Ce este prolapsul rectal (căderea intestinului)? Care sunt simptomele? Cum se stabilește diagnosticul și cum se tratează?

Prolapsul rectal este situația în care ultima porțiune a intestinului iese în afara corpului. De obicei poate fi observat ca o masă roșiatică ce iese prin anus în timpul efortului de defecație. Această afecțiune poate apărea atât la femei, cât și la bărbați, însă 80% dintre pacienți sunt femei.

Cunoscută și ca ieșirea intestinului prin anus, această situație apare atunci când intestinele situate în zona pelvină se deplasează în altă parte a cavității abdominale. Atunci când observați simptomele prolapsului rectal, este foarte important să vă adresați imediat unui specialist, pentru ca afecțiunea să poată fi tratată înainte de a avea consecințe mai grave. Dacă nu este tratat, poate duce la probleme serioase, precum constipație, dificultăți în reținerea scaunului și ulcere rectale. În acest articol vom prezenta, într-un limbaj clar și ușor de înțeles, cauzele, simptomele, metodele de diagnostic și de tratament ale prolapsului rectal.

Ce este prolapsul rectal?

Prolapsul rectal, cunoscut în limbaj medical ca prolaps rectal, este situația în care ultima porțiune a intestinului gros iese în afară prin anus. Această afecțiune este o problemă de sănătate care poate afecta serios calitatea vieții de zi cu zi. Deși nu este de fapt o boală malignă, scade considerabil confortul de viață al persoanei.

Ce înseamnă prolapsul rectal?

Prolapsul rectal înseamnă că rectul, ultima porțiune a intestinului gros, iese în afară prin anus. Această situație poate duce la limitări ale vieții sociale, cum ar fi imposibilitatea de a controla mișcările intestinale. Apare de 6 ori mai frecvent la femeile de 50 de ani și peste, comparativ cu bărbații din aceeași grupă de vârstă. De asemenea, 80% dintre pacienți sunt femei.

Prolapsul rectal poate apărea în diferite forme. Acestea sunt:

• Prolaps rectal parțial: prolabarea mucoasei, adică a stratului intern al rectului, în afară
• Prolaps rectal complet (pe toată grosimea peretelui): prolabarea întregului rect
• Prolaps rectal ascuns (intern): prolapsul nu este vizibil, însă în situații precum efortul de defecație apare senzația de invaginare

Cum apare ieșirea intestinului prin anus?

Ieșirea intestinului prin anus este observată de obicei în timpul efortului de defecație și se vede ca o masă roșiatică ce iese prin anus. Această masă poate uneori să se retragă de la sine sau poate rămâne vizibilă. La început apare doar în timpul defecației, dar în timp progresează și poate apărea și în timpul activităților zilnice.

Lungimea porțiunii prolabate poate varia de la 1-2 cm până la 5-10 cm. În cazurile avansate, pacienții pot fi nevoiți să împingă țesutul exteriorizat înapoi cu mâinile, ceea ce este o situație foarte neplăcută pentru ei. În plus, dacă nu este tratată mult timp, se poate dezvolta o afecțiune numită ulcer rectal solitar, care poate provoca sângerare.

Diferența dintre prolapsul rectal și hemoroizi

Prolapsul rectal și hemoroizii sunt adesea confundați, deoarece prezintă simptome asemănătoare. Ambele afecțiuni pot cauza sângerare anală și prolabare. Totuși, între ele există diferențe importante:

În prolapsul rectal:

• Ultima porțiune a intestinului gros iese în afară sau se deplasează spre interior
• De obicei este însoțit de incontinență fecală
• Se extinde pe o zonă mai largă

În cazul hemoroizilor:

• Este vorba despre dilatarea vaselor de sânge aflate în apropierea anusului
• Apar prin umflarea plexurilor vasculare din regiunea anală
• De obicei mâncărimea și durerea sunt mai evidente

Hemoroizii netratați nu se transformă în prolaps rectal, deoarece mecanismele de apariție ale celor două boli sunt complet diferite. Prolapsul rectal este legat de slăbirea mușchilor planșeului pelvin, în timp ce hemoroizii se datorează, în general, dilatării vaselor de sânge.

În ambele situații, cea mai corectă abordare este să vă adresați unui medic specialist în chirurgie generală de îndată ce apar simptomele.

