Tumorile glandei suprarenale sunt o afecțiune rară care afectează direct echilibrul hormonal al corpului dumneavoastră. Aceste tumori sunt de obicei benigne, dar pot fi maligne în aproximativ 10% din cazuri. Deși sunt mai frecvente la persoanele cu vârste între 20 și 50 de ani, pot afecta orice grupă de vârstă. Dacă nu sunt tratate, pot provoca daune grave organismului dumneavoastră. În acest articol, vom discuta despre simptomele, diagnosticul și tratamentul feocromocitomului într-un mod clar și concis.
Ce este feocromocitoma?
Definiția feocromocitomei
Feocromocitoma este o tumoră care se dezvoltă în zona medulară a glandelor suprarenale. Această zonă, cunoscută sub numele de medulla adrenală, produce hormonii de care organismul dumneavoastră are nevoie în momentele de stres. Tumora secretă cantități mult mai mari de hormoni de stres, cum ar fi adrenalina și noradrenalina.
Această producție excesivă de hormoni afectează direct ritmul cardiac și tensiunea arterială. Secretarea hormonilor poate avea loc sub formă de atacuri bruște, ceea ce poate duce la apariția unor simptome neașteptate. Feocromocitoamele sunt tumori rare, dar dacă nu sunt diagnosticate, pot provoca probleme grave de sănătate.
Majoritatea tumorilor sunt benigne. Cu toate acestea, 10% din cazuri prezintă caracteristici maligne. Feocromocitoamele care se dezvoltă în afara glandei suprarenale sunt de obicei de natură malignă. Feocromocitoamele sporadice afectează mai frecvent glanda suprarenală dreaptă.
Funcția glandei suprarenale
Glandele suprarenale sunt mici organe situate imediat deasupra rinichilor dumneavoastră. Fiecare glandă este formată din două părți diferite: cortexul exterior și medulla internă. Aceste două părți îndeplinesc funcții vitale în organism prin secreția de hormoni diferiți.
Zona corticală secretă hormoni precum cortizol, aldosteron și androgeni. Cortizolul reglează nivelurile de stres și contribuie la sistemul imunitar. Aldosteronul menține echilibrul de sare și apă în organism. Medulla produce adrenalină și noradrenalină.
Aceste hormoni controlează tensiunea arterială, ritmul cardiac, metabolismul și răspunsurile la stres. Adrenalina și noradrenalina reglează în special ritmul cardiac și pregătesc organismul pentru situații de urgență. Prin urmare, orice problemă care apare în aceste glande poate duce la o producție necontrolată de hormoni.
Tipuri și caracteristici ale tumorilor
Diferite tipuri de tumori pot apărea în glandele suprarenale. Aceste tumori sunt împărțite în două grupuri principale, în funcție de capacitatea lor de a produce hormoni: mase funcționale și non-funcționale.
Adenomul este cel mai comun tip de tumoră a glandei suprarenale. Nu este canceros și este clasificat ca o masă benignă. Adenoamele pot secreta cortizol sau aldosteron.
Feocromocitoma se dezvoltă în partea medulară a glandelor suprarenale și este o tumoră care produce hormoni. În majoritatea cazurilor, nu este canceros, dar secretă cantități excesive de catecolamine. Cel puțin 10% din feocromocitoame sunt maligne. Diagnosticul de feocromocitom malign se face prin identificarea acumulărilor de tumori în țesuturi care nu conțin în mod normal celule cromafine.
Cancerul cortical adrenal este o tumoră rară. Aceasta începe în partea corticală a glandei și poate provoca dezechilibre în producția de hormoni. Reprezintă cel mai comun tip de tumoră canceroasă a glandelor suprarenale.
Neuroblastomul este un tip de cancer care începe cel mai frecvent în glandele suprarenale la copii. De asemenea, poate apărea în gât, piept sau măduva spinării. Feocromocitoamele pot apărea bilateral în sindromul MEN tip II, sindromul feocromocitom familial, boala Von-Hippel Lindau și rar în neurofibromatoză.
Care sunt simptomele tumorii glandei suprarenale?
Producția excesivă de hormoni este principala cauză a simptomelor tumorii glandei suprarenale. Aceste simptome variază de la o persoană la alta și pot apărea în unele cazuri sub formă de atacuri bruște. Stresul, exercițiile fizice sau consumul anumitor alimente pot declanșa simptomele.
