

Dacă nu tratați boala, limitarea mișcării poate deveni permanentă. Durerile încep să devină cronice, iar utilizarea mâinii devine din ce în ce mai dificilă. Apare o situație care vă afectează negativ viața de zi cu zi.

În procesele avansate, tendonul se îngroașă și se pot dezvolta alte probleme de sănătate. Puterea de prindere scade, iar activitățile zilnice devin dificile. Deoarece durerea crește treptat, răspunsul la metodele conservatoare scade în cazurile netratate.

Inflamația crescută în teaca tendonului restricționează grav capacitatea de mișcare a tendoanelor. Se pot forma aderențe legate de fricțiune. Rareori, teaca tendonului poate exploda sau tendonul se poate rupe. La unele persoane, pierderea funcției la degetul mare și pumn poate fi permanentă.

O recuperare este observată în medie în 3 până la 4 săptămâni de la începerea tratamentului. Cât timp ați fost expus la durere nu este inclus în această perioadă. Diagnosticul precoce oferă o recuperare mai rapidă.

Majoritatea pacienților revin la activitățile lor zilnice în 4 până la 6 săptămâni. Timpul de recuperare depinde de ceea ce a cauzat inflamația și de severitatea simptomelor. De obicei, vă puteți întoarce la locul de muncă la birou în 1-2 săptămâni. În locurile de muncă care necesită forță, se recomandă 3-6 săptămâni de odihnă.

Firele postoperatorii sunt de obicei de tip resorbabil și nu este nevoie să fie scoase separat. În primele 1-2 săptămâni după operație, durerea și umflarea scad. Funcția completă și puterea revin de obicei în 4-6 săptămâni.

În perioada acută, exercițiile vă pot crește durerea. În procesul de recuperare post-tratament, exercițiile ușoare de întindere și întărire pot fi aplicate sub controlul medicului. Nu trebuie să faceți exerciții simțind durere.

Medicul dumneavoastră vă poate sugera mișcări pentru a crește puterea și flexibilitatea pumnului. De exemplu, puteți prinde ușor o minge de tenis timp de câteva minute. După ce vă odihniți câteva minute, dacă nu simțiți durere, repetați prinderea cu puțin mai multă presiune.

Exercițiile de întindere care întăresc degetul și pumnul protejează sănătatea tendonului. Exercițiile de întindere a degetului mare și de rotație a pumnului pot fi utile. Exercițiile trebuie făcute cu siguranță sub îndrumarea unui specialist. Exercițiile pentru degetul mare și pumn încep imediat după operație.

În rezumat, tenosinovita De Quervain

Tenosinovita De Quervain este o afecțiune tratabilă. Când simțiți durere în degetul mare și în pumn, trebuie să consultați imediat un medic. Atunci când este diagnosticată precoce, perioada de recuperare este mult mai scurtă. În majoritatea cazurilor, odihna, utilizarea atelei și metodele simple de tratament sunt suficiente. Vă puteți întoarce la viața normală în medie în 3-4 săptămâni.

Dacă ignorați simptomele, se pot dezvolta dureri cronice și limitarea mișcării. Nu lăsați această afecțiune netratată, care vă face dificile activitățile zilnice. Veți obține rezultate de succes atunci când urmați recomandările medicului dumneavoastră. Atunci când este necesar, intervenția chirurgicală oferă, de asemenea, o soluție sigură și eficientă.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!