Ce este nevrita optică? Care sunt simptomele? Cum se face diagnosticul și tratamentul?

Nevrita optică este o inflamație care apare în nervul optic și afectează direct funcțiile vizuale. Pierderea bruscă a vederii, durerea la mișcarea ochilor și vederea palidă a culorilor sunt simptomele nevritei optice care se manifestă de obicei în câteva zile. În acest articol, veți găsi tot ce trebuie să știți despre cauzele nevritei optice, metodele de diagnosticare și tratamentul acesteia.

Ce este nevrita optică?

Nervul optic și funcția sa

Nervul optic este structura esențială care transportă imaginile formate în retină către creierul dumneavoastră. Poate fi comparat cu un cablu electric. Fiecare fir din interior transmite o parte diferită a imaginii. Din fiecare ochi iese un singur nerv optic, iar acest nerv transportă semnalele sub formă de impulsuri electrice către trunchiul cerebral.

Nervul optic începe din partea din spate a ochiului și se extinde până la centrul vizual din creier. Datorită acestei structuri, tot ce vedeți devine semnificativ și informațiile vizuale sunt procesate.

Ce se întâmplă în nevrita optic?

Nevrita optic este inflamația nervului optic. Această inflamație poate afecta întregul nerv sau doar o parte a acestuia. Uneori, este afectat învelișul nervului, alteori partea care intră în ochi.

Atunci când apare inflamația, se produce edem în nervul optic. Când inflamația este prezentă în întregul nerv sau într-o parte a acestuia, funcția nu se realizează complet și aveți probleme de vedere. Boala afectează de obicei un singur ochi, fiind rar bilaterală.

Nevrita optic poate apărea oricând între 18 și 45 de ani. Este mai frecventă în special în anii 30. Este mai comună la femei decât la bărbați. Boala începe foarte brusc. De aceea, este important să se clarifice cauza.

Diferențele dintre nevrita optic tipică și atipică

Nevrita optic se împarte în două forme, tipică și atipică, în funcție de cauzele clinice.

Nevrita optic tipică apare de obicei la tineri cu vârste între 20 și 45 de ani și afectează în majoritatea cazurilor un singur ochi. Peste 90% dintre pacienți experimentează dureri care cresc în special cu mișcarea ochilor. Această formă apare frecvent ca primul semn al sclerozei multiple. Vederea se îmbunătățește de obicei semnificativ în câteva săptămâni sau luni, fie spontan, fie prin tratament.

Nevrita optic atipică, pe de altă parte, prezintă caracteristici diferite de tabloul tipic. Poate afecta ambele ochi simultan, poate fi nedureroasă sau poate răspunde slab la tratamentul cu corticosteroizi. Pierderea severă și persistentă a vederii poate fi însoțită de umflarea și sângerarea vizibilă la capul nervului optic. În cazurile atipice, îmbunătățirea acuității vizuale poate fi mai slabă și riscul de atrofie a nervului optic este mai mare.

Care sunt simptomele nevritei optice?

Simptomele variază de la o persoană la alta, dar de obicei au un debut brusc și progresează rapid. Simptomele nevritei optice apar în câteva ore sau zile, iar recunoașterea timpurie a bolii crește succesul tratamentului.

Pierderea vederii și vederea încețoșată

Pierderea vederii este cel mai important semn al nevritei optice. La majoritatea pacienților, apare o reducere temporară a vederii la un singur ochi. Pierderea vizibilă a vederii se dezvoltă de obicei în câteva ore sau zile. În câteva zile, vederea se poate deteriora și mai mult, apoi de obicei se îmbunătățește parțial sau complet în câteva săptămâni.

În majoritatea cazurilor, funcțiile vizuale revin aproape la normal în 8-10 săptămâni. Cu toate acestea, la unii pacienți pot apărea pierderi complete și permanente ale vederii. Severitatea pierderii vederii variază de la pacient la pacient, iar unii oameni nu își pierd complet vederea.

După ce faceți sport sau după un duș cu apă caldă, vederea încețoșată se poate agrava. În situațiile în care temperatura corpului crește, vederea se poate deteriora temporar, fenomen cunoscut sub numele de fenomen Uhthoff.