Tensiune arterială ridicată și palpitații
Tensiunea arterială ridicată este cel mai frecvent simptom întâlnit în diagnosticul tumorii glandei suprarenale. Aproximativ 50% dintre pacienți prezintă hipertensiune arterială persistentă, în timp ce 40-50% au episoade de creștere a tensiunii arteriale. Frecvența și durata hipertensiunii episodice variază de la un pacient la altul. Unii pacienți pot experimenta un atac o dată pe zi timp de o oră, în timp ce alții pot avea episoade lunare care durează 30 de minute.
Dacă tensiunea arterială nu este controlată, pot apărea complicații grave, cum ar fi accident vascular cerebral sau atac de cord. Hipertensiunea poate provoca daune țesuturilor sistemului cardiovascular, creierului și rinichilor. Aceste daune pot duce la boli de inimă, aritmii, insuficiență cardiacă, hemoragii cerebrale, insuficiență renală și hemoragii oculare.
Palpitațiile și ritmul cardiac rapid sunt observate la 51-73% dintre pacienți. Accelerarea și neregularitatea ritmului cardiac sunt simptome frecvente. O creștere neregulată a hormonilor adrenalinici accelerează ritmul cardiac și afectează respirația.
Transpirație excesivă și dureri de cap
Transpirația excesivă apare la 60-70% dintre pacienți. Transpirația este de obicei mai pronunțată în partea superioară a corpului. Corpul secretă cantități mari de adrenalină, ceea ce duce la palpitații și transpirație. De asemenea, se poate observa paliditate a pielii din cauza constricției vaselor de sânge cauzată de secreția excesivă de adrenalină.
Durerile de cap sunt întâlnite la 72-93% dintre pacienți. De obicei, acestea au un caracter pulsatoriu și sunt resimțite cel mai frecvent în ceafă sau frunte. Durerile de cap apar din cauza modificărilor fluxului sanguin către creier și pot fi severe. Pot apărea dureri de cap bruște și severe. În timpul atacurilor, pot apărea și amețeli.
Schimbări în greutate și simptome metabolice
Pierderea în greutate este observată la 40-70% dintre pacienți. Pierderea bruscă și nedorită în greutate apare din cauza producției excesive de hormoni. Cu toate acestea, în unele cazuri, se poate observa și creșterea inexplicabilă în greutate.
Greața și vărsăturile apar la 26-43% dintre pacienți. Greața poate fi constantă și poate fi însoțită de vărsături ocazionale. Alte simptome includ dureri abdominale sau de spate, senzația de plenitudine în abdomen și senzația de sațietate după consumul unei cantități mici de alimente.
Slăbiciunea sau oboseala sunt observate la 15-38% dintre pacienți. Aceștia experimentează o oboseală generală și o pierdere de energie. De asemenea, pot apărea slăbiciune musculară și crampe musculare. Dificultățile de respirație și respirația dificilă sunt simptome frecvente.
Simptomele legate de dezechilibrul hormonal
Anxietatea și atacurile de panică apar la 35-40% dintre pacienți. Acestea pot fi însoțite de stări de nervozitate observate la o parte semnificativă dintre pacienți.
La femei, modificările hormonale pot duce la creșterea părului pe față, căderea părului pe scalp și neregularități menstruale. La bărbați, pot apărea modificări hormonale care duc la creșterea țesutului mamar și micșorarea testiculelor.
Se pot observa vergeturi de culoare roz-purpuriu pe piele, vergeturi pe abdomen și zone de grăsime pe umeri și în spatele gâtului. Nivelurile scăzute de potasiu, hipertensiunea arterială și dezvoltarea diabetului pot apărea. Febra, pierderea apetitului și problemele sexuale sunt alte simptome.
Anumite activități sau condiții pot agrava simptomele. Efortul fizic, anxietatea sau stresul, schimbările de poziție corporală sunt printre acestea. Alimentele cu un conținut ridicat de tiramină pot, de asemenea, să declanșeze simptomele. Brânza, berea și vinul, ciocolata, carnea uscată sau afumată sunt alimente care conțin tiramină.
Cum se face diagnosticul tumorii glandei suprarenale?
