Ce este anafilaxia? Simptome, cauze și tratament

Anafilaxie

Anafilaxia este o urgență medicală care începe adesea ușor, dar se poate transforma într-o afecțiune gravă în câteva minute, apărând ca o reacție excesivă a sistemului imunitar. Deși este definită în general în societate ca fiind o reacție alergică severă, anafilaxia este o afecțiune critică cu caracteristici medicale distincte, care nu trebuie confuză cu o alergie obișnuită. Gradele de anafilaxie pot varia de la semne cutanate ușoare până la afectarea multiorganică amenințătoare de viață. Uneori, o singură îmbucătură de unt de arahide, o înțepătură de albină sau chiar o singură doză de medicament poate declanșa acest proces. În special la persoanele care au mai experimentat reacții similare, riscul de a reapărea este ridicat, motiv pentru care recunoașterea acestei stări și luarea măsurilor necesare au o importanță vitală.

Ce este anafilaxia?

Anafilaxia este o reacție alergică severă, care poate pune viața în pericol, apărând ca urmare a unui răspuns excesiv și brusc al sistemului imunitar la o anumită substanță. Sistemul imunitar al fiecăruia are propria sa sensibilitate. În timp ce o persoană strănută la polenul florilor, alta manifestă o reacție intensă la o înțepătură de albină. Cu toate acestea, în anafilaxie situația este puțin mai complexă. Corpul pornește la luptă împotriva unei substanțe pe care o percepe ca amenințare. Această reacție se dezvoltă de obicei în câteva secunde sau minute. Simptomele apar rapid și, dacă nu se intervine, pot duce la stop respirator, pierderea cunoștinței și chiar deces. Din acest motiv, anafilaxia nu este doar o simplă reacție alergică. În caz de anafilaxie, adrenalina trebuie administrată intramuscular în cel mai scurt timp posibil, iar pacientul trebuie menținut sub observație.

Care sunt simptomele anafilaxiei?

Anafilaxia este o afecțiune gravă în care reacția organismului la alergen apare foarte rapid și cu multă putere. Prin urmare, simptomele pot afecta mai multe sisteme în același koh și devin de obicei vizibile în câteva minute. Simptomele urmează o evoluție care începe adesea la nivelul pielii, dar se extinde rapid la sistemul respirator și circulator. Uneori, primul simptom poate fi doar o furnicătură în gură, în timp ce alteori persoana poate intra în panică realizând că nu poate respira. Ceea ce este specific anafilaxiei este faptul că aceste simptome se agravează într-un timp foarte scurt și creează un risc vital. Prin urmare, chiar și un simptom care pare ușor trebuie luat în serios și nu trebuie ignorat, în special la persoanele care au suferit anterior reacții alergice. Atunci când corpul percepe o substanță străină ca fiind un pericol, își pune în funcțiune sistemul imunitar. Însă, în anafilaxie, acest răspuns se transformă într-o situație scăpată de sub control. Deși înroșirea pielii, mâncărimea și urticaria sunt frecvente, aceste semne pot lipsi uneori. Îngustarea căilor respiratorii, senzația de umflare în gât, dificultățile de respirație, răgușeala sau respirația șuierătoare sunt unele dintre cele mai înfricoșătoare semne. La tablou se pot adăuga și efecte asupra sistemului circulator, cum ar fi creșterea ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale, amețelile și leșinul. Plângerile legate de sistemul digestiv, cum ar fi greața, vărsăturile, durerile abdominale și diareea, însoțesc uneori tabloul clinic. La unii pacienți, simptomele se dezvoltă atât de repede încât pierderea cunoștinței se poate produce în câteva minute.

Care sunt cauzele anafilaxiei?

