Strabismul este o dezaliniere greșită a ochilor, care apare ca urmare a unor anomalii în controlul mișcărilor musculare ale globului ocular. Mușchii responsabili de mișcarea ochiului asigură mișcarea sincronă a ochilor prin semnale transmise de la creier. Datorită structurii normale a mușchilor și ochilor, ochii se concentrează simultan pe același punct. Totuși, din diverse cauze, pot apărea probleme în mișcarea ochilor. Ca urmare, un ochi se poate deplasa spre interior, spre exterior sau în sus ori în jos, diferit de celălalt. În tabloul strabismului, poziția normală a ochiului nu poate fi menținută. Strabismul, care poate fi observat în special la copii, poate apărea și la adulți.
Diverse boli, paralizii și traumatisme fizice pot figura printre cauzele dezalinierii ochilor. În unele cazuri, devierea poate apărea de fiecare dată în același ochi, în timp ce în alte situații ochii se pot devia alternativ. Tulburările de aliniere a ochilor pot apărea intermitent și pot reveni la normal uneori. Totuși, dacă nu se asigură tratament, pot apărea dezvoltarea „ambliopiei (ochiului leneș)” și pierderi ale vederii.
Ce este strabismul?
Fiecare glob ocular este poziționat legat de șase mușchi oculari. Unul dintre acești mușchi oculari mișcă ochiul spre dreapta, iar altul spre stânga. Celelalte patru grupuri de mușchi permit ochilor să se rotească unghiular, să privească în jos și în sus. Pentru a putea focaliza obiecte sau imagini, toți mușchii oculari lucrează împreună. Problemele apărute la mușchii oculari pot determina apariția unei probleme medicale numite „strabism” în ceea ce privește mișcările și alinierea ochilor. Strabismul poate fi observat frecvent la sugari și copii mici. Strabismul apărut brusc la copiii mari și adulți poate indica probleme importante subiacente. Dezalinierea ochilor poate apărea la un ochi și, în cursul evoluției, se poate extinde către celălalt ochi. În funcție de direcția în care se rotesc ochii, se poate face următoarea clasificare:
Ezotropie: Rotirea ochiului spre interior
Exotropie: Rotirea ochiului spre exterior
Hipertropie: Rotirea ochiului în sus
Hipotropie: Rotirea ochiului în jos
În plus, strabismul poate fi clasificat și în funcție de factori precum dacă este unilateral sau nu, intermitent sau persistent.
Care sunt simptomele strabismului?
Strabismul ochilor sau devierea ochilor pot fi, de regulă, identificate prin anumite simptome. În comparație cu adulții, probabilitatea de apariție este mai mare la sugari și copii. Totuși, prin controale efectuate la intervale regulate, devierea ochilor poate fi diagnosticată și tratamentul poate fi început precoce. Simptomele care apar frecvent ca semne ale strabismului pot fi următoarele:
Ochi neconcordanți care privesc în direcții diferite,
Lipsa de coordonare în mișcările ochilor,
Vedere dublă,
Tulburări ale percepției adâncimii,
Oboseală oculară,
Dificultăți la citit,
Cefalee,
Necesitatea de a înclina sau de a întoarce capul atunci când privești un obiect,
Închiderea unui ochi atunci când privești obiecte apropiate,
Încruntarea, închiderea sau clipirea frecventă a ochilor atunci când privești obiecte îndepărtate și în lumină puternică.
Simptomele menționate pot să nu apară la fel la toți. Totuși, strabismul netratat poate fi însoțit de probleme de vedere.
Cum apare strabismul?
În dezvoltarea strabismului poate fi considerată responsabilă slăbirea controlului nervilor și structurilor musculare din creier care asigură mișcările ochilor. Totodată, problemele directe ale activității mușchilor oculari pot avea un efect important. De asemenea, factorii genetici și, implicit, istoricul familial pot fi un factor important. În prezența devierii ochilor, poate fi luat în considerare istoricul medical al membrilor familiei. Factorii de risc care pot duce la apariția unei probleme de aliniere a ochilor pot include, de regulă, următoarele:
Tulburări neurologice (ale sistemului nervos),
Defecte necorectate ale capacității de focalizare,
Sindromul Down,
Hidrocefalie,
Leziuni/traumatisme ale capului și ochilor,
Boala Graves,
Tulburări de vedere la ochi,
Tumoră cerebrală,
Paralizie cerebrală,
Accident vascular cerebral.
La sugarii sub 6 luni, poate apărea o deviere importantă spre interior a ambilor ochi. În perioada timpurie, poate apărea ocazional, iar după un timp poate deveni persistentă. Tratamentul strabismului la sugari poate necesita picături oculare, bandaj ocular, intervenție chirurgicală și utilizarea ochelarilor. Pe lângă acestea, la sugari pot apărea ochi care par strabici, deși nu există strabism. Această situație se numește pseudostrabism, adică strabism fals, „Pseudostrabismus”. La sugari, pseudostrabismul poate fi cauzat de un exces de piele care acoperă colțurile ochilor sau de o aplatizare a punții nasului. Această situație dispare, de regulă, odată cu creșterea sugarului.
