Ce cauzează deficitul de atenție la copii?

Ce cauzează deficitul de atenție la copii?

Deficitul de atenție la copii a fost descris pentru prima dată în 1902 de George Still, care l-a definit drept „insuficiență avansată a controlului moral” la copiii cu hiperactivitate excesivă, dificultăți de concentrare și de învățare și probleme de comportament. După epidemia de encefalită virală apărută după Primul Război Mondial au apărut unele simptome, iar acest lucru a fost considerat o consecință comportamentală a epidemiei. Starea copiilor cu hiperactivitate, incapacitatea de a sta liniștiți, mișcări repetitive (perseverare) și tulburări cognitive a fost denumită în 1947 „sindrom de leziune cerebrală minimă”. Ulterior, în cazul în care nu exista nicio constatare fizică subiacentă, a fost numită „disfuncție cerebrală minimă”.

Deficitul de atenție este o afecțiune din grupul tulburărilor cognitiv-psihologice, care poate apărea la orice grupă de vârstă și provoacă probleme în viața de zi cu zi. Se știe că afectează 5-12% dintre copiii din întreaga lume. Frecvența este mai mare în special la copiii de vârstă școlară și la adolescenți. Se consideră că în cauzele sale joacă un rol împreună factori genetici, neurofiziologici, neurodezvoltaționali, neurochimici și psihosociali. De aceea, părinții care sunt îngrijorați de această problemă pun frecvent întrebări legate de subiect și doresc să înțeleagă situația.

Deficitul de atenție este o tulburare psihică care începe în copilărie, poate persista și la vârsta adultă și se caracterizează prin uitare, incapacitatea de a-și concentra atenția, neatenție la detalii, la care se adaugă hiperactivitatea. Frecvența deficitului de atenție, cu sau fără hiperactivitate, la copiii de vârstă școlară este de 6-9% și este mai frecventă la băieți. La adolescenți, această proporție a fost stabilită la 6%.

Care sunt cauzele deficitului de atenție la copii?

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate este o afecțiune a cărei cauză exactă nu este cunoscută, deși se spune că este determinată de factori genetici, de mediu și psihosociali. În studiile efectuate s-a stabilit că deficitul de atenție este de origine genetică în proporție de 75%, iar printre celelalte cauze se consideră că se numără următoarele:

Leziuni cerebrale

Naștere prematură

Consumul de alcool și tutun în timpul sarcinii

Greutate mică la naștere

Expunere, în timpul sarcinii sau la vârste mai mici, la anumiți factori de mediu (plumb etc.)

Structură familială destrămată

Probleme serioase între părinți

Copilul este primul sau singurul copil al familiei

Antecedente de tulburări psihiatrice la părinți

Alăptare insuficientă la sân

Cum se tratează deficitul de atenție?

Deficitul de atenție la copii este o problemă importantă, mai ales în perioada școlară. Printre opțiunile de terapie se numără tratamentul medicamentos împreună cu psihoterapia. În timpul terapiei, cel mai important aspect este o evaluare bună, iar în această etapă se obțin informații de la școală și de la profesor. La preșcolari (4-5 ani), înainte de a încerca tratamentul medicamentos, se aplică terapia comportamentală și se oferă instruire părinților.

Deficitul de atenție apare de obicei împreună cu hiperactivitatea. Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (TDAH) face ca un copil să aibă dificultăți în a-și concentra atenția asupra unui lucru și îl împiedică să stea nemișcat, putând deranja și persoanele din jur. De aceea, comportamentele de acest tip ale copilului nu trebuie ignorate, ci trebuie solicitat de urgență sprijinul unui specialist. Terapia comportamentală este, de asemenea, un tratament important, care trebuie aplicat în primul rând pentru a reduce astfel de efecte. Terapia comportamentală urmărește să-i învețe pe copii și pe familii comportamente pozitive și să elimine comportamentele negative. Deși se adresează copiilor, este în principal o formă de educație pentru părinți.

Există mai multe metode de terapie, iar terapeutul va alege cea mai potrivită, dar o altă opțiune terapeutică este terapia cognitiv-comportamentală. Terapia cognitiv-comportamentală se concentrează mai mult pe copil și urmărește eliminarea comportamentelor negative. În același timp, ajută copilul să devină conștient de propriile comportamente și emoții, sprijinindu-l să-și modifice comportamentele negative din procesele emoționale și de gândire. Tratamentul medicamentos vine în completarea acestor metode și ajută în acest proces. Unele medicamente folosite în tratament sunt următoarele:

Stimulante: sunt cele mai utilizate medicamente în gestionarea TDAH și, la copiii care le iau, s-a obținut un succes de 70-80%.