Anafilaxia este o reacție a sistemului imunitar bazată pe alergie și se dezvoltă de obicei împotriva unor substanțe la care s-a dezvoltat anterior o sensibilitate. Anafilaxia apare atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat, percepând ca amenințare o substanță care ar trebui să fie inofensivă. Acest mecanism de apărare exagerat determină eliberarea în organism a unor substanțe chimice puternice, cum ar fi histamina. Aceste substanțe duc la dilatarea vaselor de sânge, scăderea tensiunii arteriale și îngustarea căilor respiratorii. Tabloul care rezultă nu este doar un răspuns alergic, ci devine o criză sistemică ce afectează întregul organism. Printre cei mai comuni declanșatori ai anafilaxiei se numără anumite alimente, medicamente și înțepături de insecte. Anafilaxia legată de alimente precum alunele, nucile, laptele, ouăle, fructele de mare este frecventă în special la copii, în timp ce la adulți ies în evidență antibioticele, analgezicele și miorelaxantele. Înțepăturile de insecte, cum ar fi albinele și viespile, pot provoca, de asemenea, reacții anafilactice cu debut rapid. În același timp, anumite substanțe precum latexul sau, rar, reacțiile care se dezvoltă în organism după efort fizic pot declanșa această afecțiune. Uneori, anafilaxia poate apărea și împotriva unei substanțe la care persoana nu a avut nicio reacție înainte. Această situație face ca stabilirea diagnosticului să fie și mai dificilă.

Cum se pune diagnosticul de anafilaxie?

Diagnosticul de anafilaxie trebuie pus rapid, pe baza semnelor clinice, și trebuie intervenit fără a pierde timpul. Criteriile de diagnostic ale anafilaxiei se bazează de obicei pe simptomele trăite de pacient și pe modul în care s-a dezvoltat evenimentul, adică pe observația clinică. Deoarece această afecțiune progresează atât de repede, este posibil să nu existe timp pentru a aștepta rezultatele testelor de laborator. De exemplu, dacă o persoană are dificultăți de respirație la câteva minute după ce a intrat în contact cu o substanță cunoscută ca fiind alergenă, dezvoltă roșeață răspândită pe corp și îi scade tensiunea arterială, acest tablou trebuie evaluat ca anafilaxie. Unul dintre cele mai importante elemente în diagnostic este afectarea simultană a mai multor sisteme de organ. Sisteme precum cel cutanat, respirator, circulator sau digestiv pot fi afectate în același timp. După efectuarea intervenției de urgență, pot fi aplicate anumite teste pentru a înțelege mai detaliat cauza evenimentului. Unul dintre acestea este testul triptazei serice. Acest test măsoară nivelul substanțelor chimice eliberate în organism în timpul anafilaxiei și se efectuează de obicei în primele câteva ore de la eveniment. De asemenea, pentru a înțelege la ce substanță este sensibilă persoana, se pot examina nivelurile de anticorpi IgE prin teste cutanate alergice sau analize de sânge. Aceste teste sunt planificate de obicei de către medicii specializați în alergologie, după ce starea pacientului devine stabilă.

Cum se tratează anafilaxia?

Tratamentul anafilaxiei este o abordare a unei urgențe majore care necesită acțiune rapidă. Când această reacție începe, este o cursă contra cronometru. Schema de tratament pentru anafilaxie include adrenalină, antihistaminice, suport lichidian și, dacă este necesar, corticosteroizi. Fiecare minut, ba chiar fiecare secundă contează. Din acest motiv, primul și cel mai critic pas al tratamentului este injecția cu adrenalină (epinephrine). Adrenalina suprimă rapid reacțiile excesive ale organismului, deschide căile respiratorii, ajută la echilibrarea tensiunii arteriale și menține fluxul sanguin către organele vitale. Administrarea se face de obicei intramuscular, în partea anterolaterală a coapsei, și, pe cât posibil, fără întârziere. Adrenalina este singurul medicament care poate ține sub control anafilaxia. Prin urmare, este de o importanță vitală să fie administrată fără a pierde timpul. După administrarea adrenalinei, pacientul nu trebuie lăsat sub nicio formă singur, iar echipele medicale de urgență trebuie anunțate imediat. Dacă simptomele persistă în ciuda adrenalinei, se poate aplica o a doua doză de adrenalină pentru anafilaxie. Echipele medicale sosite la fața locului acordă suport de oxigen, deschid o linie vasculară pentru a iniția terapia cu lichide și administrează medicamente de susținere precum antihistaminice sau corticosteroizi, dacă sunt considerate necesare. Cu toate acestea, acestea nu înlocuiesc niciodată adrenalina, având doar un caracter complementar. După ce starea pacientului este stabilizată, este posibil să fie necesară menținerea acestuia sub observație în spital timp de câteva ore sau, în unele cazuri, până la 24 de ore. Motivul pentru acesta este că la unii pacienți, după ameliorarea primelor simptome, poate apărea un al doilea episod de anafilaxie, numit reacție bifazică. Acest proces de observație este extrem de important în ceea ce privește luarea de măsuri împotriva unor posibile recidive. Tratamentul anafilaxiei nu se limitează doar la controlul stării de moment. După eveniment, pacientul trebuie educat și îndrumat către un medic specialist în alergologie. Trebuie identificat alergenul, pacientul trebuie să învețe cum să se protejeze de această substanță și trebuie să își facă un obicei din a purta un autoinjector de adrenalină. Deoarece anafilaxia se poate repeta, persoana trebuie să învețe să trăiască cu această afecțiune. Cel mai bun tratament este prevenirea următorului atac.