Durerea la mișcarea ochilor

Persoanele cu nevrita optică experimentează durere oculară. Această durere apare împreună cu mișcarea ochilor și crește în special atunci când se uită la stânga-dreapta sau sus-jos. Durerea este de obicei resimțită ca o senzație surdă în spatele ochiului.

Durerea care crește cu mișcarea ochilor începe odată cu deteriorarea vederii și dispare când vederea se îmbunătățește. Uneori, durerea poate fi percepută ca o durere surdă în spatele ochiului.

Alterarea percepției culorilor

Alterarea percepției culorilor este un semn caracteristic al nevritei optice. Culorile pot apărea palide sau gri, în special pe axa roșu-verde. Culorile strălucitoare încep să pară mai puțin vii și culorile par mai puțin intense decât de obicei.

În special, scăderea intensității culorii roșii este frecvent observată. Percepția obiectelor din ochiul afectat ca fiind mai puțin strălucitoare indică, de asemenea, o scădere a percepției strălucirii.

Schimbări în câmpul vizual

Diverse semne tipice pot fi observate în câmpul vizual. Scotomul central este unul dintre cele mai frecvente semne și apare atunci când fibrele nervului optic din macul sunt afectate, creând un gol în vederea centrală. Scotomul santroscal este o pierdere care acoperă zona dintre centrul vizual și punctul orb.

Pot apărea puncte întunecate sau zone lipsă în câmpul vizual. De asemenea, la unii pacienți pot apărea flash-uri de lumină sau tremurări ale luminii în timpul mișcărilor ochilor. Flash-urile sau strălucirile de lumină sunt observate în special în timpul mișcărilor ochilor.

Când trebuie să consultați un medic?

Dacă aveți modificări bruste ale vederii și durere oculară, trebuie să consultați imediat un oftalmolog. De obicei, dacă aveți durere sau modificări ale vederii la un singur ochi care se agravează în câteva ore sau zile, consultați cât mai curând posibil.

Dacă aveți pierdere a vederii la ambele ochi, vedere dublă și amorțeală la unul sau mai multe membre, trebuie să consultați un specialist în boli oculare și neurologie.

Cauzele și factorii de risc ai nevritei optice

Deși cauza exactă a nevritei optice nu este întotdeauna determinată, se consideră că apare ca rezultat al sistemului imunitar care atacă din greșeală nervul optic. Corpul dumneavoastră atacă propriile țesuturi și le afectează învelișul de mielină.

Relația cu scleroza multiplă (SM)

Cea mai frecventă cauză cunoscută este scleroza multiplă. Aproximativ 15-20% dintre pacienții diagnosticați cu SM au nevrita optică ca prim simptom. 15% dintre pacienții cu scleroză multiplă încep cu nevrita optică.

După ce ați avut nevrita optică, riscul de a dezvolta SM pe parcursul vieții este de aproximativ 50%. Dacă există leziuni vizibile la RMN-ul cerebral, acest risc crește. Cu toate acestea, dacă nu există leziuni noi la RMN-ul cerebral, riscul de a dezvolta SM pe termen lung este destul de scăzut.

50% dintre pacienții cu SM au un atac de nevrită optic la un moment dat în viața lor. Studiile autopsice au arătat că peste 90% dintre pacienții cu SM au afectare a nervului optic.

Bolile autoimune

Neromielita optică este similară cu SM, dar are un curs mai sever. În această boală, atât măduva spinării, cât și nervul optic sunt inflamate. Recuperarea după atacuri este mai rară comparativ cu SM.

Tulburarea anticorpilor oligodendrogliale de mielină (MOG) cauzează inflamație în nervul optic, măduva spinării și creier. Recuperarea după atacurile MOG este de obicei mai bună decât în cazul neromielitei optice.

Sarcoidoza, lupusul eritematos sistemic și boala Behçet pot provoca nevrită optic recurentă. Acestea sunt condiții autoimune în care organismul atacă propriile țesuturi.

Infecțiile și medicamentele

Infecții virale precum rujeola, oreionul și gripa pot provoca nevrită optic. Virusul herpes este, de asemenea, un factor declanșator. Istoricul infecțiilor este prezent în 28,6% dintre cazuri.

