Depresia la copii și adolescenți

Până de curând se considera că depresia nu apare la copii. La fel ca la adulți, depresia poate apărea și la copii. Deși există asemănări importante în simptomele principale ale depresiei la adulți, adolescenți și copii, există și diferențe evidente legate de vârstă. Copiii și adolescenții au mai puțină experiență de viață decât adulții și, deoarece nu își pot exprima stările emoționale verbal la fel de bine ca adulții, își manifestă de obicei depresia prin comportament. Un copil aflat în depresie poate prezenta simptome comportamentale precum agitație crescută față de înainte, irascibilitate și tensiune sau refuzul de a asculta. Mai mult, depresia fiecărui copil și adolescent este diferită. Unii copii aflați în depresie devin foarte apatici și lipsiți de energie, în timp ce la alții apare exact opusul: incapacitatea de a sta liniștiți și agitația. Dacă observați aceste simptome la copilul dumneavoastră, este util să vă adresați unui psihiatru pentru copii și adolescenți:

Se simte nefericit și gol

Incapacitatea de a se mai bucura de lucrurile care îi plăceau înainte sau mai puțin interes pentru ele, "nu am chef"

Lipsa de speranță față de viitor

Gânduri de inutilitate: menționarea frecventă că nu este iubit de nimeni din familie sau că fratele său sau sora sa este mai mult iubit(ă)

Sentimente de vinovăție; considerarea propriei persoane drept vinovat pentru toate lucrurile negative

Vorbirea frecventă despre moarte și despre sinucidere; "voi pleca de aici, aș scăpa chiar dacă ar fi să mor". Faptul că un copil sau un adolescent vorbește despre sinucidere și despre moarte trebuie întotdeauna luat în serios. Doar acest simptom poate fi deja semnul unei depresii ascunse.

Tentativă de sinucidere sau alte comportamente de autovătămare (tăierea brațului cu lama de ras)

Insistența până la epuizarea părinților, deteriorarea relațiilor apropiate, certuri și supărări frecvente

Stare de încordare, neliniște și agitație; folosirea frecventă a expresiei 'uf, m-am plictisit'

Plângeri corporale: dureri de cap, dureri abdominale sau senzație de oboseală frecventă. Plângerile corporale reprezintă o formă de cerere de ajutor pentru a scăpa de neliniștea interioară a copilului. Apar mai frecvent la copiii părinților excesiv de normativi și autoritari.

Modificări ale apetitului; mâncat mai puțin sau mai mult decât înainte

Tulburări de somn; adormit târziu noaptea, trezire dificilă, imposibilitatea de a adormi singur, frică înainte de culcare și în timpul somnului, menționarea faptului că are frecvent coșmaruri în timpul nopții

Scăderea încrederii în sine

Iritabilitate și izbucniri de furie

Sensibilitate excesivă

Scăderea interesului pentru școală și scăderea rezultatelor școlare

Deteriorarea relațiilor de prietenie sau legarea de prietenii nefavorabile, sentimentul de singurătate

La un copil aflat în depresie, insistența asupra unor lucruri este frecventă, însă aceasta diferă de insistența unui copil normal. Un copil normal insistă o perioadă pentru ceva ce își dorește și, dacă nu primește, acceptă și așteaptă. Un copil aflat în depresie, în schimb, cere fără un scop anume orice lucru. Are un singur scop: să își transmită nefericirea și sentimentul de suferință interioară persoanelor care îl iubesc foarte mult. Copiii aflați în depresie au mai frecvent rude de gradul întâi cu depresie, în special mama. De asemenea, copiii adulților aflați în depresie au mai frecvent depresie decât copiii adulților normali. Dacă observați aceste simptome la copiii dumneavoastră, este util să vă adresați cât mai curând unui psihiatru pentru copii și adolescenți.