Ce este pierderea bruscă a auzului? Simptome, cauze și metoda de tratament hiperbar

Pierderea bruscă a auzului este o problemă de sănătate care se dezvoltă în termen de 72 de ore, afectează de obicei o ureche și, în unele cazuri, poate fi observată la ambele urechi. Conform cercetărilor, aproximativ 5 până la 20 din 100.000 de persoane se confruntă cu pierderea bruscă a auzului în fiecare an. Deși cauzele pierderii bruște a auzului nu sunt cunoscute cu exactitate, infecțiile virale, traumatismele sau problemele vasculare pot determina pierderea totală sau parțială a funcției auditive. Printre opțiunile de tratament, corticosteroizii reprezintă cea mai utilizată metodă. În plus, în ultimii ani, terapia cu oxigen hiperbaric (TOHB), bazată pe principiul respirării de oxigen pur de către pacient sub presiune ridicată, s-a evidențiat ca o metodă adjuvantă în tratamentul pierderii bruște a auzului.

Ce este pierderea bruscă a auzului?

Pierderea auzului este o problemă de sănătate care apare ca urmare a deteriorării sistemului auditiv din diverse motive. Manifestându-se prin simptome precum dificultăți în înțelegerea vorbirii sau în comunicarea la telefon, pierderea auzului este analizată în 3 categorii: hipoacuzie de transmisie, hipoacuzie neurosenzorială și hipoacuzie mixtă. Hipoacuzia de transmisie este o problemă de sănătate care împiedică transmiterea sunetului de la urechea externă sau medie către urechea internă. Hipoacuzia neurosenzorială, cunoscută și sub denumirea de pierdere bruscă a auzului, apare ca urmare a unei leziuni produse la nivelul urechii interne sau al nervului auditiv. Unele cazuri de pierdere a auzului pot fi atât de transmisie, cât și neurosenzoriale. În acest caz, poate fi vorba despre o hipoacuzie de tip mixt.

Hipoacuzia neurosenzorială, adică pierderea bruscă a auzului, reprezintă o pierdere a auzului mai mare de 30 dB la trei frecvențe consecutive timp de cel puțin 3 zile. Simptomele pierderii bruște a auzului, pe care majoritatea oamenilor le observă dimineața la trezire sau în timpul utilizării telefonului, sunt, în general, o problemă de sănătate care se instalează în câteva ore sau zile, fiind adesea însoțite de simptome precum amețeli și țiuit în urechi (tinitus). Marea majoritate a persoanelor care se confruntă cu această situație pot confunda pierderea auzului cu probleme de sănătate precum alergii sau infecții ale sinusurilor și pot omite să se adreseze unei instituții medicale. Cu toate acestea, diagnosticarea și tratamentul precoce sunt importante pentru recuperarea auzului. Deși este dificil de inversat majoritatea pierderilor de auz, studiile arată că, în 85% din cazurile de hipoacuzie neurosenzorială tratate prin intervenție timpurie, auzul poate fi recuperat parțial sau total.

Deși pierderea bruscă a auzului afectează persoane de toate vârstele și din ambele sexe, riscul de a se confrunta cu pierderea auzului poate crește în special în a patra și a cincea deceniu de viață. Deși studiile arată că aproximativ una din 5.000 de persoane se confruntă cu pierderea bruscă a auzului în fiecare an, specialiștii sugerează că acest număr ar putea fi mai mare decât se estimează, pornind de la faptul că mulți oameni evită să solicite asistență medicală în caz de pierdere a auzului.

Care sunt cauzele pierderii bruște a auzului?

Pierderea bruscă a auzului este, în general, o problemă de sănătate care apare ca urmare a unor leziuni la nivelul structurilor din urechea internă sau al nervului auditiv. Din acest motiv, deteriorarea structurilor urechii interne responsabile de auz și echilibru poate provoca, de asemenea, simptome precum tinitus și amețeli după pierderea bruscă a auzului. Hipoacuzia neurosenzorială se dezvoltă ca urmare a deteriorării structurilor din urechea internă care transformă undele sonore în semnale sau a nervului auditiv care transmite aceste semnale către creier, din cauza unor diverse probleme de sănătate, cum ar fi expunerea prelungită la zgomote puternice, îmbătrânirea, factorii genetici sau bolile autoimune. În consecință, principalele cauze ale pierderii bruște a auzului sunt următoarele:

Expunerea la zgomot puternic: Expunerea prelungită la sunete de peste 85 dB poate deteriora permanent structurile urechii interne. De exemplu, petrecerea unui timp îndelungat în trafic sau ascultarea muzicii la volum ridicat pot cauza deteriorarea structurilor urechii interne. În plus, sunetele puternice de explozie, cum ar fi zgomotul unei arme, pot deteriora structurile urechii interne dintr-o singură dată.