Utilizarea metodelor corecte de diagnosticare crește șansele de succes în tratamentul tumorii glandei suprarenale. Procesul de diagnosticare necesită o abordare multidisciplinară, iar o evaluare cuprinzătoare este realizată prin colaborarea endocrinologilor, radiologilor și oncologilor. În acest proces, simptomele, constatările examenului fizic și istoricul familial sunt examinate detaliat pentru a determina cele mai adecvate metode de diagnostic.
Examen fizic și anamneză
Procesul de diagnosticare începe cu un examen fizic efectuat de un medic specialist. Medicul va examina istoricul medical și va asculta cu atenție povestea pacientului. În această etapă, informațiile despre prezența dezechilibrelor hormonale în rândul membrilor familiei sunt importante. Se va efectua o cercetare a predispoziției genetice.
În timpul examenului fizic, simptomele precum hipertensiunea arterială, transpirația excesivă, durerile de cap și palpitațiile sunt evaluate. Medicul va întreba când au început simptomele, cât de frecvente și severe sunt acestea. Factorii de risc și istoricul familial sunt examinate în detaliu. În lumina acestor informații, dacă se suspectează un caz de cancer, se va decide efectuarea unor teste suplimentare.
Teste de sânge și urină
Hormoni catecolaminici secretați de glandele suprarenale sunt măsurați prin teste de sânge și urină. Nivelurile de adrenalină, noradrenalină și dopamină sunt determinate prin aceste teste. La pacienții cu feocromocitom, nivelurile hormonale sunt ridicate și neregulate.
Se colectează un exemplu de urină de 24 de ore pentru a verifica nivelurile de metanefrină și normetanefrină. Metanefrinele sunt produși de degradare ai catecolaminelor și sunt markeri de încredere deoarece sunt produse în interiorul tumorii. Determinarea VMA și metanefrinelor în urina de 24 de ore are o sensibilitate de 97% și o specificitate de 91%. O creștere anormală a metanefrinelor în urină este un indicator de feocromocitom.
Metanefrinele libere din plasmă sau metanefrinele fracționate din urină de 24 de ore sunt măsurate. În unele cazuri, un alt marker, 3-metoxitramina, este evaluat. Nivelurile hormonale produse de glandele suprarenale, cum ar fi cortizolul, aldosteronul și androgenii, sunt de asemenea detectate. În situațiile în care testele de plasmă nu pot fi efectuate, se pot verifica metanefrinele în urina de 24 de ore.
Metode de imagistică
Metodele de imagistică, cum ar fi CT și RMN, ajută la determinarea locației tumorii și la evaluarea dimensiunii acesteia. Tomografia computerizată este cea mai frecvent utilizată metodă de imagistică pentru detectarea și evaluarea leziunilor adrenale. Prin CT fără contrast, se pot diagnostica chisturi, mielolipome și hemoragii. Datorită tehnologiilor moderne de imagistică, se poate determina cu o acuratețe de peste 90% dacă tumorile adrenale sunt benigne sau maligne.
Imagistica prin rezonanță magnetică oferă o calitate superioară a imaginii în ceea ce privește contrastul țesutului moale. RMN este de obicei preferat la copii și femei gravide pentru a evita expunerea la radiații. Tehnica de imagistică prin schimbare chimică joacă un rol important în identificarea adenoamelor bogate în grăsimi.
Sintigrafia MIBG are o acuratețe ridicată în diagnosticul feocromocitomului. Sensibilitatea sintigrafiei I-123 MIBG în diagnosticul feocromocitomului este raportată a fi de 94%, iar specificitatea de 92%. Acest test implică injectarea unei substanțe radioactive pentru a măsura captarea celulelor tumorale.
Tomografia cu emisie de pozitroni evaluează activitatea metabolică și joacă un rol în detectarea bolii metastatice. Rata de detecție a PET-ului Ga-68 DOTA-SST este de 93%, fiind mai mare decât alte metode. PET-CT este foarte util în diferențierea leziunilor benigne de cele maligne.
Biopsie și teste avansate
În cazuri necesare, se prelevă un eșantion de țesut tumoral pentru a efectua o examinare histopatologică. Procedura de biopsie este efectuată pentru a determina dacă masa prezintă risc de cancer. Aceasta oferă informații despre conținutul tumorii. Biopsia este de obicei preferată ca ultimă soluție.
Patologia implică examinarea tumorii la microscop. Se efectuează teste speciale, cum ar fi imunohistochimia. În cazurile suspecte de transmitere familială, se pot efectua analize genetice. În cazurile selectate, testele moleculare sau genetice pot ghida urmărirea pe termen lung și screeningul familial.
