Ce este blefarita (inflamația pleoapelor)?

Blefarita este un termen medical utilizat pentru pleoapele iritate și umflate și este o afecțiune oculară frecventă. Este o boală cronică, dar nu este contagioasă. Persoanele cu o afecțiune cutanată existentă și cu piele grasă pot avea o probabilitate mai mare de a dezvolta blefarită.

Ce este blefarita (inflamația pleoapelor)?

Blefarita este o boală care, de obicei, afectează simultan ambii ochi și este cunoscută și sub denumirea de inflamație a pleoapelor. Este o problemă frecventă a pleoapelor, caracterizată prin roșeață, îngroșarea pleoapelor, descuamare sub formă de cruste de-a lungul pleoapelor și al genelor. În limbajul popular este cunoscută drept „mătreața ochilor”. În timp, de-a lungul pleoapelor se formează o placă lipicioasă sau un biofilm. Această situație poate duce la pierderea genelor, obstrucția glandelor, infecții și alte complicații. Boala poate fi cauzată de bacterii, alergii sezoniere, utilizarea excesivă a machiajului, igienă deficitară, afecțiuni care provoacă mătreață a scalpului (dermatită seboreică) sau afecțiuni cutanate precum rozaceea.

Se consideră că aproximativ 15–25% din populație este afectată. În general, afectează atât bărbații, cât și femeile, dar un tip, blefarita stafilococică, afectează mai mult femeile decât bărbații. Blefarita poate apărea pe partea anterioară a pleoapei (blefarita anterioară), provocând inflamația bazei genelor, sau pe partea posterioară a pleoapelor (blefarita posterioară), afectând glandele care produc grăsime din interiorul pleoapei. Ambele tipuri de blefarită pot apărea simultan. Despre tipurile de blefarită se pot oferi, pe scurt, următoarele informații:

Blefarita anterioară: Blefarita anterioară este cunoscută și sub denumirea de inflamație a bazei genelor. De obicei, se dezvoltă din cauza bacteriilor de pe piele sau a mătreții provenite de la scalp sau de la sprâncene. Alergiile sau acarienii (paraziți mici) pot de asemenea provoca blefarită anterioară, dar această situație este rară.

Blefarita posterioară (posterior): Blefarita posterioară este cunoscută și sub denumirea de inflamație a interiorului pleoapei. Se dezvoltă în cazul obstrucției glandelor sebacee de pe pleoape. Afecțiunile cutanate frecvente, precum rozaceea și mătreața scalpului, pot provoca acest tip de blefarită.

Blefarita stafilococică: Poate duce la căderea genelor sau la modificarea formei acestora.

Blefarita seboreică: Poate provoca descuamări grase, asemănătoare mătreții, pe pleoape.

Blefarita ulceroasă: Pe pleoape pot apărea descuamare și sângerare.

Blefarita meibomiană: Poate afecta calitatea lacrimilor.

Care sunt simptomele blefaritei (inflamației pleoapelor)?

Inflamația pleoapelor – blefarita – poate duce la simptome frecvente, precum senzația de nisip în ochi, ochi uscați și formarea de cruste pe pleoape. Blefarita poate provoca, de asemenea, simptome mai grave, precum vedere încețoșată și lezarea corneei. Blefarita poate provoca și probleme estetice, precum căderea genelor. Simptomele blefaritei pot fi enumerate mai detaliat astfel:

Senzația de corp străin în ochi,

Arsură sau usturime în ochi,

Ochi apoși, lăcrimare continuă și mâncărime,

Sensibilitate la lumină (fotofobie),

Ochi și pleoape roșii, umflate,

Lacrimi spumoase sau care conțin mici bule,

Uscăciunea ochilor,

Formarea de cruste pe pleoape sau pe gene după trezire,

Vedere încețoșată (de obicei se ameliorează prin clipit),

Conjunctivită (ochi roz cronic),

Orzaș,

Inflamație a pleoapelor,

Lipirea pleoapelor,

Clipit mai frecvent,

Căderea genelor,

Gene care cresc în direcție greșită,

Umflarea altor părți ale ochiului, cum ar fi corneea.

Cum se stabilește diagnosticul blefaritei?