Cauzele prolapsului rectal

Există mulți factori care duc la prolaps rectal. Slăbirea mușchilor și a țesuturilor conjunctive care susțin planșeul pelvin stă la baza acestei afecțiuni. Care sunt, mai exact, factorii care răspund la întrebarea „ce cauzează prolapsul rectal”? Să examinăm acum aceste cauze în detaliu.

Constipația cronică și obiceiul de a face efort

Persoanele care suferă de constipație de lungă durată prezintă un risc crescut de prolaps rectal. Efortul constant în timpul defecației duce în timp la slăbirea mușchilor planșeului pelvin. Aceasta pregătește terenul pentru ieșirea intestinului prin anus. Constipația cronică nu doar crește riscul de prolaps, ci poate agrava și un prolaps rectal existent. Forțarea și efortul în timpul defecației exercită presiune asupra peretelui rectal și determină prolabarea acestuia în afară prin punctele slabe.

Nașterile dificile și slăbiciunea mușchilor pelvini

La femei, în special la cele care au născut natural de mai multe ori, riscul de prolaps rectal este mai mare. Leziunile apărute în timpul nașterii la nivelul mușchilor care asigură sprijinul pelvin duc la deteriorarea acestui sprijin. Nașterile de lungă durată, nașterea unor copii mari și nașterile multiple cresc și mai mult acest risc. Eforturile expulzive intense din timpul nașterii naturale pot declanșa prolapsul rectal prin vagin. De asemenea, proceduri precum epiziotomia și aplicarea vacuumului în timpul nașterii cresc riscul de prolaps.

Îmbătrânirea și pierderea funcției musculare

Odată cu înaintarea în vârstă, mușchii din corp slăbesc în mod natural. Aceasta este unul dintre factorii importanți care cresc riscul de prolaps rectal. Prolapsul rectal este mai frecvent mai ales la persoanele de peste 50 de ani. Îmbătrânirea determină atât slăbirea ligamentelor de suspensie ale intestinului, cât și apariția slăbiciunii la nivelul mușchilor care controlează anusul. Din acest motiv, atunci când mușchii planșeului pelvin și țesuturile de susținere ale intestinului slăbesc, rectul poate prolaba în timp în afară prin anus.

Tulburările florei intestinale și infecțiile

Dezechilibrul florei intestinale cu bacterii dăunătoare, parazitozele și infecțiile frecvente, precum dizenteria, pot declanșa prolapsul rectal. Astfel de afecțiuni slăbesc peretele intestinal și cresc riscul de prolaps. De asemenea, boli intestinale precum ulcerul, SIBO, boala Crohn, colita și polipii pot fi cauze importante ale prolapsului rectal.

Obezitatea și creșterea presiunii intraabdominale

Excesul de kilograme determină o presiune intraabdominală constant crescută. Aceasta exercită o presiune continuă asupra mușchilor planșeului pelvin și duce la slăbirea lor. Din cauza obezității:

• Mușchii planșeului pelvin sunt supuși unei sarcini continue
• Țesuturile de susținere pelvine slăbesc
• Constipația cronică și problemele respiratorii agravează tabloul clinic

În afară de acestea, ridicarea de greutăți, tusea cronică, bolile neurologice (Parkinson, scleroză multiplă), bolile țesutului conjunctiv și predispoziția genetică sunt alți factori care cresc riscul de prolaps rectal.

Simptomele prolapsului rectal

Prolapsul rectal este o afecțiune care începe în primele etape cu simptome ușoare, dar care în timp poate afecta serios calitatea vieții. Această situație, cunoscută și ca ieșirea intestinului prin anus, se manifestă prin diverse acuze. Recunoașterea timpurie a simptomelor va grăbi procesul de tratament.

Tumefacția anală și incontinența fecală

Cel mai evident simptom al prolapsului rectal este faptul că vedeți sau simțiți o masă roșiatică ieșind prin anus. La început, prolapsul apare doar în timpul defecației, în etapele avansate însă poate fi observat și în timpul activităților zilnice. Deși țesutul prolabat poate uneori să se retragă de la sine, în cazurile avansate poate fi necesar să-l împingeți înapoi cu mâna.