Cum se face tratamentul tumorii glandei suprarenale?
Abordarea tratamentului depinde de tipul tumorii, dimensiunea acesteia și de capacitatea de a produce hormoni. Obiectivul principal în tratamentul tumorii glandei suprarenale este de a elimina tumora din organism și de a restabili echilibrul hormonal. În majoritatea cazurilor, tumorile sunt benigne și pot fi tratate cu succes prin metode chirurgicale.
Metode chirurgicale de tratament
Intervenția chirurgicală este cea mai eficientă metodă de tratament pentru tumorile glandei suprarenale. În această operație, numită adrenalectomie, glanda tumorală este îndepărtată. Metoda laparoscopică se efectuează prin incizii mici, iar timpul de recuperare este mai rapid. În prezent, adrenalectomia laparoscopică a început să înlocuiască chirurgia deschisă ca metodă standard de tratament pentru multe mase adrenale.
Dimensiunea tumorii determină abordarea chirurgicală. Pentru tumorile mici și localizate, se preferă metoda laparoscopică. În cazurile mari sau suspecte de malignitate, se planifică chirurgia deschisă. Dacă nu apar complicații postoperatorii, tensiunea arterială a pacienților se stabilizează. Tratamentul chirurgical este cea mai eficientă metodă pentru masele care produc hormoni.
Tratament medicamentos și reglarea hormonilor
Controlul tensiunii arteriale înainte de operație este vital. Blocantele alfa dilată vasele de sânge și scad tensiunea arterială, fiind utilizate timp de cel puțin 10-14 zile. Fenoxibenzamina este cel mai frecvent utilizat blocant alfa cu acțiune prelungită. Doxazosina poate fi preferată datorită profilului său mai bun de efecte secundare.
Blocantele beta sunt adăugate după ce s-a realizat blocarea alfa și controlează ritmul cardiac. Acestea nu sunt administrate singure, deoarece pot declanșa o criză. Blocantele canalelor de calciu pot fi utilizate și în pregătirea preoperatorie. Aceste medicamente reduc semnificativ riscul de furtună hormonală în timpul intervenției chirurgicale.
Chimioterapie și radioterapie
În cazurile de feocromocitom malign, se aplică o combinație de chimioterapie și radioterapie după intervenția chirurgicală. Radioterapia este utilizată pentru a distruge celulele rămase după operație sau pentru a reduce durerea. Chimioterapia este aplicată ca tratament sistemic în cazurile avansate.
Pentru pacienții metastatizați sau care nu sunt eligibili pentru intervenție chirurgicală, radioterapia este preferată pentru controlul simptomelor. Tratamentul bazat pe MIBG poate fi aplicat în cazuri selectate. Tratamentul țintit se realizează cu medicamente dezvoltate special pentru celulele canceroase.
Urmărirea post-tratament
În primele 24-48 de ore după operație, tensiunea arterială și ritmul cardiac sunt monitorizate îndeaproape. Se pot face ajustări de fluide și medicamente, dacă este necesar. Testele de catecolamine în urină sunt efectuate pentru a determina dacă tumora a fost complet îndepărtată.
Controalele regulate îmbunătățesc calitatea vieții și ajută la revenirea la starea anterioară. Monitorizarea tensiunii arteriale și a echilibrului hormonal se face în mod regulat. Testele biochimice și imagistica continuă pentru evaluarea recidivei. O diagnosticare timpurie și o intervenție chirurgicală adecvată pot duce la o ameliorare semnificativă a simptomelor.
Întrebări frecvente
Este tumoră glandei suprarenale cancer?
Feocromocitoma este de obicei o tumoră benignă, dar 10% din cazuri pot prezenta caracteristici maligne. Majoritatea cazurilor nu sunt canceroase și pot fi complet vindecate cu un tratament adecvat. Cu toate acestea, în unele cazuri, tumora poate prezenta un comportament malign sau poate metastaza în alte organe. Diagnosticul de malignitate este de obicei stabilit atunci când se detectează metastaze în țesuturi care nu conțin celule cromafine. Aproximativ 80-85% din masele detectate în glandele suprarenale sunt benigne.
Care este procesul de recuperare după operație?