Medicamente nestimulante: nu au un efect la fel de rapid ca stimulantele, dar efectul lor poate dura până la 24 de ore.

Pe scurt, tot acest proces trebuie să includă programe de dezvoltare fizică și personală a copilului. Metodele aplicate de Hisar Hospital Intercontinental, cu o gamă largă de teste, sunt următoarele:

Evaluări cognitive

Testul de inteligență WISC-IV (Scala Wechsler de inteligență pentru copii) (6-16 ani)

Testul de inteligență Stanford Binet (2-5 ani și 11 luni)

Testul Metropolitan de maturitate școlară

Testul de atenție Burdon

Testul de atenție Frankfurter

Evaluare psihică

Terapie prin joc (2-11 ani)

Terapia cognitiv-comportamentală la copii și adolescenți (6-20 ani)

Cum se poate recunoaște deficitul de atenție?

Deficitul de atenție la copii are mai multe cauze, iar simptomele variază de la un individ la altul. La unii apare unul sau câteva simptome, iar la alții se manifestă prin multe simptome. Simptomele se manifestă astfel:

Nu pot urma până la capăt instrucțiunile primite

Par dezorganizați

Trec cu vederea detaliile

Sunt uituci

Atenția lor poate fi deviată foarte ușor spre altceva

Par că nu vă ascultă când vorbiți

Au dificultăți și evită situațiile care necesită efort mintal îndelungat

Pierd frecvent obiectele necesare unei activități de acasă sau de la școală

Hiperactivitatea poate însoți toate acestea, iar simptomele ei sunt următoarele:

Vorbesc mult

Nu pot sta locului

Nu pot sta jos nici măcar atunci când ar trebui

Aleargă și se cațără permanent

Au dificultăți în a aștepta rândul lor

Când li se pune o întrebare, întrerup și răspund imediat, fără să aștepte să termine întrebarea

Nu pot sta liniștiți și tăcuți

Intervin permanent în evenimente și conversații

Unele tulburări apar concomitent cu TDAH. La două treimi dintre pacienți există o altă afecțiune asociată. Proporția este următoarea:

În 30-50% dintre cazuri, tulburare de conduită,

În 20-25%, tulburare de anxietate,

În 15-20%, tulburare afectivă,

În 10-25%, dificultăți de învățare.

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate poate fi uneori confundată cu prezența unor afecțiuni fizice. Printre acestea se numără:

Crize (unele crize de epilepsie se manifestă prin absențe, de exemplu epilepsia de tip absență)

Tulburări de vedere și de auz

Traumatism cranian

Insomnie cauzată de diverse tulburări de somn

Alimentație nesănătoasă

Unele boli acute și cronice

Carbamazepina (antiepileptic), fenobarbitalul (antiepileptic) și medicamentele antiastmatice (de exemplu teofilina) afectează atenția și concentrarea copilului și pot fi confundate cu TDAH.

Depresie (se poate manifesta prin neliniște și iritabilitate)

Tulburare afectivă bipolară (apar simptome maniacale precum neliniștea și agitația motorie)

Tulburări de anxietate

Dificultăți de învățare

Deficitul de atenție afectează negativ viața copiilor și a adolescenților prin astfel de simptome și, de cele mai multe ori, nu este luat în considerare de părinți. Totuși, multe tulburări psihologice care au trecut neobservate în copilărie se agravează în anii următori, manifestându-se prin tulburări de conduită, tendință spre depresie și alte situații cu consecințe devastatoare, de aceea nu trebuie neglijate, iar sprijinul unui specialist trebuie solicitat.

În ce perioade de vârstă apare deficitul de atenție?

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate este un subiect important, des discutat în ultimii ani atât în comunitatea medicală, cât și în societate. Raportat la frecvența TDAH în societate, se indică o prevalență de 8% la copiii de vârstă școlară, 6% în adolescență și 4% la adulți. Afecțiunea prezentă în copilărie se manifestă în perioada școlară. Hiperactivitatea, prin simptome precum neliniștea motorie, problemele cu colegii și dificultățile de citire, este observată mai rapid decât deficitul de atenție, iar familia caută mai repede sprijin terapeutic.

TDAH, în cazul în care frecvența scade la vârste înaintate, se datorează diminuării simptomelor. Adică boala nu dispare complet. Ulterior, afecțiunea se manifestă prin dificultăți de a începe un loc de muncă, productivitate scăzută la locul de muncă, conducere defectuoasă a autovehiculului, căsnicie cu probleme, incapacitate de a face față stresului, accese de furie și incapacitatea de a se ocupa simultan de prea multe lucruri.