Infecțiile bacteriene, cum ar fi boala Lyme, sifilisul și boala zgârieturii de pisică, pot provoca, de asemenea, nevrită optic. Infecțiile virale și bacteriene declanșează adesea o reacție autoimună.

Medicamentul etambutol utilizat în tratamentul tuberculozei este cel mai cunoscut medicament care provoacă nevrită optic. De asemenea, metanolul, care se găsește în antigel, vopsele și solvenți, este asociat cu nevrita optic.

Radioterapia aplicată în zona capului și gâtului este un factor de risc semnificativ. Diabetul necontrolat poate duce la inflamația nervului optic din cauza deteriorării vaselor mici.

Vârsta, sexul și factorii genetici

Nevrita optic poate apărea la orice vârstă, dar apare frecvent la tineri între 18 și 45 de ani. Vârsta medie este de 30 de ani. Este cel mai frecvent observată între 20 și 40 de ani.

Femeile sunt de două ori mai expuse riscului decât bărbații. Diferența de sex este semnificativă, iar femeile au o probabilitate mult mai mare de a dezvolta nevrită optic.

Nevrita optic este mai frecventă în rândul persoanelor de rasă albă. Factorul rasial joacă un rol în frecvența bolii.

Anumite mutații genetice pot crea predispoziție pentru nevrita optic sau SM. Factorii genetici cresc riscul de dezvoltare a bolii.

Cum se face diagnosticul nevritei optice?

Procesul de diagnosticare necesită o evaluare detaliată și este susținut de mai multe teste. În primul rând, se întreabă când au început simptomele, cum au progresat și dacă există alte probleme asociate. Este important să se cunoască dacă ați avut situații similare în trecut, bolile cunoscute și medicamentele pe care le luați.

Examinarea oculară și evaluarea clinică

Oftalmologul efectuează o examinare fundus pentru a verifica dacă există edem sau paliditate în nervul optic. La unii pacienți, nu pot fi observate semne. Atunci când fundul ochiului este examinat cu oftalmoscopul, se poate observa dilatarea nervului optic din cauza edemului. Discul optic este umflat la un sfert dintre pacienți.

Testul reflexului pupilar implică iluminarea pupilei cu o lumină puternică. Pupilele ochilor afectați de nevrita optic nu se vor constrânge la fel ca cele ale unui ochi sănătos. Semnul Marcus Gunn sau RAPD, este un indiciu important al disfuncției nervului optic.

La examinarea oculară, pot fi observate edem, umflături, roșeață și uneori sângerări subțiri la capul nervului optic. Aceste modificări structurale sunt monitorizate pe parcursul tratamentului.

Teste de vedere (acuitate, câmp, culoare)

Acuitatea vizuală este măsurată folosind scala Snellen. La majoritatea pacienților, în primele zile, există o scădere a acuității vizuale. Acuitatea vizuală poate varia la fiecare pacient pe parcursul procesului de diagnosticare și tratament.

Teste de câmp vizual sunt efectuate folosind metode statice sau dinamice cu dispozitive automatizate. Se măsoară capacitatea pacientului de a percepe lumina care vine din jur în timp ce privește un punct fix. Se evaluează dacă există pierderi în câmpul vizual. Aceste teste evidențiază obiectiv impactul bolii.

Teste de vedere colorată evaluează capacitatea dumneavoastră de a distinge nuanțele de roșu și verde. Capacitatea de a distinge culoarea roșie este testată în special. Vederea colorată și reflexele de lumină sunt funcții importante afectate ale nervului optic.

OCT și potențiale vizuale evocate

Tomografia de coerență optică analizează detaliat straturile retinei și capul nervului optic. Aceasta ajută la vizualizarea unei secțiuni de țesut în timp real, folosind proprietățile optice ale țesuturilor. Funcționează pe baza radiației infraroșii. Evaluează grosimea nervului optic și structura retinei.