Incontinența fecală este un simptom serios, întâlnit la 60% dintre pacienți. Din cauza prolapsului rectal, mușchii din jurul anusului (sfincterele) sunt supuși unei întinderi continue și slăbesc în timp. Astfel, capacitatea de a reține gazele și scaunul scade. Această situație este mai evidentă la pacienții de vârstă mai înaintată.

Constipația, diareea și dificultatea la defecație

Constipația apare la aproximativ 60% dintre persoanele cu prolaps rectal. Această acuză apare de obicei la pacienții mai tineri. Alterarea structurii normale a intestinului împiedică defecația să se desfășoare regulat. În același timp, puteți avea o senzație continuă de defecație (tenesmă). Aceasta poate determina o nevoie permanentă de a merge la toaletă și vă poate obliga să căutați o toaletă în orice mediu.

Nu apare senzația de defecație completă și simțiți permanent nevoia de a face efort la toaletă. Dificultatea la defecație se observă la 50% dintre pacienți. De asemenea, senzația că intestinul nu s-a golit complet după toaletă vă poate deranja și din punct de vedere psihologic.

Durerile abdominale și problemele legate de gaze

Durerea în regiunea pelvină și în abdomen este unul dintre simptomele frecvente ale prolapsului rectal. Intensitatea durerii poate crește continuu sau intermitent. Sistemul intestinal, a cărui funcție normală este perturbată, provoacă probleme în digestia alimentelor, ducând la senzație de gaze și indigestie.

De asemenea, puteți avea disconfort precum balonare abdominală, dureri abdominale vagi și senzație de plenitudine anală. Aceste simptome vă pot îngreuna viața de zi cu zi și vă pot limita activitățile sociale.

Durerea în timpul actului sexual

Prolapsul rectal poate cauza, în special la femei, durere și disconfort intens în timpul actului sexual. Din cauza prolapsului nedorit din zona pelvină, presiunea asupra uterului crește și poate apărea dispareunia (act sexual dureros). Aceasta poate duce la lipsa dorinței sexuale și la tulburări ale funcției sexuale.

Deoarece prolapsul rectal este de obicei însoțit de prolapsul altor organe pelvine, viața dumneavoastră sexuală poate fi afectată negativ. Senzația de laxitate vaginală sau de pierdere a tonusului muscular se poate număra, de asemenea, printre acuzele dumneavoastră.

Dificultatea la urinare

La persoanele cu prolaps rectal, în special la femei, sunt frecvente și problemele urinare. Din cauza presiunii exercitate asupra organelor pelvine, golirea completă a vezicii urinare este împiedicată. Aceasta se manifestă prin usturime la urinare, durere și nevoia de a merge frecvent la toaletă.

Creșterea presiunii asupra vezicii urinare poate îngreuna controlul urinar și poate cauza scurgeri de urină. În special la pacientele vârstnice, din cauza slăbiciunii mușchilor bazinului, poate apărea și prolapsul vezicii urinare.

Cum se diagnostichează prolapsul rectal?

Dacă suspectați un prolaps rectal, trebuie să vă adresați unui medic specialist pentru un diagnostic corect. După ce vă ascultă acuzele, medicul va stabili diagnosticul prin diverse metode. Procesul de diagnostic poate include o serie de proceduri, de la un simplu examen clinic până la tehnici imagistice avansate.

Examenul fizic și tușeul rectal

Diagnosticul prolapsului rectal începe, de obicei, cu o anamneză detaliată și un examen fizic. Faptul că pacientul relatează că în timpul defecației iese o tumefacție prin anus sau că simte un țesut rămas în exterior după toaletă reprezintă indicii importante pentru medic.

În timpul examenului fizic, medicul vă examinează în poziție culcat pe o parte și vă cere să faceți efort, astfel încât prolapsul să devină vizibil. Astfel se poate evalua dacă rectul iese în afară. Dacă prolapsul nu este vizibil în timpul examinării, vi se poate cere să faceți efort în poziție ghemuită.

În timpul examinării rectale digitale (tușeu rectal), se evaluează tonusul sfincterului și capacitatea de contracție. Acest examen este foarte important atât pentru a evidenția cauza bolii, cât și pentru a anticipa beneficiul care va fi obținut după tratament.

Manometria anorectală

Manometria anorectală este un test special care măsoară funcțiile și forța mușchilor din regiunea anală. Prin această metodă se măsoară valorile presiunii din canalul anal și se obțin informații obiective despre funcțiile și forța mușchilor.

