Tratamentul cu oxigen hiperbar se bazează pe expunerea pacientului, într-o cabină din oțel care poate fi presurizată, la o presiune de 2–3 ori mai mare decât presiunea atmosferică de la nivelul mării, și pe respirarea oxigenului 100%. Astfel, cantitatea de oxigen din țesuturile-țintă, care este redusă, poate fi crescută de până la 20 de ori, în funcție de presiunea din cabină utilizată, iar în leziunile piciorului diabetic și în accidentările sportive cauzate de diabetul necontrolat, procesul de vindecare este de asemenea scurtat în mare măsură. Dr. Fulya Erişkon, specialist în Departamentul de Tratament cu Oxigen Hiperbar al Hisar Hospital Intercontinental, a oferit informații despre domeniile de utilizare ale tratamentului cu oxigen hiperbar.
Reduce durata de recuperare în accidentările sportive
Tratamentul cu oxigen hiperbar este utilizat în țara noastră cel mai frecvent pentru tratarea rănilor care nu se vindecă sau se vindecă greu. Punctul în care are cel mai mare rol salvator este intoxicația cu monoxid de carbon. Surzenia bruscă, pierderea bruscă a vederii, osteomielita și leziunile apărute în timpul sportului, tratate prin creșterea oxigenării țesuturilor, scurtează în mare măsură procesul de vindecare.
Foarte eficient în leziunile piciorului diabetic!
Prin neaplicarea tratamentului corect în cazul leziunilor piciorului diabetic, mulți pacienți își pot pierde membrele. În metoda tratamentului hiperbar, oxigenul pur inhalat sub presiune crește cantitatea de oxigen dizolvat în sânge și, prin stimularea circulației capilare, poate fi foarte eficient în rănile care nu se vindecă.
Se respiră oxigen 100% cu ajutorul unei măști
După ce pacienții sunt introduși în cabină, sunt așezați pe scaune și începe procesul numit „scufundare”, termen care înseamnă creșterea presiunii. Când se atinge presiunea dorită, pacienții respiră oxigen 100%, cu ajutorul unei măști, din sistemul de distribuție a oxigenului aflat în interior. În aplicarea tratamentului cu oxigen hiperbar, majoritatea pacienților respiră oxigen la o presiune echivalentă cu de 2–2,5 ori presiunea atmosferică normală la care trăim, adică la o adâncime de 10–15 metri sub mare.
Tratamentul se aplică în șezut sau cu ajutorul unei tărgi
Camerele de presiune au ferestre numite „lumboz” și camere conectate la aceste ferestre. În interiorul camerei de presiune există scaune pentru ca pacienții să stea confortabil sau, dacă este necesar, un sistem de tărgi pentru ca aceștia să își poată face tratamentul întinși. Cabinele utilizate în țara noastră sunt cabine pentru 10 până la 16 persoane, cu sistem de comandă complet automat.
Nu se aplică persoanelor cu fobie de spații închise!
În primele minute ale tratamentului, numite „scufundare”, pacienții simt creșterea presiunii din interior în urechi, la fel ca atunci când coboară dintr-un avion sau în timp ce coboară de pe munți înalți. Pacienții își egalizează presiunea din urechi în timpul creșterii presiunii, prin înghițire. În afară de aceasta, nu apare alt disconfort. Persoanele care au teama de a sta într-un spațiu închis nu pot fi incluse în tratament.
Numărul total de ședințe poate varia în funcție de starea pacientului
O ședință de tratament cu oxigen hiperbar durează, în general, între 1,5 și 2,5 ore, deși variază în funcție de caz. Majoritatea pacienților urmează o ședință pe zi. Totuși, în unele situații de urgență, durata tratamentului zilnic poate ajunge până la 6 ore. Numărul total de ședințe variază în funcție de boală, dar în bolile cronice este, în medie, între 30 și 60 de ședințe.
Tratamentul poate fi folosit de pacienți de toate vârstele
Nu are niciun efect secundar grav; cel mai frecvent efect secundar este cel al modificării presiunii asupra urechii medii. Acesta nu este periculos și poate fi prevenit prin învățarea metodelor de egalizare a presiunii. Celelalte efecte secundare sunt foarte rare și pot fi enumerate ca: toxicitatea oxigenului, frica de a sta în spații închise și miopia temporară. Împreună cu acestea, tratamentul cu oxigen hiperbar poate fi aplicat pacienților de orice vârstă.