Testul potențialelor vizuale evocate măsoară timpul necesar semnalelor din ochi pentru a ajunge la creier. Pacientului i se arată modele sau lumini intermitente. Electrozi plasați pe scalp înregistrează răspunsul electric al creierului la aceste stimulente. Dacă există întârzieri, se înțelege că există o disfuncție a transmiterii în nervul optic. Prelungirea latenței P100 oferă un suport puternic pentru diagnostic.

Imagistica prin RMN și teste de sânge

Imagistica prin rezonanță magnetică arată dacă există inflamație sau leziuni în creier și nervul optic. Când se folosește un agent de contrast, inflamația nervului optic poate fi observată. Se caută leziuni specifice SM în creier. Zonele afectate din creier sunt identificate.

Teste de sânge sunt solicitate pentru a determina cauza subiacentă. Pot fi necesare măsurători ale diferitelor markeri pentru a detecta boli autoimune sau infecții. Testul de sedimentare este efectuat pentru a evalua relația cu arterita temporală. Analiza lichidului cefalorahidian poate verifica prezența celulelor, nivelurile de proteine și zahăr.

Cum se face tratamentul nevritei optice?

Abordarea tratamentului se concentrează pe încetinirea pierderii vederii, accelerarea recuperării și gestionarea cauzei subiacente. Tratamentul fiecărui pacient este personalizat și determinat în funcție de severitatea atacului.

Tratamentul cu steroizi și metodele de aplicare

Tratamentul cu corticosteroizi în doze mari este prima opțiune în tratamentul nevritei optice. Metilprednisolonul, un tip de cortizon, este de obicei administrat intravenos. Tratamentul durează între 3 și 10 zile, în funcție de severitatea pierderii vederii a pacientului.

După tratamentul cu steroizi intravenoși, doza este redusă treptat prin administrarea de tablete pe cale orală. Cu toate acestea, tratamentul cu steroizi pe cale orală în doze mici nu este recomandat singur, deoarece poate crește riscul de atacuri noi.

Medicamentele cu steroizi ajută la reducerea inflamației și umflăturii în nervul optic, facilitând o recuperare mai rapidă a vederii. Cu toate acestea, steroizii nu schimbă semnificativ nivelul final al vederii pe termen lung comparativ cu placebo, ci accelerează în principal recuperarea.

Printre efectele secundare se numără creșterea în greutate, schimbări de dispoziție, roșeață facială, dureri de stomac și insomnie. În cazurile cu pierderi foarte severe ale vederii sau care nu răspund bine la tratamentul cu steroizi, se poate lua în considerare plasmefereza sau tratamentul cu imunoglobulină intravenoasă.

Tratamentul imunomodulator

Dacă există o boală precum SM, NMOSD sau MOGAD, trebuie planificat un tratament pe termen lung. Aceste tratamente sunt utilizate pentru a regla răspunsul sistemului imunitar. La pacienții cu risc de SM, după primul atac, se poate începe tratamentul imunomodulator pentru a întârzia debutul SM.

Medicamentele imunomodulatoare sunt administrate pentru a încetini progresia bolii și a reduce atacurile. Aceste tratamente sunt de obicei gestionate de specialiști în neurologie.

Durata tratamentului și procesul de recuperare

Majoritatea pacienților cu nevrită optic tipică observă o îmbunătățire semnificativă a vederii în câteva săptămâni până la câteva luni. Peste 90% dintre pacienți își recuperează funcțiile vizuale aproape de normal în termen de 8-10 săptămâni.

Chiar dacă acuitatea vizuală se îmbunătățește, unii pacienți pot avea dificultăți în a percepe culorile la fel de vii ca înainte, dificultăți în a distinge contrastul sau defecte ușoare în câmpul vizual. Începerea timpurie a tratamentului reduce riscul de daune permanente.

Gestionarea atacurilor recurente

Nevrita optic poate fi o afecțiune recurentă. Riscul de recidivă depinde de cauza subiacentă. La pacienții cu SM, atacurile de nevrită optic pot recidiva din când în când.

Asigurarea că tratamentul utilizat este adecvat și eficient este esențială, în special pentru a reduce riscul de recidivă în nevrita optic asociată cu SM. Atacurile recurente cresc riscul de daune permanente în nerv, de aceea monitorizarea regulată este importantă.

Întrebări frecvente

Nevrita optic cauzează pierderi permanente ale vederii?

