Hiperactivitatea la copii: ce este și care sunt metodele de tratament?

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (TDAH) este o tulburare comportamentală cronică, ce afectează un număr mare de copii în întreaga lume și care, de regulă, persistă și la vârsta adultă. Hiperactivitatea este de obicei diagnosticată la vârste mici. Deși mulți părinți descriu drept hiperactiv orice copil agitat, spre deosebire de ceea ce se crede, TDAH este o afecțiune mai gravă. Acest lucru se datorează faptului că tulburarea este cronică și că persoanele afectate trebuie monitorizate pe parcursul întregii vieți. De aceea, este important ca procesul de hiperactivitate să fie urmărit în mod regulat de medici specialiști. Dacă hiperactivitatea la copii este tratată în mod corespunzător, simptomele pot fi reduse. În caz contrar, simptomele persistă și pot apărea probleme în integrarea copiilor în societate în viitor.

Ce este hiperactivitatea la copii?

Hiperactivitatea la copii este o tulburare comportamentală de natură medicală, care trebuie luată în considerare și care poate influența direct viitorul copiilor. Activitatea cerebrală a unui copil hiperactiv prezintă diferențe față de cea a unui copil normal. De asemenea, este un fapt cunoscut că, la copiii hiperactivi, zonele creierului care controlează comportamentul se dezvoltă diferit. Copiii hiperactivi pot părea mai neliniștiți decât ceilalți atunci când sunt observați din exterior. În special, ei au dificultăți în a se concentra asupra unui subiect și tind să acționeze în funcție de impulsuri.

Hiperactivitatea la copii poate fi identificată încă din perioada copilăriei timpurii și devine adesea mai evidentă în perioada școlară. Majoritatea diagnosticelor se pun la copiii sub 12 ani. Însă, dacă familia nu acordă importanță situației sau nu o ia în serios, această vârstă poate fi împinsă spre perioade ulterioare. Chiar și în cazuri rare, diagnosticul de hiperactivitate poate fi pus la vârsta adultă. Deși cauza exactă a hiperactivității nu este cunoscută, se consideră că ea ar putea fi legată de structura familiei. Pe lângă acestea, nașterile care au loc înainte de săptămâna 37 de sarcină, greutatea mică la naștere și consumul de tutun sau alcool în timpul sarcinii pot crește riscul de hiperactivitate.

Care sunt simptomele hiperactivității la copii?

Hiperactivitatea la copii se poate manifesta prin numeroase simptome. Unii părinți iau în serios această situație și consultă un medic specialist în domeniu. Aceasta este metoda potrivită și este necesară pentru ca copilul să crească sănătos și pentru tratamentul său. Hiperactivitatea la copii se poate manifesta prin agitație excesivă, incapacitatea de a-și controla comportamentul, vorbire excesivă, mișcare continuă a mâinilor și picioarelor, voluntară sau involuntară. Simptomele sunt abordate în două forme distincte: neatenție și impulsivitate. Simptomele hiperactivității la copii pot fi enumerate astfel:

Incapacitatea de a se dedica jocurilor și comportamentelor care necesită atenție,

Greșeli foarte frecvente, incapacitatea de a finaliza o sarcină dată și abandonarea ei la jumătate, incapacitatea de a asculta interlocutorul atunci când comunică,

Opunere față de temele date la școală și față de realizarea conținutului lecțiilor,

Pierderea frecventă a obiectelor personale, uitarea sarcinilor care trebuie îndeplinite ulterior,

A fi mai agitat decât este necesar, incapacitatea de a rămâne nemișcat mult timp într-un anumit spațiu,

A alerga prin încăpere, a vorbi foarte mult și a fi plin de o energie nesfârșită,

Încercarea de a răspunde la o întrebare înainte ca cel care a pus-o să o fi terminat,

Acționarea fără a se gândi la consecințele unui comportament,

Agresarea fratelui, dacă există, neascultarea directivelor mamei și tatălui, punerea în practică fără gândire a unor comportamente care pot fi periculoase.

Care sunt metodele de tratament?

Hiperactivitatea la copii este o tulburare comportamentală care poate fi tratată prin colaborarea dintre familie, școală și medicul specialist. Pentru planificarea tratamentului se ia în considerare mediul de viață al copilului. În timpul planificării trebuie acționat în limitele posibilităților familiei. Pe durata tratamentului este foarte important ca实 copilul să nu fie rănit emoțional. Deoarece un traumatism emoțional care poate apărea la aceste vârste afectează negativ viitorul persoanei. Din aceste motive, tratamentul trebuie condus sub îndrumarea unui medic specialist în domeniu. Este important și ca copilul să fie informat despre procesul de tratament, deoarece unul dintre factorii importanți pentru succesul tratamentului este chiar copilul.

Pe parcursul tratamentului, medicamentele și metodele comportamentale se aplică împreună. Totuși, medicamentul poate să nu fie necesar pentru fiecare copil. Reticențele părinților privind utilizarea medicamentelor sunt printre situațiile întâlnite. Aici, cel mai important lucru de reținut este că tratamentul progresează ca un întreg. Terapia comportamentală, educația în abilități sociale și psihoterapia continuă împreună cu tratamentul medicamentos. Dacă se evită administrarea medicamentului într-un caz în care acesta este necesar, poate apărea prelungirea tratamentului sau eșecul acestuia. Deoarece procesul este condus de o echipă de specialiști, efectele tuturor medicamentelor sunt evaluate în modul cel mai corect. De aceea, părinții trebuie să contribuie la desfășurarea tratamentului în colaborare cu medicul și cu copiii lor. În etapele ulterioare ale tratamentului, comportamentele legate de hiperactivitate scad, iar copilul poate duce o viață mai fericită.