Cum se stabilește diagnosticul de strabism?
La sugari, copii și adulți, pentru identificarea strabismului pot fi utilizate un examen oftalmologic complet, istoricul medical și familial, precum și diverse teste suplimentare. Pentru evaluarea capacității de focalizare și a mobilității ochilor, poate fi necesar un examen detaliat al stării de sănătate a sistemului nervos. Principalele tehnici și teste utilizate la stabilirea diagnosticului sunt următoarele:
Istoricul familial și al pacientului: Evaluarea simptomelor actuale, a medicamentelor utilizate, a istoricului chirurgical, a istoricului bolilor, a factorilor de mediu și a istoricului familial reprezintă elemente importante în stabilirea diagnosticului.
Testul de refracție: Examen care vizează evaluarea capacității ochiului de a focaliza lumina și a erorilor de refracție. Cu ajutorul unui foropter și al unui retinoscop luminat, aflat în fața ochiului, cu o serie de lentile, se poate măsura modul în care lumina se refractă și se focalizează în ochi.
Testul acuității vizuale: Test care servește la măsurarea gradului în care funcțiile vizuale sunt afectate în prezența devierii ochilor. Include citirea literelor de dimensiuni mari și mici de la distanțe determinate.
Testul de focalizare și aliniere: Teste utilizate pentru măsurarea modului în care ochii lucrează împreună în mod coordonat și a capacității de focalizare. Testul ajută la identificarea factorilor care împiedică focalizarea ochilor sau îngreunează funcționarea lor coordonată.
De asemenea, pot fi examinate țesuturile interne și externe ale ochiului, în scopul diagnosticării sau excluderii unor boli oculare diverse. În cursul acestui proces, medicul dumneavoastră poate aplica unele picături oculare.
Cum se face tratamentul strabismului?
Devierea ochilor poate fi corectată printr-un plan de tratament adecvat atunci când este diagnosticată precoce. Planul de tratament poate include utilizarea uneia sau a mai multor metode. În aceste cazuri, metodele de tratament al strabismului preferate pentru ameliorarea devierii și a coordonării ochilor sunt următoarele:
Lentile de contact și ochelari: Dacă există defecte de refracție în ochi și strabism ușor, focalizarea poate fi corectată cu ajutorul lentilelor. Pentru strabism, pot fi preferați ochelarii, iar pentru probleme de refracție și focalizare, acestea pot fi preferate.
Lentilă prismatică: Lentila prismatică poate contribui la reducerea vederii duble, modificând unghiul luminii care pătrunde în ochi. În unele cazuri, lentilele pot elimina devierea ochiului.
Tratament medicamentos: Unguentele, picăturile sau injecțiile oculare pot contribui la controlul mușchilor oculari care sunt excesiv de activi. Aceste medicamente pot fi administrate împreună cu intervenția chirurgicală.
Exerciții oculare: Este un plan care include activitate vizuală și asigură coordonarea ochilor. Stimulând funcționarea eficientă a ochilor împreună cu creierul, permite consolidarea conexiunii neuromusculare.
Intervenție chirurgicală pentru strabism: Operațiile pentru strabismul ochilor sunt proceduri care implică modificarea și ajustarea poziției și lungimii mușchilor. Se efectuează sub anestezie generală, iar după operația de strabism poate fi necesară terapia vizuală. Printre riscurile operației de strabism pot figura infecția, sângerarea, diplopia (vederea dublă) și ruptura retinei.