În timpul testului, un cateter subțire și flexibil este introdus prin anus. Balonașul de la capătul cateterului este umflat, iar pacientului i se cere să execute anumite mișcări musculare. Astfel se măsoară următoarele pentru mușchii anali:

• Tonusul în repaus
• Forța de contracție
• Capacitatea de relaxare
• Sensibilitatea rectului la senzația de plenitudine

Datorită acestui test, se evaluează presiunile mușchilor care vă permit să rețineți gazele și scaunul, în stare de contracție și de repaus. Procedura durează, de obicei, 20-30 de minute și este nedureroasă.

RMN pelvin și defecografia

RMN-ul pelvin este un test imagistic utilizat pentru a vizualiza starea mușchilor aflați în zona pelvină sau în regiunea anală. În unele cazuri, prolapsul poate apărea sub forma invaginării intestinului, fără a ieși în afara anusului. Pentru a depista astfel de prolapsuri ascunse se utilizează defecografia sau defecografia prin RMN.

Defecografia este o metodă imagistică specială care arată mișcările rectului în timpul defecației. În timpul acestei proceduri, rectul este umplut cu substanță de contrast, iar imaginile sunt obținute în timp ce pacientul defecă. De asemenea, pot fi utilizate și alte alternative, precum imagistica prin rezonanță magnetică (defecografia RMN), videodefecografia și tomografia computerizată.

Aceste metode sunt foarte utile pentru stabilirea gradului prolapsului și pentru planificarea tratamentului. De exemplu, datorită defecografiei prin RMN pot fi analizate nu doar rectul, ci și starea altor structuri din regiunea pelvină.

Excluderea altor boli prin colonoscopie

Deoarece prolapsul rectal se observă mai ales la grupa de vârstă înaintată, la acești pacienți riscul de cancer de colon este de asemenea crescut. Din acest motiv, medicul dumneavoastră poate recomanda colonoscopia. Prin această procedură se vizualizează suprafața interioară a intestinului gros și se investighează prezența altor boli subiacente, precum cancerul sau polipii.

Colonoscopia se utilizează, de asemenea, pentru a exclude alte boli care pot provoca simptome asemănătoare prolapsului rectal. În special tulburările structurale din interiorul rectului, precum ulcerele sau polipii, pot fi depistate cu ușurință prin această metodă.

Metode de tratament al prolapsului rectal

Tratamentul prolapsului rectal este personalizat în funcție de gradul afecțiunii, de vârsta pacientului și de starea generală de sănătate. În cazurile ușoare sunt suficiente metodele fără intervenție chirurgicală, în timp ce în cazurile avansate poate fi necesară intervenția chirurgicală. Planul dumneavoastră de tratament va fi stabilit în funcție de gravitatea acuzelor.

Modificările stilului de viață și exercițiile fizice

În etapele incipiente ale prolapsului rectal sau atunci când simptomele sunt ușoare, modificările stilului de viață aduc beneficii importante. Creșterea consumului de apă și accentul pus pe alimentele bogate în fibre în dieta dumneavoastră reprezintă o metodă eficientă de prevenire a constipației. În plus, se recomandă exerciții pentru întărirea mușchilor planșeului pelvin (exerciții Kegel). Aceste exerciții contribuie la întărirea mușchilor anali și la diminuarea simptomelor de prolaps. De asemenea, activitățile ușoare, precum mersul regulat pe jos și înotul, pot ameliora acuzele prin reglarea mișcărilor intestinale.

Tratamentul medicamentos și dispozitivele de susținere

În unele cazuri, medicamentele care reglează tranzitul intestinal pot face parte din tratament. Aceste medicamente sunt deosebit de eficiente atunci când sursa problemelor, precum diareea sau constipația, o constituie bacteriile, paraziții și alte microorganisme. Produsele medicale care susțin zona pelvină pot fi, de asemenea, utilizate în cursul tratamentului. Aceste dispozitive, sub formă de inel sau de bandă, ajută la controlul prolapsului rectal prin susținerea mușchilor pelvini.