Blefarita se diagnostichează în timpul examinării oculare. În timpul examinării se poate folosi un instrument special de mărire pentru a examina pleoapele și ochii. Medicii pot lua, dacă consideră necesar, un frotiu de pe pleoapă pentru a exclude infecții și invazii, precum bacteriile sau acarienii Demodex. Prin acest frotiu se poate stabili și diagnosticul alergenilor potențiali. Se poate efectua și biopsia pleoapei pentru a exclude cancerul de piele sau dezvoltarea celulară anormală. În timpul acestei proceduri se efectuează anestezie locală pentru prelevarea probei celulare; după procedură, probabilitatea de a rămâne cicatrice este redusă. Testul lacrimal și cultura secreției pot fi, de asemenea, utilizate în etapa de diagnostic.

Cum se tratează blefarita?

Deși blefarita nu se tratează definitiv, simptomele pot fi ușor controlate prin măsuri zilnice de igienă a pleoapelor și cu sprijinul unor medicamente. În timpul tratamentului blefaritei pot fi efectuate consultații cu alte specialități medicale, precum dermatologia și reumatologia. Foarte rar, pot exista afecțiuni sistemice subiacente; exemple ale acestora sunt cancerul de piele, bolile de țesut conjunctiv și afecțiuni imunologice precum conjunctivita cicatriceală. Cunoașterea factorului care provoacă blefarita este necesară pentru aplicarea protocolului de tratament corect. Dacă există o altă boală subiacentă, mai întâi trebuie tratată aceasta. Despre tratamentul blefaritei se pot oferi următoarele informații:

Igiena pleoapelor: Cea mai bună cale de tratament a blefaritei este menținerea pleoapelor curate și fără cruste. Pentru curățarea pleoapelor și îndepărtarea crustelor se pot folosi apă și un agent de curățare delicat. Înainte de curățarea pleoapelor, mâinile se spală bine cu apă și săpun, apa călduță se amestecă cu un agent de curățare delicat, precum șampon pentru bebeluși. Un tampon curat și moale sau un bețișor de bumbac se îmbibă în amestecul de apă călduță și agent de curățare. Pentru a slăbi crustele, tamponul sau bețișorul se apasă blând pe ochiul închis timp de câteva minute. Această practică ajută și la prevenirea obstrucției glandelor sebacee. După aplicare, ochiul se clătește cu apă curată, iar procedurile se repetă pentru celălalt ochi, cu un tampon sau un bețișor nou.

Comprese reci sau calde: Pentru a ajuta la inflamația pleoapelor, în timpul zilei se pot aplica comprese reci sau calde de 10 minute, în mai multe ședințe.

Lacrimi artificiale: Uscăciunea ochilor se dezvoltă, de obicei, împreună cu blefarita. Lacrimile artificiale sterile, fără conservanți, pot fi utilizate conform recomandării medicului.

Picături oftalmice: Antibioticele și medicamentele din grupa steroizilor, cunoscute în rândul populației drept picături pentru inflamația pleoapelor, pot fi prescrise. Deși tratamentele cu picături pentru blefarită sunt frecvent preferate, acestea nu trebuie utilizate fără recomandarea medicului, pentru a reduce riscul apariției interacțiunilor medicamentoase nedorite, a efectelor secundare și a altor complicații.

Eliminarea afecțiunilor subiacente: Blefarita cauzată de dermatita seboreică, rozaceea sau alte boli poate fi controlată prin tratamentul bolii subiacente.

Alimentație: În tratamentul blefaritei, utilizarea suplimentelor care conțin acizi grași esențiali, precum omega-3, poate fi recomandată datorită potențialului lor antiinflamator. Totuși, înainte de a folosi suplimentele, trebuie consultat medicul pentru a evalua compatibilitatea suplimentului cu protocolul de tratament al pacientului.

Microblefaroexfoliere: Cu ajutorul unui microaplicator, biofilmul care invadează genele, crustele, coloniile de bacterii și acarienii Demodex sunt exfoliate delicat.

Lumină pulsată intensă (IPL): Energia luminoasă non-laser este aplicată pe pielea pleoapei, ceea ce poate elimina obstrucțiile glandelor Meibomius, poate regla secreția de grăsime și poate reduce roșeața pleoapei.