La majoritatea pacienților, vederea se îmbunătățește semnificativ în câteva săptămâni. Peste 90% dintre pacienți își recuperează funcțiile vizuale aproape de normal. Cu toate acestea, unii pacienți pot să nu își recupereze complet vederea.

Alterarea percepției culorilor se îmbunătățește mai lent decât acuitatea vizuală. Pierderea contrastului sau defectele în câmpul vizual pot fi permanente. Cât de devreme începe tratamentul, severitatea inflamației și cauza subiacentă influențează rezultatul.

Tratamentul precoce aduce rezultate mai bune în ceea ce privește vederea. La unii pacienți, pierderea percepției culorilor poate rămâne permanentă chiar și după recuperarea de nevrita optic. De aceea, este important să începeți tratamentul fără întârziere.

Se transformă fiecare nevrită optic în SM?

Nu, nu fiecare nevrită optic se transformă în SM. Dacă nu există leziuni noi la RMN-ul cerebral, riscul de a dezvolta SM pe termen lung este destul de scăzut. Aproximativ 50% dintre pacienții care au avut nevrită optic pentru prima dată primesc un diagnostic de SM în termen de 15 ani.

Este important să se știe că nu fiecare nevrită optic este legată de SM. Boala SM provoacă distrugerea stratului de mielină din jurul nervilor și se manifestă în 20-30% dintre pacienți prin nevrită optic. Cu toate acestea, nevrita optic poate rămâne un singur episod.

Este important să vă protejați de infecții și să mențineți un stil de viață care să echilibreze sistemul imunitar. Bolile subiacente sunt investigate, iar nervul optic este monitorizat pe termen lung.

Pe scurt despre nevrita optic

Deși nevrita optic poate părea gravă, în general, intervenția timpurie permite recuperarea pentru majoritatea pacienților. Trebuie să consultați imediat un medic atunci când observați simptome precum pierderea vederii și durerea oculară. Tratamentul cu steroizi început la timp accelerează procesul de recuperare și reduce riscul de daune permanente.

În special din cauza legăturii cu SM, monitorizarea regulată este importantă. Cu toate acestea, nu fiecare nevrită optic se transformă în SM, așa că nu trebuie să panică, ci să fiți sub controlul unui specialist. Șansele de tratament sunt mari, iar majoritatea pacienților își recuperează funcțiile vizuale în câteva luni. Nu neglijați controalele regulate pentru a vă proteja sănătatea vizuală.

Obțineți informații cuprinzătoare despre simptomele, metodele de diagnosticare și opțiunile de tratament ale nevritei optice. Preveniți pierderea vederii prin diagnosticare și tratament precoce.

Ce trebuie să aveți în vedere în viața de zi cu zi?

Controlul regulat este esențial. Nu trebuie să ignorați modificările vederii, trebuie să efectuați controale neurologice și oftalmologice regulate. Examinările oftalmologice regulate sunt importante pentru a monitoriza riscul de recidivă a nevritei optice și dezvoltarea altor condiții, cum ar fi SM.

Asigurarea că tratamentul utilizat este adecvat și eficient reduce riscul de recidivă, în special în nevrita optic asociată cu SM. În cazurile de nevrită optic recurentă, riscul de scădere a acuității vizuale și de daune permanente ale fibrelor nervoase crește. Atacurile de nevrită optic la pacienții cu SM pot recidiva din când în când.

Se repetă boala?

La unii pacienți, nevrita optic poate recidiva. Boala poate fi recurentă în funcție de cauza subiacentă. În special în bolile autoimune, aceasta poate recidiva.

Scăderea acuității vizuale poate fi permanentă, iar în câmpul vizual pot apărea daune permanente sub formă de insule de vedere redusă. În special în cazurile de nevrită optic cauzată de traumă, nu se pot observa rezultate reușite cu niciun tratament.

Ce se întâmplă dacă nu este tratată?

Netratarea nevritei optice prezintă un risc semnificativ de pierdere permanentă a vederii. Odată ce țesutul nervos este deteriorat, recuperarea completă este rară. Dacă nervul optic nu este tratat la timp, poate suferi daune ireparabile.