Metode fără intervenție chirurgicală: scleroterapia, acupunctura

La pacienții care nu doresc intervenție chirurgicală sau a căror stare de sănătate nu este potrivită pentru operație, pot fi luate în considerare metode alternative de tratament. Scleroterapia, prin injectarea unor substanțe speciale în porțiunea de intestin prolabată, determină întărirea țesutului și regresia prolapsului. Această procedură se efectuează, de obicei, sub anestezie generală. Acupunctura este, de asemenea, utilizată în ultimii ani ca metodă cu rezultate favorabile. În plus, tehnici precum ablația prin radiofrecvență pot determina revenirea rectului la poziția inițială.

Metode chirurgicale: deschisă, laparoscopică și robotică

În prolapsul rectal de grad avansat sau atunci când nu se obține ameliorare cu alte metode, poate fi necesar tratamentul chirurgical. Abordurile chirurgicale se pot efectua, în principal, pe cale anală (perineală) sau pe cale abdominală. Chirurgia laparoscopică se realizează cu instrumente speciale introduse în abdomen prin incizii mici, iar procesul de vindecare este mai rapid decât în cazul operațiilor deschise. Chirurgia robotică este o formă mai avansată a metodelor laparoscopice. În operațiile efectuate pe cale abdominală se aplică, de obicei, fixarea rectului la nivelul regiunii sacrate (rectopexie), în timp ce în operațiile efectuate pe cale anală se practică tăierea și îndepărtarea porțiunii prolabate.

Pe scurt, despre prolapsul rectal

Prolapsul rectal este o afecțiune care poate afecta în mod semnificativ viața de zi cu zi, dar care poate fi tratată printr-o abordare corectă. Adresarea imediată la un specialist atunci când observați simptomele va grăbi procesul de tratament.

Prevenirea constipației, evitarea ridicării de greutăți și întărirea mușchilor planșeului pelvin pot preveni prolapsul rectal. Femeile care au născut și cele de peste 50 de ani trebuie să fie mai atente.

În etapa incipientă a bolii, modificările stilului de viață și exercițiile fizice pot fi benefice. Totuși, în cazurile avansate poate fi necesar tratamentul chirurgical. Este important ca pentru fiecare pacient să se întocmească un plan de tratament personalizat.

Prolapsul rectal nu trebuie confundat cu hemoroizii. Chiar dacă prezintă simptome asemănătoare, sunt afecțiuni diferite. În caz de suspiciune, trebuie neapărat să fiți evaluat de un medic specialist.

În concluzie, prolapsul rectal este o problemă de sănătate de care nu trebuie să vă fie rușine, ci care trebuie tratată. Prin diagnostic precoce și tratament corect puteți dobândi o viață sănătoasă. Dacă aveți acuze, nu uitați să vă adresați fără întârziere unui medic specialist în chirurgie generală.

Întrebări frecvente

Ce se întâmplă dacă prolapsul rectal nu este tratat? Prolapsul rectal netratat se poate agrava în timp. Poate apărea o afecțiune numită ulcer rectal solitar, care poate cauza sângerare și poate fi confundată cu cancerul. De asemenea, problema incontinenței fecale se poate accentua, iar calitatea vieții dumneavoastră poate scădea serios.

Se ameliorează prolapsul rectal de la sine? În cazurile ușoare simptomele se pot diminua, dar, de obicei, pentru vindecarea completă este necesară intervenția medicală. A-l împinge înapoi la fiecare defecație este cu siguranță o abordare greșită.

Se transformă hemoroizii netratați în prolaps rectal? Nu, hemoroizii netratați nu se transformă în prolaps rectal. Mecanismul de apariție al celor două boli este complet diferit. În prolapsul rectal este vorba despre ieșirea în afară a unui strat, în timp ce în hemoroizi se dezvoltă o compresiune la nivelul patului vascular.

Cui i se poate întâmpla prolapsul rectal? Această afecțiune poate apărea la orice vârstă, dar se observă mai frecvent la vârstnici, din cauza slăbirii mușchilor. La femei riscul este mai mare din cauza slăbirii mușchilor pelvini în situații precum nașterea.

Ce departament trebuie să aleg? Trebuie să vă adresați departamentului de chirurgie generală. În unele cazuri se poate face o evaluare coordonată cu departamentul de ginecologie.

Prezintă risc vital? Nu prezintă direct un risc vital, însă, dacă nu este tratat, pot apărea complicații precum riscul de cancer de colon și rect, hemoroizi, ulcere și sângerare. Poate crește și riscul de infecție.

Completați formularul pentru informații detaliate și contact!