Cât durează tratamentul la copii?

Întrebarea care apare cel mai des în mintea părinților copiilor cu deficit de atenție este, fără îndoială, cât va dura tratamentul. Totuși, pentru procesul de tratament al problemei de deficit de atenție nu se poate indica o durată exactă și clară. Acest proces variază în funcție de vârsta copilului, de starea lui psihologică, de nivelul de conștientizare și implicare al părinților și, cel mai important, de stadiul problemei de concentrare a copilului. Cu cât colaborarea și interacțiunea părinților sau ale îngrijitorului cu copilul sunt mai bune, iar cooperarea cu psihologul copilului și cu echipa care conduce procesul este mai intensă, cu atât procesul terapeutic este mai eficient și mai confortabil.

Întrebări frecvente

Părinții care cred că fiul sau fiica lor are deficit de atenție sau care au aflat acest diagnostic sunt îngrijorați și pun frecvent unele întrebări. La copiii care au dificultăți de concentrare, la fel ca la orice persoană, se întreabă ce factori îi influențează. În special stresul legat de școală poate crește neatenția copiilor în perioada de dezvoltare. De aceea, abordarea stresului din partea familiei și a profesorilor este un subiect delicat; nu trebuie exercitată presiune asupra copilului. Familia și cooperarea reprezintă, ca în toate aspectele, elementul esențial în procesul de dezvoltare și creștere a copilului. Trebuie reținut că problema concentrării este o plângere obișnuită, întâlnită frecvent, și că se poate vindeca printr-un proces de tratament și terapie de calitate. Părinții trebuie să adopte o atitudine de sprijin și constructivă față de copil. Stima de sine a copilului nu trebuie afectată, iar părinții trebuie să se străduiască să lucreze în armonie cu profesioniștii din echipa de tratament, formată din psiholog, pedagog și specialist în dezvoltarea copilului.

Nu. Pentru că nu se poate spune că orice distragere a atenției este un simptom al deficitului de atenție, dar, în primul rând, poate avea o cauză neurologică sau poate fi o altă afecțiune fizică. De asemenea, după toate examinările fizice se analizează dacă nu există o cauză psihologică. În procesul de concentrare, la copii, medicamentele pot fi prescrise de psihiatrul pentru copii, dacă este necesar. Se planifică un tratament medicamentos cu doze adecvate vârstei și stării de sănătate a copilului.

Familiile, când observă această problemă la copiii lor, caută diverse soluții. Uneori, a apela la un specialist poate părea greu sau părinții pot dori să facă ei înșiși ceva până la ajungerea la specialist, deoarece copiii caută sprijinul părinților în gestionarea comportamentului. În acest proces, părinților li se pot oferi următoarele sfaturi:

Trebuie să stabiliți în familie o rutină care să organizeze orele de trezire și de culcare

Trebuie să eliminați factorii care distrag atenția

Când vorbiți cu copilul, trebuie să fiți clar și să-i transmiteți că îl ascultați.

Trebuie să oferiți copilului opțiuni mai restrânse (acest creion sau acela, această jucărie sau această haină)

Trebuie să faciliteți planificarea sarcinilor copilului, simplificând sarcinile complexe.

Trebuie să aveți răbdare. În loc să abordați situația cu furie, puteți face pauze și elimina situațiile care generează abateri.

Trebuie să acordați atenție timpului de utilizare a televizorului, tabletei și telefonului

Trebuie să-i oferiți copilului oportunități eficiente, precum sportul, desenul sau muzica

Trebuie să-i serviți alimente nutritive și să asigurați un program regulat de somn

Deficitul de atenție este o tulburare care apare în copilărie și face viața copilului și a celor din jur mai dificilă; cu alte cuvinte, afectează viața cognitivă și socială. Nu trebuie uitat că, dacă nu este observată sau nu este luată în serios, poate avea consecințe devastatoare în anii următori. Trebuie să observați bine copilul și să nu neglijați solicitarea ajutorului unui specialist, pentru a identifica în cel mai bun mod cauza care stă la baza problemei.

Problema concentrării este o afecțiune care poate fi vindecată prin diagnostic precoce și tratament corect, dar, dacă nu este tratată, poate pregăti terenul pentru apariția TDAH și a multor alte tulburări. Poate reduce performanțele academice ale copilului și abilitățile de adaptare socială. Puteți solicita informații și programări la clinica noastră pentru problema concentrării și pentru alte probleme de creștere și dezvoltare ale copilului și îi puteți oferi sprijin pentru o dezvoltare cât mai sănătoasă.