Factori genetici: Diverse studii arată că există peste 100 de gene care pot provoca pierderea auzului. Ca urmare a mutațiilor care apar în aceste gene, poate apărea pierderea congenitală a auzului, adică din naștere.

Îmbătrânirea (Presbiacuzia): Procesul natural de îmbătrânire exercită, de asemenea, un efect de uzură naturală asupra structurilor din urechea internă. Studiile arată că aproximativ o treime dintre persoanele de peste 65 de ani și aproximativ 50% dintre cele de peste 75 de ani se confruntă cu pierderea auzului.

Traumatismele: Traumatismele craniene se află pe primele locuri printre cauzele pierderii bruște a auzului, deteriorând structurile sensibile din urechea internă.

Boli infecțioase: Bolile infecțioase, cum ar fi rujeola, pot provoca pierderea auzului.

Boli autoimune: Unele boli autoimune pot determina organismul să atace propriile structuri ale urechii interne, provocând leziuni.

Medicamentele: Anumite medicamente pot exercita un efect toxic asupra sistemului auditiv, conducând la hipoacuzie neurosenzorială.

Boala Meniere: Caracterizată prin acumularea de lichid în urechea internă, boala Meniere poate provoca simptome precum amețeli, tinitus și pierderea bruscă a auzului. Pierderea bruscă a auzului la o ureche poate fi un semn al bolii Meniere. În boala Meniere, tratamentul precoce și modificările stilului de viață pot ajuta la ținerea sub control a simptomelor.

Cauzele pierderii bruște a auzului nu pot fi întotdeauna identificate cu certitudine. Doar la 10-15% dintre pacienții diagnosticați cu pierdere bruscă a auzului există o cauză identificabilă pentru pierderea auzului.

Ce este terapia hiperbară?

Terapia cu oxigen hiperbaric (TOHB) este o metodă de tratament bazată pe principiul respirării de oxigen 100% pur într-o cameră sub presiune specială, în scopul susținerii procesului de vindecare a organismului în diverse probleme de sănătate. În timp ce aerul normal conține 21% oxigen, în timpul TOHB pacienții sunt expuși la o concentrație mult mai mare de oxigen. Astfel, o cantitate mai mare de oxigen poate ajunge la țesuturile corpului, iar procesul de vindecare este susținut.

În timpul procesului de tratament, pacienții stau așezați sau întinși într-o cameră presurizată, iar presiunea aerului din cameră este crescută de la de două la trei ori față de normal pentru a asigura ajungerea unei cantități mai mari de oxigen în plămâni. Datorită nivelului crescut de oxigen, țesuturile se pot vindeca într-un timp mai scurt.

Terapia cu oxigen hiperbaric poate fi utilizată ca tratament adjuvant în probleme de sănătate precum pierderea bruscă a auzului, otrăvirea cu monoxid de carbon, arsuri grave și ulcere piciorului diabetic. Tratamentul este administrat de obicei de mai multe ori pe săptămână, fiecare ședință durând între una și două ore. Datorită îngrijirii complexe și serviciilor de asistență pe care le oferă în terapia hiperbară, efectele secundare ale tratamentului sunt de obicei rare. Cu toate acestea, pot apărea probleme precum congestia sinusală din cauza presiunii crescute sau claustrofobia cauzată de aflarea într-un mediu închis.

Cum se aplică terapia hiperbară în pierderea bruscă a auzului?

Terapia cu oxigen hiperbaric în pierderea bruscă a auzului este o procedură de tratament utilizată de mulți ani. Tratamentul se bazează pe principiul respirării oxigenului pur de către pacient într-o cameră presurizată specială. În timpul tratamentului, presiunea aerului din cameră este reglată la un nivel de 2-3 ori mai mare decât cel normal. Astfel, mai mult oxigen ajunge în plămâni. Oxigenul ajuns în plămâni este transportat prin intermediul fluxului sanguin către țesuturile deteriorate din urechea internă, susținând recuperarea funcției auditive.