Atunci când se observă orice simptom care trezește suspiciunea de anafilaxie, trebuie solicitat ajutor medical de urgență fără ezitare. Astfel de plângeri, apărute mai ales imediat după un contact cunoscut cu un alergen, pot fi ținute sub control printr-o intervenție rapidă și corectă.

Întrebări Frecvente

Anafilaxia se dezvoltă de obicei în primele câteva minute de la contactul cu alergenul. Faptul că acest proces este rapid indică faptul că tratamentul trebuie început fără întârziere. În marea majoritate a cazurilor, simptomele apar în 5-30 de minute. În cazuri rare, simptomele anafilactice se pot dezvolta după 1-2 ore. Această formă cu debut întârziat se observă în special în reacțiile dezvoltate în legătură cu anumite alimente sau medicamente. De asemenea, este posibil ca simptomele care s-au ameliorat o dată să reapară după ore întregi. Aceasta se numește anafilaxie bifazică. Din acest motiv, chiar dacă simptomele se ameliorează, persoana trebuie menținută sub supraveghere medicală o perioadă. Alergenii care cauzează cel mai frecvent anafilaxia pot varia în funcție de vârstă și stilul de viață. Printre cauzele anafilaxiei la copii ies în evidență alimente precum laptele, ouăle, alunele și alte nuci. La adulți, declanșatorii mai frecventi sunt fructele de mare, antibioticele (în special penicilina), analgezicele și medicamentele de relaxare musculară. Înțepăturile de insecte pot fi, de asemenea, o cauză gravă de anafilaxie, în special pentru persoanele care își petrec timpul în aer liber. În afară de acestea, produsele care conțin latex (cauciuc natural) sau, rareori, alergii de tip special apărute după efort fizic pot declanșa tabloul clinic. Orice anafilaxie este o reacție alergică, dar nu orice reacție alergică este anafilaxie. Reacțiile alergice sunt de obicei limitate la simptome ușoare. Se pot manifesta prin stări precum ușoară înroșire a pielii, secreții nazale, mâncărime. Pe de altă parte, anafilaxia este mult mai severă și afectează simultan mai multe sisteme (respirator, circulator, cutanat, digestiv). Deoarece anafilaxia poate duce la consecințe care pun viața în pericol, cum ar fi insuficiența respiratorie, scăderea tensiunii arteriale și pierderea cunoștinței, ea nu trebuie confuzată cu simptomele alergice obișnuite. O persoană care a suferit anafilaxie poate experimenta din nou anafilaxie dacă este expusă din nou la același alergen sau la unul similar. În plus, a doua reacție poate fi uneori mai ușoară, dar poate avea și o evoluție mai gravă. Din acest motiv, este foarte important ca persoanele care au trecut o dată prin anafilaxie să își organizeze stilul de viață în consecință. Să nu intre în contact cu alergenul, să se afle sub control medical regulat, să poarte un autoinjector de adrenalină și să informeze persoanele din jur joacă un rol critic în prevenirea recidivelor. Dacă există suspiciune de anafilaxie, primul ajutor trebuie aplicat fără a pierde timpul. Dacă persoana are dificultăți de respirație, i se va permite să rămână într-o poziție șezândă. Dacă persoana are un autoinjector de adrenalină, acesta trebuie administrat în cel mai scurt timp. Apoi, trebuie sunat serviciul de urgență 112 și situația trebuie explicată clar. Persoana nu trebuie lăsată sub nicio formă singură, starea sa de conștiență și respirația trebuie monitorizate. Doza de adrenalină (autoinjectorul) în anafilaxie se administrează de obicei intramuscular, în