Întrebări frecvente

Hiperactivitatea la copii este o tulburare comportamentală care poate fi interpretată greșit de către familii. De aceea, părinții au multe semne de întrebare în minte legate de aceasta. Câteva dintre acestea pot fi enumerate astfel: Hiperactivitatea la copii începe să apară odată cu dobândirea independenței fizice a copilului și cu începerea vorbirii. Înainte de această perioadă, este dificil să se înțeleagă simptomele, deoarece mișcarea și vorbirea copilului sunt limitate. Este mai ușor să se pună diagnosticul de hiperactivitate la un copil care ajunge la vârsta școlii primare, deoarece în această perioadă simptomele apar foarte clar. Hiperactivitatea poate fi observată și în copilărie. Pentru a fi observată, se iau în considerare crizele de plâns ale bebelușului. Un bebeluș hiperactiv plânge mai mult decât este normal și este mai agitat decât ceilalți bebeluși. Când se trezesc, sunt mai greu de liniștit. În loc de somn profund, dorm pentru perioade mai scurte. Deși musculatura nu s-a dezvoltat încă suficient, în primele luni tind să se târască. Totuși, este și mai greu să se pună diagnosticul de hiperactivitate în copilărie decât la alte vârste. Copiii, prin natura lor, se mișcă mai mult decât adulții. Pentru familiile mai active, aceste mișcări ale copiilor pot fi considerate normale. Însă părinții care duc o viață mai sedentară tind să deducă hiperactivitate atunci când copilul este puțin mai agitat. Totuși, aceasta nu înseamnă că acel copil este hiperactiv. De aceea, înainte de a numi orice copil agitat drept hiperactiv, cel mai corect este să consulți un medic specialist în domeniu. Hiperactivitatea la copii se poate manifesta prin agitație excesivă, probleme de concentrare, tulburări de atenție etc. Acești copii pot desfășura numeroase acțiuni fără a se gândi la consecințe. Asemenea acțiuni pot duce la răniri fizice. Totuși, nu este corect să spunem că hiperactivitatea la copii este direct dăunătoare pentru organism. Hiperactivitatea la copii poate fi ținută sub control prin metode de tratament adecvate. Însă, pe parcursul tratamentului, familia, copilul, școala și echipa de specialiști trebuie să colaboreze. Este foarte important, în special, ca situația în care se află copilul să îi fie explicată într-un mod adecvat. Un astfel de copil, împreună cu familia și medicul său, sprijină tratamentul. Astfel, hiperactivitatea poate fi tratată în mod controlat. Hiperactivitatea apare prin combinarea unor factori psihologici, biologici, genetici, sociali etc. și este cronică. Totuși, în tratamentele de astăzi, ratele de succes sunt foarte ridicate. Hiperactivitatea la copii poate fi tratată cu rezultate de succes. De asemenea, faptul că un copil își acceptă situația, participă la tratament, se maturizează, beneficiază de experiențele sale și, odată cu creșterea conștientizării, începe să se disciplineze singur face ca hiperactivitatea să își piardă efectul. Desfășurarea pozitivă a procesului, împreună cu medicamentele prescrise de medicul specialist, poate preveni ca hiperactivitatea să devină permanentă. Astfel, copilul poate avea o maturitate mai sănătoasă. Stabilirea diagnosticului de hiperactivitate la un copil se face de către medici specialiști cu experiență în domeniu, deoarece unele familii pot presupune că orice copil agitat este hiperactiv. Totuși, dacă simptomele de hiperactivitate ale copilului sunt foarte numeroase și această situație îi afectează negativ viața, este necesar să fie consultat fără pierdere de timp. Când se apelează la spital, de regulă medicul îndrumă copilul către un specialist: un pediatru specializat în dezvoltare și comportament, un psiholog, un psihiatru sau un neuropediatru. Astfel, tratamentul poate fi condus cu sprijinul medicilor potriviți. Există multe definiții ale hiperactivității. Unele surse definesc hiperactivitatea ca pe o boală psihologică în care copiii nu își pot controla comportamentul. Pe lângă aceasta, pentru hiperactivitate se folosește frecvent și definiția de tulburare neurodezvoltațională sau tulburare comportamentală. Indiferent de definiție, TDAH este o problemă de sănătate care trebuie tratată dacă afectează viața copilului. În caz contrar, acțiunile excesive ale copilului pot duce la probleme grave, precum autovătămarea sau rănirea celor din jur. Hiperactivitatea la copii a devenit posibil de corectat prin metodele actuale de tratament. Prin utilizarea combinată a medicamentelor și a metodelor de terapie se pot obține rezultate de succes. Tratamentul urmărește să atenueze simptomele, pentru ca copilul să se adapteze mai ușor la viața de zi cu zi. Unele familii doresc doar terapie, dar medicamentul și terapia împreună dau cele mai bune rezultate. Tratamentul este de obicei coordonat de un specialist, precum pediatrul sau psihiatrul. Pe parcursul tratamentului, este important ca familia să sprijine copilul, iar profesorul din școală să colaboreze, deoarece copiii hiperactivi pot să nu fie acceptați de colegii lor. Pentru a preveni acest lucru, sprijinul familiei și al profesorului este necesar. Astfel, tratamentul poate fi condus în mod corespunzător, iar hiperactivitatea poate fi corectată. Fiecare părinte dorește ca395 copilul său să crească și să se dezvolte în cel mai sănătos mod. Totuși, din cauza unor motive genetice, familiale, de mediu, biologice etc., pot apărea situații nedorite. Hiperactivitatea la copii se numără printre aceste situații. Este important ca părinții să ia în serios hiperactivitatea, să programeze o consultație la un medic specialist și să își ducă copiii la examinare fără întârziere. Astfel, copilul poate redobândi sănătatea și poate duce o viață mai fericită.