Pentru ca tratamentul să fie eficient, este important să fie inițiat în cel mai scurt timp posibil. Dacă nu se observă semne de îmbunătățire a pierderii bruște a auzului după primele 10 ședințe, specialiștii pot evalua alte metode în loc să continue tratamentul.

Pe parcursul tratamentului pentru pierderea bruscă a auzului, specialiștii noștri în domeniul terapiei hiperbare monitorizează în mod regulat starea auditivă a pacientului, iar planul de tratament este conturat pe baza acestor evaluări. Datorită abordării noastre personalizate, pacienții care urmează un tratament hiperbar în spitalul nostru pot pleca de la spitalul nostru cu un nivel ridicat de satisfacție.

Care este eficacitatea terapiei hiperbare în tratamentul pierderii bruște a auzului?

Pierderea bruscă a auzului poate fi reversibilă prin terapia cu oxigen hiperbaric. Faptul că pacientul respiră oxigen pur într-o cameră cu presiune ridicată poate remedia deficitul de oxigen apărut în țesuturile urechii interne. În special prin terapia cu oxigen hiperbaric inițiată în primele 14 zile de la apariția simptomelor de pierdere bruscă a auzului la urechea dreaptă sau stângă, se obține o îmbunătățire a nivelului auzului la un număr semnificativ de pacienți care se confruntă cu pierderea auzului.

Terapia cu oxigen hiperbaric poate fi utilizată singură în tratamentul pierderii bruște a auzului sau poate fi administrată împreună cu medicamente corticosteroizi. Cu toate acestea, eficacitatea tratamentului poate varia în funcție de severitatea pierderii auzului, momentul începerii tratamentului și starea generală de sănătate a persoanei.

Cercetările arată că terapia cu oxigen hiperbaric este o opțiune de tratament eficientă pentru cei care suferă de pierderea bruscă a auzului. Cu toate acestea, pentru ca tratamentul să fie eficient, este important ca acesta să fie început în stadiul timpuriu și să fie efectuat într-o instituție medicală a cărei carieră este plină de povești de succes ale unor specialiști care utilizează metode de înaltă tehnologie în tratamentul pierderii bruște a auzului.

Întrebări Frecvente

Terapia hiperbară este utilizată de obicei singură sau împreună cu alte opțiuni de tratament în diverse probleme de sănătate, cum ar fi vindecarea rănilor, tratamentul infecțiilor, otrăvirea cu monoxid de carbon, boala de decompresie, pierderea bruscă a auzului, arsurile, embolia gazoasă. Pentru pacienții care se confruntă cu pierderea bruscă a auzului, terapia cu oxigen hiperbaric poate fi de ajutor în recuperarea funcției auditive. Conform cercetărilor efectuate, inițierea tratamentului în special în primele 14 zile de la apariția simptomelor poate ajuta la recuperarea funcției auditive. Durata tratamentului variază în general între 10 și 20 de ședințe. Fiecare ședință este stabilită să dureze aproximativ 90 de minute. Cu toate acestea, specialiștii se orientează de obicei către alte opțiuni de tratament în situațiile în care nu se înregistrează progrese semnificative după 10 ședințe. Deși terapia hiperbară este în general sigură, rareori pot apărea afecțiuni ale urechii medii legate de presiune și probleme ale sinusurilor. Terapia hiperbară este, în general, o opțiune de tratament sigură. Cu toate acestea, terapia cu oxigen poate să nu fie adecvată pentru femeile însărcinate, persoanele cu anumite boli pulmonare, cum ar fi colapsul pulmonar, sau cele cu deteriorări ale timpanului. Perioada de recuperare în cazul pierderii bruște a auzului variază în funcție de gradul pierderii și de momentul începerii tratamentului. Prin intervenție de urgență, funcția auditivă poate fi recuperată la 85% dintre pacienți. Dacă și dumneavoastră resimțiți în ultimele zile simptome pe care nu le-ați observat anterior, cum ar fi pierderea auzului, dificultăți în înțelegerea vorbirii sau în convorbirile telefonice, programați-vă fără a pierde timpul la medicii noștri specialiști și protejați-vă sănătatea auzului.