partea exterioară a coapsei. Poate fi administrată peste haine. Deoarece dispozitivul este potrivit pentru această structură. După efectuarea injecției, acul trebuie ținut pe loc câteva secunde, apoi dispozitivul trebuie scos în siguranță. După injecție, se poate înțelege dacă aplicarea a fost corectă verificând dacă a avut loc o schimbare a indicatorului colorat la capătul fără ac al dispozitivului. Aceste dispozitive, ușor de utilizat, au o importanță vitală, în special pentru persoanele din grupul de riscuri. Dacă nu este tratată, anafilaxia poate fi fatală. Anafilaxia poate duce în câteva minute la stop respirator, insuficiență circulatorie și pierderea cunoștinței. Cu toate acestea, această afecțiune poate fi ținută complet sub control atunci când este gestionată corect. Faptul că anafilaxia este fatală provine din recunoașterea sa târzie sau din întârzierea tratamentului. Din acest motiv, fiecare individ, în special cei cu antecedente de alergii, trebuie să învețe să recunoască simptomele și să cunoască pașii primului ajutor. În cazuri de urgență, diagnosticul se pune în principal pe baza plângerilor pacientului și a examenului fizic. Cu toate acestea, după eveniment, pot fi efectuate unele teste în scopul identificării cauzei și prevenirii reapariției. De asemenea, prin intermediul testelor cutanate alergice (prick test) și al analizelor de sânge pentru nivelurile de IgE specific, se poate determina la care alergen există sensibilitate. Aceste teste sunt planificate de obicei însoțite de un medic specialist în alergologie. Cea mai eficientă măsură de precauție este îndepărtarea completă de alergenul care cauzează anafilaxia. Prin urmare, primul pas este determinarea clară a substanței responsabile. Etichetele alimentelor trebuie citite cu atenție, iar antecedentele de alergii trebuie comunicate neapărat medicului înainte de utilizarea medicamentelor. În plus, persoanele din grupul de risc trebuie să poarte întotdeauna asupra lor un autoinjector de adrenalină. Deoarece doza de adrenalină în anafilaxie poate varia la copii, aceasta trebuie ținută sub control de către părinți. Dacă este necesar, persoanele din jur trebuie informate despre această stare în medii precum școala sau locul de muncă, și chiar trebuie împărtășite informații de bază despre primul ajutor. Brățările de alergie personalizate și cardurile de urgență se numără, de asemenea, printre măsurile extrem de utile. Persoanele cu risc de anafilaxie trebuie să aibă obligatoriu un autoinjector de adrenalină la ele. În plus, o brățară sau un card de urgență care poartă în mod clar avertismentul de individ alergic facilitează intervenția rapidă a cadrelor medicale. De asemenea, trebuie purtate o listă cu substanțele alergene, datele de contact ale persoanelor care trebuie sunate în caz de urgență și raportul medical, dacă există. Astfel de pregătiri economisesc timp atât pentru pacient, cât și pentru cei din jur în cazul unui posibil atac.

Anafilaxia este o urgență medicală care pune viața în pericol, iar intervenția făcută la momentul potrivit salvează vieți.

Dacă aveți antecedente de alergii, dacă ați suferit anterior o reacție alergică severă sau dacă copilul dumneavoastră se află în grupul de risc, vă puteți adresa medicilor noștri specialiști pentru un diagnostic precoce și un plan de protecție.

Ne puteți contacta pentru a face o programare și pentru informații detaliate.