După operație, majoritatea pacienților se simt bine în câteva zile. După adrenalectomia laparoscopică, pacienții sunt monitorizați în secția normală și pot fi externați în câteva zile. Cu toate acestea, recuperarea completă a organismului poate dura ceva timp. Pacienții cu tumori care produc hormoni pot necesita suplimentare cu cortizon după operație. Tratamentul suplimentar trebuie continuat până când țesutul adrenal rămas își reia funcția normală și produce o cantitate adecvată de hormoni. Acasă, puteți efectua activitățile zilnice și puteți face duș în ziua următoare externării. După o săptămână, puteți conduce și lucra la sarcini ușoare.
Există riscul de recidivă a tumorii?
După tratament, poate fi observată o nouă formare a tumorii în aceeași zonă. Prin urmare, este necesar să se continue urmărirea și controalele pentru a evalua riscul de recidivă a tumorii. Există un risc de recidivă, iar prin urmare, se recomandă monitorizarea biochimică regulată și imagistica la intervale adecvate. Chiar și în cazurile cu tratament biochimic postoperator, există un risc de malignitate, astfel că o urmărire atentă este necesară după operație. Este important de reținut că, după o operație reușită, hipertensiunea poate continua timp de 4-8 săptămâni în unele cazuri.
La ce vârstă apare cel mai frecvent?
Tumorile glandei suprarenale pot apărea la orice vârstă, dar pacienții primesc de obicei un diagnostic în intervalul de vârstă 30-50 de ani. Feocromocitoamele sunt descoperite cel mai frecvent la persoanele cu vârste între 20 și 50 de ani. Ele sunt cele mai frecvente între 30 și 50 de ani. În special, afectează mai mult copiii sub 5 ani și persoanele în vârstă de 40-50 de ani. Boala poate apărea la diferite vârste. Tumorile apar în mod egal la ambele sexe la adulți.
Are o transmitere genetică?
Feocromocitoma poate apărea din cauza unei predispoziții genetice ridicate. Se recomandă efectuarea testelor genetice pentru fiecare pacient diagnosticat cu feocromocitom. Aproximativ 30% din cazuri sunt familiale. Persoanele cu anumite sindroame genetice au un risc crescut de feocromocitom. De asemenea, este asociat cu mutațiile genelor MEN tip 2, sindromul Von Hippel-Lindau, neurofibromatoza tip 1 și mutațiile genelor SDHB-SDHD. Dacă un membru al familiei are o tumoră a glandei suprarenale, se recomandă ca ceilalți membri ai familiei să efectueze teste genetice. În cazul detectării unei mutații, se recomandă screeningul mutației germinale pentru rudele de gradul întâi.
Ce se întâmplă dacă nu este tratată?
Tumorile glandei suprarenale netratate continuă să crească și pot exercita presiune asupra altor organe. Această presiune afectează funcționarea organelor și poate provoca alte simptome. Dacă nu sunt tratate, pot apărea complicații grave, cum ar fi crize hipertensive, atacuri de cord, hemoragii cerebrale, aritmii, leziuni renale și edem pulmonar acut. Hipertensiunea poate provoca daune țesuturilor sistemului cardiovascular, creierului și rinichilor. Boala poate deveni o afecțiune care pune viața în pericol și poate duce la insuficiență organică. O creștere bruscă a tensiunii arteriale în timpul intervenției chirurgicale sau nașterii, cauzată de secreția hormonală crescută, poate fi fatală.
Pe scurt, tumorile glandei suprarenale (feocromocitom)
Tumorile glandei suprarenale pot părea complexe la prima vedere, dar cu un diagnostic și tratament corect, se pot obține rezultate de succes. Așa cum ați văzut în acest articol, recunoașterea simptomelor vă poate ajuta să consultați un medic la timp. Metoda chirurgicală oferă o soluție permanentă pentru majoritatea pacienților și vă poate restabili calitatea vieții.
Dacă experimentați simptome suspecte, este important să consultați imediat un specialist. Diagnosticul precoce reduce riscul de complicații și vă extinde opțiunile de tratament. Dacă efectuați controale regulate după tratament, puteți duce o viață sănătoasă. Nu uitați că, dacă aveți un istoric familial, efectuarea unui screening genetic vă poate oferi protecție pe termen lung.
Ce este tumorul glandei suprarenale, care sunt simptomele și cum se tratează? În acest ghid cuprinzător, învățați tot ce trebuie să știți despre feocromocitom.