Pulsație termică: Prin aplicatoare speciale, se furnizează energie termică (căldură) controlată și vibrații, aplicate blând pe pleoape din interior spre exterior și din exterior spre interior. Energia termică poate deschide obstrucțiile din glandele Meibomius și poate îmbunătăți secreția de grăsime.

Expresie termică: Cu ajutorul unui instrument special aplicat manual pe pleoape, se furnizează glandelor Meibomius energie termică (căldură) controlată. Prin această procedură se poate îmbunătăți și secreția de grăsime.

Ce trebuie avut în vedere după tratamentul blefaritei?

Vindecarea blefaritei poate dura săptămâni sau luni. Boala poate reapărea. De aceea, cel mai important aspect la care trebuie să se acorde atenție este menținerea permanentă a igienei pleoapelor. Pentru a preveni infecțiile și contaminările, se poate evita aplicarea de machiaj în jurul ochilor. Infecțiile virale sau fungice, utilizarea picăturilor oftalmice sterilizate necorespunzător sau cu termenul de valabilitate expirat, utilizarea frecventă a machiajului sau nedepunerea completă a resturilor de machiaj, diverși alergeni, obstrucția glandelor sebacee de la marginea pleoapelor, invazia de tip acarian asemănătoare Demodex, probleme cutanate precum eczema, psoriazisul, rozaceea, mătreața și alte probleme ale glandelor sebacee pot provoca infecție. Utilizarea picăturilor pentru inflamația pleoapelor, aplicarea compreselor reci sau calde, menținerea igienei și utilizarea lacrimilor artificiale pot fi benefice. De asemenea, întreruperea utilizării lentilelor de contact și a aplicării de machiaj poate fi benefică pentru inflamația pleoapelor. De obicei, infecțiile oculare pot dispărea în 7 până la 14 zile fără tratament. Totuși, infecțiile oculare cronicizate necesită tratament. Inflamația ochiului poate dispărea spontan în unele cazuri. Procesul de vindecare depinde însă, într-o oarecare măsură, și de cauza apariției bolii. Este necesară consultarea medicului. Cele două noțiuni sunt adesea folosite una în locul celeilalte. Totuși, infecția înseamnă invadarea organismului de către agenți patogeni, precum bacteriile și virusurile, și multiplicarea lor în interiorul organismului, în timp ce inflamația este răspunsul protector al organismului la infecții. Obstrucția canalului lacrimal și a glandelor sebacee, traumatismele, alergenii, celulita orbitală și multe alte cauze pot provoca umflătură la un ochi sau la ambii ochi, la nivelul pleoapelor. Deși umflătura, durerea și creșterea temperaturii în zona ochiului sunt semne ale inflamației, diagnosticul propriu-zis se stabilește după consultația cu medicul oftalmolog. Există multe cauze ale pleoapelor superioare sau inferioare umflate. Majoritatea nu sunt grave. Alergiile, infecțiile, boala Graves, care necesită tratament de lungă durată, orzașul, conjunctivita, eczema, infecția cu herpes, zona zoster și blefarita pot duce la inflamația pleoapei inferioare. Da, inflamația pleoapelor poate apărea la sugari. Riscul de blefarită este mai mare în special la sugarii cu dermatită seboreică și la cei cu uscăciunea ochilor. Pentru ameliorarea inflamației, intervențiile chirurgicale nu se efectuează, de regulă. Totuși, dacă inflamația a cauzat deformări grave, pentru corectarea acestor tulburări se poate efectua blefaroplastie (intervenție chirurgicală pe pleoape). Blefarita, cu simptome precum pleoape umflate, roșii, cu mâncărime, este o boală care poate afecta negativ calitatea vieții persoanei și, în etapele ulterioare, sănătatea vederii. De aceea, este extrem de important ca pacienții să se informeze despre controlul blefaritei și să utilizeze în mod regulat medicamentele prescrise, în conformitate cu examinarea medicală. Dacă și dumneavoastră considerați că prezentați simptome de blefarită, se recomandă să programați o consultație cu un medic oftalmolog.