Întrebări frecvente
Problema de aliniere poate apărea la nou-născuți și sugari. Totuși, în unele cazuri, această situație se poate manifesta ca „pseudostrabism”. Totodată, la copii și adulți poate apărea devierea ochilor. Strabismul, care afectează frecvent sugarii și copiii mici, poate apărea la adulți din diverse motive. Erorile sau abaterile în alinierea ochilor pot cauza, la persoane, modificarea percepției distanței și apropierii, interpretarea greșită a percepției adâncimii, vedere dublă și oboseală oculară. Aceste simptome pot duce la pierderea echilibrului la persoana respectivă și pot apărea diverse accidente, cum ar fi căderi, lovituri etc. Pentru diagnosticarea precoce și tratarea problemelor de vedere, vă rugăm să vă adresați neapărat unei unități sanitare specializate. Ochii nealiniați trimit creierului două semnale de imagine diferite. Vederea dublă poate apărea ca rezultat al imaginilor diferite venite de la ambii ochi. Totodată, la copii, imaginea ochiului nealiniat poate fi eliminată în planul din spate al creierului. Această situație poate necesita utilizarea doar a imaginii ochiului drept și mai bine văzător. Astfel, la copii, informația despre percepția adâncimii, adică despre apropiere și depărtare, poate fi interpretată greșit. Strabismul apare ca urmare a faptului că ochii nu lucrează împreună și nu privesc în aceeași direcție. Acesta poate fi denumit și deviere a ochilor. Ochiul poate devia spre interior, exterior, în sus sau în jos. În acest sens, strabismul și devierea ochilor pot fi folosite pentru a descrie aceeași afecțiune medicală. Nepurtarea ochelarilor nu poate fi, în sine, o cauză a strabismului. Totuși, neutilizarea ochelarilor prescriși de medic în cursul tratamentului strabismului poate aduce după sine unele probleme. Nepurtarea ochelarilor poate duce la agravarea devierii ochilor și la apariția ochilor leneși. Acest lucru se datorează faptului că, în cadrul tratamentului strabismului, se prescriu lentile și ochelari special destinați devierii ochilor. Aceste lentile pot ajuta la alinierea ochiului, ameliorând astfel leneșia oculară. În tratamentul strabismului pot fi utilizați ochelari prismatici, cu lentile speciale. Aceste lentile speciale sunt destinate corectării problemei vederii duble, prin modificarea refracției luminii. Sunt transparente și groase, în formă de pană. Pot fi preferate ca sticlă prismatică a ochelarilor, fiind montate în rame. Ochelarii pot ajuta la menținerea ochiului în poziție dreaptă. Intervențiile chirurgicale, pe lângă avantajele lor, pot avea unele dezavantaje numite complicații. Complicațiile nu apar la fiecare persoană și pot să nu aibă aceeași intensitate. Prevenirea apariției complicațiilor depinde de îngrijirea postoperatorie. Printre riscurile operației de strabism se numără: infecția, sângerarea, vederea dublă, alergia la medicamente și anestezie și ptoza palpebrală (căderea pleoapei). În plus, pot apărea dezaliniere recurentă. Intervenția chirurgicală pentru strabism poate dura aproximativ treizeci de minute până la 2 ore. Durata operației poate varia în funcție de tehnicile și aparatura utilizate. După intervenție, poate fi necesar un repaus de aproximativ o săptămână. În perioada de vindecare, picăturile oculare, unguentul sau ochelarii prescriși de medic trebuie utilizați cu atenție. Operația de strabism reprezintă proceduri care modifică poziția și lungimea mușchilor care asigură mișcarea ochiului. Intervenția chirurgicală este una dintre metodele eficiente utilizate în ameliorarea strabismului. După intervenție, poate fi recomandată purtarea ochelarilor pentru o perioadă. Totuși, în perioada de recuperare, claritatea vederii poate să nu fie asigurată și pot exista vedere dublă timp de câteva zile. În unele cazuri, această perioadă poate fi mai lungă. La stabilirea diagnosticului de strabism trebuie evaluate istoricele medicale ale mamei, tatălui și fraților. Chiar dacă nu întotdeauna, factorii genetici pot avea un rol în apariția acestei afecțiuni. În special la persoanele cu strabism în familie, probabilitatea apariției acestei situații poate fi mai mare. Este necesar ca sugarii să fie controlați periodic, în special în primele șase luni și la vârstele ulterioare. La stabilirea diagnosticului de strabism la sugari, primele constatări sunt dezalinierea și dezechilibrul globului ocular, precum și devierea aparentă a ochilor. Totuși, devierea anormală este acceptată atunci când durează mai mult de trei luni și depășește cincisprezece grade. Pe lângă acestea, testele utilizate pentru stabilirea diagnosticului la sugari sunt testul reflexului luminos, testul reflexului roșu, testul de acoperire și testul strabismului deschis. La testul reflexului luminos, se urmărește modul în care sugarii, aflați la un metru distanță, urmăresc lumina îndreptată de specialist, iar alinierea anormală a ochilor este examinată și comparată. La testul reflexului roșu, cu ajutorul oftalmoscopului se vizualizează reflexul roșu al ambilor ochi. Rezultatele trebuie să fie identice. La testul de acoperire, se urmărește focalizarea copilului asupra unui obiect țintă (lumină, jucărie etc.) după ce unul dintre ochi este acoperit, iar acest lucru se repetă pentru celălalt ochi. În testul strabismului deschis, unul dintre ochii copilului este acoperit timp de cinci secunde, iar focalizarea asupra țintei este asigurată. Ochiul acoperit este deschis rapid, iar alinierea ochiului este examinată cu atenție. Ochiul aflat în poziție anormală poate prezenta deviere. Nu neglijați controalele și monitorizările necesare pentru menținerea și susținerea sănătății ochilor și a sistemului neuromuscular. Dacă aveți suspiciunea unui strabism, prin consultarea unui medic specialist în boli ale ochilor puteți preveni plângerile pe care le-ar putea cauza strabismul.
